Noi ajungem la Creator, adica dobandim atributul daruirii, revelarea lumii spirituale, doar daca dobandim doua discernaminte.

• O mare dorinta care are un scop, care este destul de clar si care este cu un grad mai jos decat nivelul dobandit. Persoana isi imagineaza ce este revelarea Shechina (Divinitatii), fata Creatorului, ce este  Lumina si care sunt atributele daruirii.
• Persoana simte o mare durere pentru ca nu are atributele daruirii. Persoana sufera si stie ca aceste atribute simbolizeaza ridicarea deasupra propriului ego si o totala detasare de viata sa trecuta si de toate preocuparile sale.

Este foarte greu de obtinut deoarece noi actionam impotriva naturii noastre. Asadar persoana inainteaza pe doua picioare, pas cu pas, intre doua linii; dreapta si stanga, dreapta si stanga….persoana ar trebui sa inceapa cu linia de dreapta si apoi cu cea de stanga. Dar de Sus, i se da intotdeauna linia de stanga, mai intai intunericul. La fiecare nivel, prin intuneric si Lumina ‘literele muncii” sunt inregistrate in persoana, relatiile care se formeaza intre tipurile de intuneric si Lumina, atributele primirii si daruirii in diferte feluri.

Literele sunt diferite la fiecare nivel. De fiecare data intunericul si Lumina ii sunt infatisate in atribute diferite in conformitate cu criterii diferite. Prin urmare literele iau diferite forme. De accea de fiecare data persoana are o noua Tora, un nou Creator, o noua lume, totul este nou si persoana de asemenea.

In acest fel persoana isi creste consistenta care indica gradul de rabdare pe care il are si astfel avanseaza si se apropie de formele corecte ale marii deficiente care tind spre daruire adevarata. Aici vedem principiul “am muncit si am gasit” adica persoana cauta fata Creatorului, maretia atributului daruirii. Prin conectarea la atributul daruirii, forta acesteia trezeste in persoana sentimentul de apartenenta, caldura, pana la sentimentul de iubire. Deoarece a-l iubi pe Creator inseamna a iubi daruirea, a iubi atributul iubirii, aceasta incepe sa umple persoana si ii ingaduie sa ramana acolo.

Natura noastra a trecut prin mari schimbari prin detasarea noastra de vechile valori, de la intelegerea initiala a ceea ce insemna efortul si care este scopul, cine este Creatorul si ce este Tora. De fiecare data  reevaluam marea dorinta care se cere de la noi si suferinta pe care o experimentam. Valorile se schimba in mod natural in tranzitia noastra de la o stare la alta si persoana se schimba in mod constant si devine alta, o noua persoana.

De aceea se spune in Tora, “ Avram este un om batran”. “Om batran” este acela care a dobandit cunoastere, care a parcurs si a razbit pe cale. O persoana dobandeste treptat atributul daruirii, mintea si intelegerea de a lucra cu acestea, sentimentele, loialitatea, sacrificiul de sine si cum sa se identifice cu Creatorul. Astfel persoana ajunge la nivelul “omului batran” adica la punctul de adeziune cu Creatorul. Apoi atributele daruirii umplu persoana iar aceasta simte iubire si apreciere.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/07/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aşa cum este scris: „Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină.” Dorinţa de a primi este baza a tot, dar dorinţa însăşi nu face nimic dacă Lumina nu o operează.

Cei mai mari oameni drepţi, cei care au obţinut multe niveluri spirituale, cad dacă Lumina încetează să îi mai ilumineze, şi se întorc la starea animală. Ajung chiar mai prost decât restul, cu toate că aceasta este o stare bună, deoarece este o stare mare, dar cu un minus şi opusă Sfinţeniei.

Atâta timp cât Lumina luminează, există încredere şi, dacă Lumina încetează să mai strălucească, nu mai este încredere. Totul depinde numai de Lumina care luminează omul. Doar aşa are puterea să se ridice şi să spună ceva.

Când Lumina dispare, omul îşi pierde chiar memoria, aşa cum i s-a întâmplat lui Baal Shem Tov care nu a putut să îşi amintească nici literele alfabetului. Omul nu poate înţelege în ce lume este şi dacă există o lume superioară sau un Creator.

