Noi crestem numai cu ajutorul mediului inconjurator, asemenea copiilor care iau exemplu de la adulti. In cazul in care apreciez mediul meu el poate deveni un exemplu pentru mine . Si daca cred ca oamenii care ma inconjoara sint obisnuiti, nu mai buni decat mine , ce pot invata de la ei?

Dar daca ma straduiesc, ma conving pe mine si pe ego-ul meu, pentru a ridica prietenii, trebuie sa-i privesc ca pe trimisi ai Creatorului. Caci, in afara de om este doar Creatorul, asa cum s-a spus : „Nu exista nimeni in afara de El” (ein od milevado)

Si eu cresc intr-un mediu care intelege ca nu exista nimeni inafara de El. Eu trebuie sa ma vad in contact permanent cu Creatorul si ca urmare sa verific ce calitati, ce ginduri ma despart de El , In „cuvinte” si in special in „fapte” .

Se aduna toate si se transforma intr-o cerere, intr-o rugaciune, pentru ca omului incepe sa-i fie frica sa se desprinda de gindul si poate de un prim sentiment, chiar slab, de legatura cu Creatorul. Daca o data in viata am reusit sa simt firul subtitre care ma leaga de Creator, trebuie sa am grija ca firul sa nu se rupa sau sa dispara. Nici o interferenta nu-mi poate lua cunostiinta faptului ca sint legat de Creator prin acest fir subtire .

O frica aceasta incepe sa creasca in mine, toate problemele, toate necazurile ,toate gandurile straine  care imi apar, toate dorintele le primesc ca „ezer chenegdo” (ajutor contra) . Vad cum toate toate aceste lucruri El mi le trimite pentru a ma face sa trec peste obstacole si sa intaresc legatura dintre noi.

Eu insumi nu pot trece  peste nici un obstacol si trebuie sa-i cer Creatorului sa ma ajute. Si atunci Creatorul imi da putere si in loc de un fir care ne leaga – am deja doua !

Apoi vine inca o tulburare care ma aduce sa primesc al treilea fir si asa, incet, incet firele incep sa se impleleasca si sa devina o sfoara groasa care ma leaga puternic de Creator.

Concluzia este ca eu nu trebuie sa cer ca”toti raufacatorii sa moara , ca toate lucrurile rele sa dispara.

Altfel cum o sa construiesc legatura mea cu Creatorul ? Trebuie sa cer ca raufacatorii sa se pocaiasca, sa-si intoarca fata spre Creator, sa folosesc aceste tulburari pentru a intarii legatura cu Creatorul, prin trecerea peste obstacole.

Daca eu tot timpul am grija sa pastrez si sa intaresc firul care ne leaga, el devine incet, incet ca un tub prin care curge inspre mine energia vietii.

La inceput primesc puterea vietii doar din sentimentul de legatura dintre noi, apoi incep sa invat caracterul lui, diferitele chipuri, schimbarea formei. Cuceresc experienta- si cand tulburarile vin la mine stiu cum sa le trec, cu ajutorul carei cerinte, inteleg cum Creatorul mi-a trimis obstacolele acestea pentru a le transforma in fire care ne leaga. Asa invat comportarea Creatorului fata de mine, atunci cind transform situatiile negative in pozitive.

Eu lucrez la cotrastul acesta dintre negru si alb: o data vad chipul Creatorului suparat pe fondul unei turburari, o data ii vad privirea buna si iubitoare. In acest fel incep sa-l cunosc in functie de cele doua priviri, ca un tata care isi priveste fiul citeodata cu fata zambitoare, dragostoasa si cateodata cu oprivire aspra –astfel educand-ul.

Asa eu tot timpul intaresc legatura dintre noi si gradele legaturi dintre noi fixeaza treapta spiritala pe care ma aflu. La inceput, legatura e foarte slaba,doar pentru a fii prinsa ca un embrion in burta mamei, dupa asta omul incepe sa actioneze intr-o forma mai activa-echivalenta cu suptul. Apoi devine „adult” adica stie sa se foloseasca de aceasta legatura constient, cind poate mai mult sau mai putin sa primeasca lumina intr-un anumit scop.