Asta înseamnă căt totul depinde de intensitatea Luminii care vine la noi şi ne iluminează materia, dorinţa noastră. De aceea, este scris: „Nu este nimeni mai deştept decât cel care este experimentat”, şi „am muncit şi am găsit”.

Totuşi, toată această muncă, efortul şi depăşirea, toate sunt aţintinte numai la o singură acţiune: de a grăbi influenţa Luminii asupra noastră. De fapt, totul depinde de asta, în timp ce încercăm să ne pregătim pentru ca Lumina să nu dispară. Chiar dacă dispare, toate stările dificile vor fi totuşi în favoarea noastră, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putere să fim aproape de ea, să aderăm la ea şi să ne asemănăm cu ea.

Calea ne-a fost deja pavată în avans şi este în puterea noastră să ne accelerăm dezvoltarea şi avanseara de-a lungul drumului. Accelerarea depinde de cât de mult vrem să ne împlinim noua formă, următorul nivel, astfel încât el va fi împlinit în noi. Aici trebuie de fapt îndreptat tot efortul nostru.

Încrederea este o iluminare de Sus şi, dacă se opreşte, nu mai avem încredre, nu mai avem sentimente şi nici înţelegere. Aşa cum este scris în Cartea Psalmilor de către Regele David: „Dar atunci când îţi întorci faţa, eu sunt lovit de teroare.” Trebuie să obţinem o asemenea conexiune între noi, o conexiune care va obliga Lumina să fie constant printre noi.

Împreună, prin efortul nostru colectiv şi cu ajutorul Luminii, putem crea un asemenea atribut al dăruirii, al iubirii şi conexiunii, printre noi, prin care Lumina să nu înceteze să ne ilumineze. Asta se numeşte garanţie reciprocă.

Astfel, obţine starea în care superiorul ne iluminează în mod constant. Şi cu toate că fiecare dintre noi va coborî sau urca şi se va balansa în direcţii diferite datorită diversităţii acţiunilor reciproce care au loc în fiecare şi toţi împreună, noi obţinem stabilitatea. Nu numai că nu cădem ci, din contra, noi numai ne ridicăm în sus.

Căderile noastre devin şi ele urcări, deoarece suntem conectaţi cu toţi într-un singur fond. Astfel, obţinem încrederea şi nu este nicio altă cale de a obţine asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala’ 7/25/12, Shamati nr.72

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ai fost plecat săptămâna trecută, grupul mondial a avut câteva interacţiuni active. Pentru prima dată am simţit cu adevărat că depindem unul de altul. Cum putem să ne ţinem de acel moment şi să nu cădem din nou în pasivitate?

Răspuns: Nu trebuie să rechemăm situaţia pe care am experimentat-o. Trecutul este ars. Nu trebuie să ne uităm înapoi, ca soţia lui Lot. Ce aparţine trecutului s-a dus, iar noi nu mai trecem prin ce am trecut, nici în sentimente nici în gânduri.

Chiar dacă credeţi că aţi lăsat ceva special în spate, nu este nicio diferenţă. Trebuie să ne ţinem departe de stările foarte bune, ca şi de cele mai rele.

Sub nicio circumstanţă nu ar trebui să rechemăm în gânduri, dorinţe, sau cuvinte, sau să încercăm să reconstruim ceva. Goliţiv-vă de tot ceea ce a fost. Chiar dacă v-aţi simţit bine, acum, vă veţi simţi chiar mai bine. Trebuie să începem fiecare zi din nou şi să întoarcem o nouă filă.

Nimeni nu te deranjează, nici eu şi nici prietenii, orice ar simţi ei. Nici starea lucrurilor din lumea exterioară nu are de a face cu asta. Trebuie să intri într-o nouă stare, o nouă fază a conexiunii, fără nicio greutate, ca şi cum nu ai ştii nimic, după cum este scris: „Fiecare zi ţi se va părea nouă”. Nu trebuie să comparăm starea curentă cu ce a fost înainte. Începe totul din nou şi numai astfel vei ajunge la o nouă structură.