Si totul depinde de masura in care este omul este legat de grupul care ii da sprijinul, invatand impreuna tot timpul. Si atunci, din firele mici si firave , care s-au format din eforturi fara sfirsit pentru a nu lasa sa se rupa legatura nici pentru o clipa, la sfarsit se construieste o legatura care aduce omul la cunoastere, cu toate ca toata munca incepe de frica, ca legatura dintre om si Creator sa nu se rupa.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum iţi imaginezi că este starea ideală a grupurilor? La ce avem nevoie să ajungem?

Raspuns: Durerile creşterii vor continua. Nu există nicio modalitate de a evita acest lucru până când grupurile nu dobândesc temelia lor spirituală.

Odată ce va exista o fundaţie pentru fiecare grup, o „perna spirituală” pe care o vor percepe în forma sa constantă, înţelegând şi simţind scheletul lor spiritual, cele zece Sefirot ale lor, care sunt baza lor, şi in interiorul lor vor percepe starea superioară,lumea superioară, guvernarea şi adaptarea, atunci va fi posibil să spunem că ele există în mod independent, înţeleg că nu există dezechilibre, şi împreună participă la o conexiune comună, un sistem comun.

Altfel, ce fel de sistem comun este acesta? Toată lumea se înţelege numai pe sine în conformitate cu egoismul său. De aceea  aceste dureri de crestere vor dispărea numai după ce vom ajunge la nivelul spiritual, şi sper că acest lucru se va întâmpla foarte curând. .

Din „Întrebări despre workshop+uri” 25/5/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să munceşti deasupra raţiunii?

Răspuns: Munca deasupra raţiunii înseamnă daruire. Adica, vreau să iau forma unui dăruitor, asemănător Creatorului, să devin o persoana iubitoare, să părăsesc ego-ul meu şi să mă folosesc de mine pentru binele aproapelui meu, să mă unesc cu alţii, pentru a ieşi din mine însumi. Aceasta înseamnă că eu apreciez dăruirea mai mult decât propriile mele calităţi de primire.

În primul rând, vreau să mă eliberez de puterea dorinţelor mele egoiste şi să mă ridic deasupra ei. Aceasta înseamnă a scăpa de „robia egipteană” şi a dobândi calitatea Bina mai presus de Malchut. Când devin liber şi mă ridic deasupra ego-ului meu, care nu se mai poate apuca de picioarele mele şi să mă tragă înapoi, atunci chiar pot începe să lucrez cu această dorinţă din cadrul acestuia.

Etapele embrionului (Ibur) şi hrănirii (Yenika) sunt o creştere mai presus de dorinţa mea de a mă bucura, dar etapa de maturitate este munca în această dorinţă. Munca la dorinta de a mă bucura este în frică, în dăruirea în scopul de a dărui (Hafetz Hesed), în proprietăţile lui Bina, devenind inclus în Creator, stând în umbra Sa, ca un copil care se agata de mama lui şi pe deplin se încredinţează ei şi, astfel, primeşte puterea de a se ridica deasupra ego-ului său.

Apoi, atunci când copilul creşte, el poate intra în contact cu egoismul său şi poate începe să lucreze cu el. Aceasta se numeşte o întoarcere la dragoste.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/6/12 Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ştiu dacă sap suficient de profund în adâncimea dorinţelor mele?

Răspuns: În timp ce mă adâncesc în dorinţele mele, la nivelul lor zero (Behina Shoresh), eu sunt la stadiul de embrion. Eu doar ating punctul fiecăreia din cele 620 de dorinţe ale mele pentru că nu aş fi capabil să construiesc forma unui embrion fără asta. Un embrion trebuie să treacă prin toate etapele de dezvoltare: neînsufletită, vegetativă, animală şi vorbitoare, în acest nivel mic, zero al dorinţei, şi, astfel, embrionul meu va creşte până la punctul în care se naşte.

Chiar şi în natura corporala, vedem că un embrion trece prin diferite stadii ale dezvoltării sale, ce preced forma vorbitoare: neînsufleţit, vegetativ şi animal, până la punctul în care s-a dezvoltat într-un om şi apoi se naşte.

Şi după ce a fost născut, el din nou conţine toate etapele: neînsufleţită, vegetativă, animală şi umană, dar la un nou stadiu, la primul nivel al dorinţei. Apoi, el începe să înveţe de la înţelepciunea înaltă preluarea formei Lui, dar numai prin agătarea de El, dormind în braţele Sale.