Chiar dacă ai avut succes, acum este ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să nu îţi fie frică să pierzi asta. Să îţi fie frică să pierzi, înseamnă să exprimi o formă de primire vrednică de dispreţ. Tot ceea ce ai obţinut şi tot ceea ce ai simţit, nu mai există acum şi nici nu ar trebui să existe. Altfel, ţi-ar păsa doar de sentimentele tale.

Principalul lucru este să te detaşezi de trecut. Fără asta, nu vei avansa. Avansezi către dăruire, iar asta înseamnă să dai foc la toate podurile.

Din partea a patra a Daily Kabbalah Lesson 7/25/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Comunici foarte mult cu oamenii de ştinţă. Care este impresia ta: Simt oamenii tranziţia către un nou sistem integral?

Răspuns: Desigur! Foarte mulţi oameni scriu despre asta singuri, fără îndemnuri. Se exprimă în mod corect, cu toate că, într-un anumit sens, o fac fragmentat, pentru că le lipseşte generalitatea. Le lipseşte metoda noastră integrală care vorbeşte de natura generală şi de managementul general.

Deci, desigur, neavând această metodă, le este greu să vadă globalitatea, dar mulţi dintre ei o văd totuşi, iar restul vorbesc de asta mai mult în domeniile lor. Astăzi, în general, putem chiar spune că nu există oameni care să nu fie de acord cu asta, măcar parţial.

Există o mulţime de materiale online, legate de acest subiect. Am compilat o uriaşă bază de date ale afirmaţiilor şi comunicărilor cu aceşti oameni. În principal, sunt oameni de ştiinţă americani şi vestici, dar sunt sigur că vom găsi câţiva şi în Rusia.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 31.05.2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Mai devreme, am vorbit despre importanţa interacţiunii cu oameni de ştiinţă pentru a le lua interviuri, a aduna materiale, a asculta opiniile lor şi a le folosi pentru a sprijini, din punct de vedere ştiinţific, legitimitatea remarcilor noastre. Să continuăm această muncă? În ce formă este mai bine să o facem?

Răspuns: Nu cred că avem nevoie de această legitimitate. Pe baza faptului că vrem să introducem educaţia integrală în societate, trebuie să facem acest lucru repede şi nu doar teoretic, ci aplicarea practică şi obţinerea unei vederi largi din comunitatea oamenilor de ştiinţă. Asta este tot, poate.

Următorul stagiu este aplicarea practică, când, împreună cu oameni de ştiinţă, psiholoogi, sociologi şi oameni de ştiinţă politici, putem ajunge la o soluţie practică. Pentru a face asta, avem nevoie de un exemplu, al unui oraş mic sau chiar o ţară mică, cum ar fi un sat, şcoală sau afacere, şi să creăm acolo o asemenea comunitate de oameni care vor putea ajuta la soluţionarea numeroaselor probleme interne şi externe.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale 5/31/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Astăzi, avem nevoie să creăm un sistem de educaţie şi creştere integrală. În cadrul acestuia, vom explica ce este metoda de corectie, cum functionează lumea, ce libertate de alegere are o persoană şi modul în care egoismul nostru s-a dezvoltat de-a lungul istoriei şi punctul mort în care a intrat astăzi. Vom vorbi despre faptul că sfârşitul dezvoltării egoiste este simțit ca o criză, că o lume nouă globală şi integrală ne-a fost descoperită, atât din partea naturii ca dezastre de mediu, cât şi în societatea umană, care a aderat în mod inevitabil la cadrul unui sistem integral, cu rezultatul că acum fiecare depinde de ceilalți.

Toate acestea nu sunt descoperite accidental, ci în scopul de a ne forţa să corectăm legătura dintre noi şi să ne mutăm către urmatoarea etapă de dezvoltare. Particularitatea acestei etape este că ea constă din două forţe integrate şi interconectate: forţele egoismului  în linia stângă şi forţele dăruirii și dragostei în linia dreaptă. Astfel, construim o nouă relaţie cu lumea şi trebuie să ne uităm la ea diferit. Prin îmbunătăţirea noastră, vom repara familia, mediul, educaţia, cultura, ştiinţa, economia, finanţele, şi orice altceva. La urma urmei, noi, oamenii, suntem cei care au construit toate acestea, şi, prin urmare, prin schimbarea noastră, vom schimba și toate aceste sisteme. Aceasta va fi consecința noii naturi interne umane care s-a schimbat şi a ajuns la echilibru.

Vom distribui aceste cunoştinţe oamenilor, prin cursuri disponibile pentru toată lumea. Cincisprezece reuniuni de câte două-trei ore vor deschide ochii unei persoane către o lume nouă, în care se găseşte. Întâlnirile vor extinde orizonturile unei persoane, vor face o legătură între istorie, azi, şi mâine, şi-i vor dezvălui natura proprie şi natura lumii. Acestea îi vor oferi o înţelegere a procesului de evolutie prin care trecem.

Totul va fi prezentat într-un set, inclusiv rolul poporului lui Israel şi al naţiunilor lumii. Prin dezvăluirea acestei imagini integrale, o persoană vede că totul se bazează pe sprijinul şi pe responsabilitatea reciprocă , astfel ajutorul reciproc este necesar de la fiecare om şi de la toată lumea, în scopul de a ajunge la o lume”rotundă”. De fapt, această metodologie nu introduce nimic nou în comparaţie cu aceeaşi metodologie a lui Avraam, care a pus bazele poporului evreu de astăzi.

Cursurile de responsabilitate reciprocă vor permite rapid oamenilor să simtă schimbarea situaţiei pentru mai bine, atât în ​​ţările lor, cât şi în întreaga lume. Rezultatele vor fi văzute în termen de câteva luni.

Întrebare: Ce ar trebui să fie subliniat: formarea responsabilităţii reciproce sau mesele rotunde?

Răspuns: Acesta este un singur sistem: Ateliere de lucru sunt o parte din programul de cursuri. Principalul lucru este de a începe realizarea acestuia, iar un rezultat pozitiv nu vă va ține în aşteptare.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum devine conexiunea noastră, bază pentru revelarea nivelurilor spirituale?

Răspuns: Fiecare nivel este o lume pe care o simţi, o lume care este deţinută de conexiunea dintre toate sufletele. Prima conexiune care a provenit din Lumea Ein Sof (Infinitatea) s-a diminuat gradual şi a devenit detaşată total în lumea noastră. Acum, din acest punct, începe ascensiunea la acelaşi nivel de conexiune şi asta este singurul lucru pe care trebuie să îl revelaţi.

„Materia” sufletelor este dorinţa de a primi, iar conexiunea dintre ele este sistemul despre care studiem. Cele Zece Sefirot, Parţufimi spirituali, toţi sunt esenţe ale diferitelor metode de conexiune reciprocă a sufletelor între ele.

Se formează astfel un întreg corp în timp ce ne ridicăm la Malchut de Ein Sof, iar toate conexiunile sunt 100% dăruire, fără niciun obstacol sau deficienţă. Apoi, toate rezistenţele din tranziţia dintre noi vor dispărea şi conexiunea se realizează imediat, cu o viteză infinită. Aceasta este starea de Ein Sof.

Adeziunea indică un lucru simplu: Ceea ce am la un anumit moment, îl ai şi tu şi vice versa. Comunicarea este nelimitată. Nu depinde de timp şi de rezistenţa ego-ului. „Rezistorul” dintre noi dispare şi dorinţele noastre cooperează liber şi din plin.

Întrebare: Cum ar trebui să fie exprimat acest lucru în ateliere?

Răspuns: Adeziunea nostră din timpul atelierelor este un efort: Vrem atât de mult să ne unim, atât cât ne putem imagina, pentru ca fiecare dintre noi să îşi piardă sentimentul de sine şi astfel vom simţi o singură dorinţă, un singur gând, un întreg. Prin aceste eforturi, din punctul de unitate, ne gândim la o soluţie la întrebarea care ne-a fost pusă de învăţător. Soluţia este înăuntrul conexiunii.