Astfel, el creşte până când devine un adult capabil de a lucra independent, cu dorinţa lui. Aceasta înseamnă că s-a căsătorit, a primit Nukva (o dorinţă care are nevoie de împlinire), şi pătrunde chiar şi mai adânc în dorinţele sale şi le oferă noi forme de dăruire. Şi asta înseamnă că poartă fii.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/6/12 Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă părinţii au fost corectaţi, iar fiii au ajuns la garanţia reciprocă, pentru cine a fost de fapt dată Tora, metoda? Pentru cine este ea destinată, pentru Israel sau pentru naţiunile lumii?

Răspuns: Tora a fost, fără îndoială, destinată naţiunilor lumii. Se spune că Creatorul s-a întors la cele şaptezeci de naţiuni şi le-a oferit Tora, dar niciuna dintre aceste dorinţe egoiste – cei care nu au scânteia spirituală, care nu sunt capabili să se corecteze prin menţinerea în contact cu Lumina, şi care nu-i pot răspunde în mod corect- nu au putut s-o primească. „Materia” dorinţei de a primi nu poate să înţeleagă procesul de ascensiune şi schimbarea adusă de Lumina, dacă aceasta nu are acea scanteie.

Deci, cum poate fi introdusă scânteia? Pentru aceasta, există un alt sistem numit „poporul lui Israel”, fără de care este imposibil să te întorci către dorinţa egoistă şi să începi să lucrezi cu ea. Nici măcar miliarde de ani de evolutie nu vor ajuta dacă nu există nicio scânteie de lumină în interiorul ego-ului. Nivelurile neînsufleţit, vegetativ şi animal ale naturii nu se pot ridica; acestea sunt tipuri de dorinta care n-o pot face.

Cu toate acestea, există un tip de dorinţă, Israel, care doreşte să fie Yashar El (direct la Creator). Toată lumea recunoaşte faptul că este diferit şi îl urăşte fără ca măcar să ştie de ce.

Copiii lui Israel, la rândul lor, descoperă că sunt diferiti, deşi încearcă să fie ca toţi ceilalţi. Există chiar şi cei care cred că este o altă rasă, şi există un grăunte de adevăr în această ipoteză, deşi este la un nivel diferit.

Întreaga noastră istorie dovedeşte că există ceva special aici, un fenomen deosebit, natural. În consecinţă, ura pe care popoarele lumii o simt este, de asemenea, un fenomen natural, şi nu este nimic ce putem face in legatura cu asta. Chiar şi cei care nu au fost niciodată în contact cu evreii îi urăsc. Aceasta vine din interior. Chiar şi o persoană care nu a auzit niciodata despre cauza repulsiei sale, pur şi simplu consideră că acesta este diferit.

Această ură este înrădăcinată în religii, care grăbesc numai procesul prin accentuarea exterioară a diferenţei dintre grupuri. Totul provine din diferenţa dintre dorinţa generală de a primi şi partea în care Lumina se îmbracă, care trebuie să fie link-ul pentru ceilalţi. Acesta este singurul său rol.

Prin urmare, este scris, „Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales.” Fă tot ce vrei, El te-a ales, şi asta este. Indiferent cum priveşti misiunea ta, o vei îndeplini oricum, pentru că este alegerea Sa.

Nu este nimic special la tine, ci este pur şi simplu că, după împărţirea în „poporul lui Israel” şi „naţiunile lumii,” fiecare are rolul său, munca sa, voinţa sa liberă. Toate acestea sunt predeterminate de Sus, şi niciunul nu este mai bun decât celălalt.

Deci, copiii lui Israel trebuie să înveţe metoda de corectare a celorlalţi. De fapt, cum altfel poţi aduce mulţumire Creatorului, dacă El iniţial a apelat la naţiunile lumii? Creatorul vrea să corecteze dorinţa de bază a primirii, dar El trebuie să construiască un sistem prin care intregul proces va trece. Astfel, Israelul este sistemul, deci fă ceea ce trebuie să faci.

Desigur, această mare dorinţă de a primi trebuie să fie dezvăluită în vasele naţiunilor lumii, dar nu ar trebui să fie nicio diferenţă între noi şi ei, deoarece acesta este un singur vas întreg. În cele din urmă, totul este revelat în vasul colectiv ca fiind toate părţile sale conectate. După cum este scris, „El este Unul şi numele Lui este Unul.” În vasul general, totul devine „rotund”, inseparabil.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 04/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa faca o persoana, care nu este un orator innascut, daca nu este capabil sa stea in fata oamenilor, sa vorbeasca si sa explice diverse lucruri?

Raspuns: El trebuie sa faca pereche cu o persoana puternica, sa vada modul de lucru al acestuia, sa il invidieze. Invidia este un conducator puternic.

De aceea, este absolut necesar sa il cooptam pentru ca el sa vada, sa se inspire, sa se inflacareze si sa fie gelos pe ceea ce poate face celalalt si el nu poate. Aceasta il va face sa avanseze. Poate ca nu il va transforma intr-un lector, dar el va fi capabil sa pregateasca materialele, sa organizeze mese rotunde si sa ia parte in discutii normale, in loc sa petreaca o ora in fata unui auditoriu.

Exista oameni care nu sunt capabili sa faca asta. Exista oameni care citesc, pur si simplu, lecturile scrise dinainte, sau tin o lectie pe baza unei teze. Si sunt oameni asa ca mine. Daca am ceva scris in fata, nu pot scoate o vorba. Este un fapt stiut.

From “General Questions” 05/25/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Sa presupunem ca sunt mai mult de 300 de oameni in grup. Ar trebui, oare, ca fiecare dintre ei sa se implice in munca externa, cu masele?

Raspuns: Aceasta nu este o necesitate. Exista o parte potentiala reala care trebuie sa realizeze bresa.

Se spune ca au parasit Egiptul, in exil, circa trei milioane de oameni, dar erau doar 600000 de suflete, ale barbatilor cu varste cuprinse intre 20 si 60 de ani, care erau puternici, cu adevarat, barbati prin natura lor. Doar o cincime

Prin urmare, daca, fie si numai o cincime, o patrime, sau o treime din grup, se pot uni intr-o echipa puternica (iar aceasta necesita suportul tuturor celorlalti), atunci este suficient ca toti participantii, chiar si cel mai slab, sa simta atractia lor, atitudinea lor, ridicarea lor la nivelul urmator. Fiecare in functie de forta lui; tu nu poti face nimic. Fiecare societate omeneasca este aranjata ca o piramida.

From a “Talk About Workshops” 5/27/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Opinia lui S. Medvedev, directorul Institutului de cercetare a creierului: in mintea omului exista un detector de greseli, care anunta ca s-a petrecut ceva în neregula, ca ai facut ceva intr-o forma incorecta . Si daca este in neconcordanta cu comportarea pe care o cnsideram corecta, atunci apar mustrari de constiinta. Detectorul de greseli activeaza mustrarile de constiinta atunci cind ai gresit in forma serioasa. Nu exista oameni fara constiinta, exista oameni care au un alt nivel de standarde.

Este greu pentru un om sa schimbe singur nivelul de standarde; la bebelusi acest nivel nu exista la inceput dar se poate si trebuie sa fie educat si dezvoltat tot timpul.

Comentariu: Bineinteles ca totul depinde de educatie. Si cit s-ar parea de ciudat ea lipseste in toate culturile si civilizatiile.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că programul integral de studiu a fost calculat sa includa100 de ore pe lună şi unul dintre participanţi este absent de la studiu din motivul justificat de a fi bolnav sau de a avea copilul bolnav. Ce ar trebui făcut cu el, deoarece el a ieşit din procesul de învăţare şi nu poate prinde?

Răspuns: Datorită procesului de învăţare ce se desfăşoară virtual prin intermediul mass-mediei locale, TV-ului si radio-ului, va fi posibil să se repete toate programele de mai multe ori pe zi. Astfel, nu vor fi cazuri serioase de a ramane în spate.

Chiar dacă o persoană este bolnavă sau are nevoie să stea acasă, în scopul de a avea grijă de un copil, etc, tot vor fi posibilitati de a avansa, împreună cu grupul, dar poate într-un ritm diferit. Dar, în orice caz, ea va fi prezenta la lecţii, ceea ce o va împiedica sa ramana in urma, într-o mare măsură.

Mi se pare că avem nevoie sa gasim oameni obisnuiti cu studierea virtuala, care vor primi mai mult de pe ecran, şi că nu contează daca unul dintre participanţi nu ajunge la grup, daca acesta are un motiv justificat. În orice caz, el poate primi aceleaşi informaţii daca stă acasă din cauza bolii. Şi după aceea el va fi integrat în mod natural in grup şi va da un test. Aceasta nu va fi o problemă.

Pe langa asta, este interzis sa respingem asistenţa reciprocă, deoarece oamenii învaţa un subiect special, în care ajutorul reciproc constituie principiul său, şi de fapt, unul il trage pe celalalt.

Din Emisiunea KabTV  „Orasul experimental: Creşterea”  3/3/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă am adunat toate informaţiile despre dezvoltarea crizei şi despre schimbarea rapidă a lumii, cei mai mulţi oameni nu sunt capabili s-o perceapă. Ei nu vor sa audă sau să schimbe ceva şi continuă să trăiască la fel ca înainte.

Raspuns: Acest lucru este normal; ei există în egoismul lor individual. Toate aceste informaţii le sunt străine, de aceea se închid fata de ele. Ei au, dacă nu agresiune, cel puţin un mecanism de apărare împotriva a ceva care nu este pur şi simplu nou, dar complet opus proprietăţilor lor interne.

Din acest motiv, avem nevoie să alegem o abordare foarte usoară, simplă, şi, poate chiar, într-un fel, jucausă, pentru a-i atrage şi implica şi să îmbrăcăm cunoaşterea integrală în forme atractive.

Acestea pot fi videoclipuri, filme, precum şi diverse scenarii, care ilustrează istoria umanităţii şi spun despre stările noastre actuale, nu direct ştiinţific prin tabele şi grafice, ci transmiţând informaţiile emoţional într-un mod care este aproape de o persoana, folosind exemple din situaţiile de viaţă. Prin aceasta, ei vor învăţa.

Oamenii percep informaţile destul de diferit prin exemplele altora, mai degrabă decât prin ale lor. Această abordare permite cuiva să-şi depăşească bariera personală; el sau ea invată din aceasta şi, treptat, începe să înţeleagă că ceea ce se spune, în general, vorbeşte despre el sau ea.

Tot felul de explicaţii, în formă de filme, clipuri video şi satire de teatru sunt discutate. Aici, o persoană adaptează treptat totul la ea însăşi şi îşi dă seama că acest lucru vorbeşte despre ea, despre lumea noastră, viaţa noastră, lipsa noastră de corespondenţă cu omul universal extern şi cu sistemele de civilizaţie. Deci, aici, avem nevoie să găsim o formă nouă de abordare a oamenilor.

Pentru prima dată în vieţile noastre, ne confruntăm cu o învăţătură care merge „împotriva” unei persoane. Anterior, întotdeauna am fost învăţaţi: „Trebuie să ştii acest lucru pentru a reuşi, a fi puternic, cunoscator, sensibil, pentru a depăşi o problema, a te ridica şi a câştiga peste ceilalţi.” Şi acum, noi învăţam că o persoană are nevoie să fie la fel ca ceilalţi: „Trebuie să fii unit cu ei pe acelaşi nivel; cel mai important lucru este să nu fii deasupra lor, ci să fii împreună cu ei”. Cu alte cuvinte, aici, practic jucăm împotriva egoismului nostru, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mult mai înţelepţi şi mai vicleni decât egoismul nostru, în scopul de a-l scoate din joc.

În principiu, metoda integrala este „ajutor împotriva ta,” adica, împotriva egoismului tău, şi nimic nu poate fi făcut. Noi trebuie să înţelegem că aceeaşi abordare trebuie să fie luata aici, ca pentru un copil mic care are nevoie să fie învăţat lucruri pe care el nu are absolut nicio dorinta de a le accepta, care este să-l abordezi cu unele metode alternative. Treptat, el insuşi va realiza, „Acesta este exact modul in care am nevoie să mă comport, acesta este modul în care am nevoie să mă raportez la ceva.”
Dintr-o „Discuţie despre educaţia integrală”, 20/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→