De aceea, în timpul atelierului, tânjim să găsim răspunsul prin unitate. De fiecare dată când căutăm o soluţie, vrem să o obţinem prin unitate, fără să ne folosim logica. De fapt, nu vom examina logic cuvintele Cabaliştilor. Fără conexiune, nu are niciun rost să stăm în cerc. Deci, de ce avem nevoie de asta? Pentru o conversaţie intelectuală sau o dezbatere ştiinţifică? Nu, misiunea este dată numai pentru a crea o nouă calitate. Apoi, simţind calitatea colectivă, găsiţi soluţia.

Atelierul este menit numai pentru a crea un vas colectiv care aparţine nivelului superior. Încercăm din răsputeri să îl obţinem, iar dacă nu există o soluţie, înseamnă că nu am reuşit.

Nu are niciun rost să menţionăm conexiunea când suntem în desfăşuarea atelierului, acesta trebuie să fie scopul încă de la început. Putem veni la un atelier nu pentru a ne conecta, iar în această conexiune să găsim următorul nivel sau măcar soluţia la întreabarea care conduce la el?

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te poţi verifica că înţelegi cu adevărat lecţia din punctul conexiunii cu grupul?

Răspuns: Omul atinge conexiunea din disperare, atunci când ajunge la disperare după toate acţiunile sale, când vede că nu îl vor duce nicăieri şi că trebuie să facă ceva. Se gândeşte la el însuşi, la întreaga viaţă, la eforturile pe care le-a făcut în van şi, eventual, ajunge la concluzia că poate atinge scopul numai prin grup.

Grupul este o structură spirituală şi nu feţele pe care le vezi în jurul tău. Este o forţă spirituală care este revelată într-o manieră realistă, ca un seif sigur. Este ca o „farfurie zburătoare” în care dacă intru, am şansa să am succes, iar dacă nu, nu am nicio şansă.

Omul trebuie să înţeleaga asta clar pentru a-şi păstra gândul. Ar trebui să ştie că rămânând în grup, pe care îl vede ca o colecţie de forţe spirituale, va ajunge fără niciun dubiu la un rezultat bun. Grupul îi permite să respire, iar fără el nu are acces la butelia de oxigen.

Totuşi, omul poate ajunge la această decizie numai după ce simte disperarea din propriile puteri. Discuţiile şi atelierele noastre ne permit să ajungem la această concluzie mai repede. Totuşi, ceea ce aud sunt oameni care vorbesc din ce au citit şi nu din inimile lor.

Fac o scurtă introducere şi după aceea pun o întrebare. Întrebarea poate fi o continuare la ceea ce a fost spus; poate fi contrastul a ceea ce am spus sau cumva legat de asta. Oricum, totul este făcut în mod intenţionat. Răspunsul ar trebui să vină din minte, dar din punctul conexiunii care ar trebui atins în cercul de discuţii.

Apoi, răspunsul va fi răspunsul la rugăciunea noastră. Discuţia trebuie să se transforme într-o rugăciune, pe care vrem cu toţi să o clarificăm şi, împreună, să găsim un răspuns. În timpul discuţiei, fiecare din cei zece prieteni spune ceva şi astfel ne completăm unul pe altul. Fiecare se anulează înaintea celorlalţi, ridicându-i şi respectându-le opiniile. Astfel, ne construim anularea de sine şi atributul dăruirii care este deasupra tuturor.

Grupul nu este o adunare fizică ci obţine o valoare spirituală. Asta pentru că anularea egoului şi dorinţa de a fi încorporat în prieteni este deja o acţiune spirituală. Topicul discuţiilor ne îndeamnă să ne clarificăm unitate, conexiunea şi munca. Toate acestea se transformă într-o rugăciune (MAN).

În conexiunea din grup, pe care o obţinem prin această rugăciune, trebuie să primim un răspuns (MAD). Răspunsul la rugăciunea celor mulţi (MAD) se numeşte centrul grupului. Simţim o căldură colectivă, un sentiment colectiv, o forţă care ne sprijină într-o asemenea măsură încât ne este frică să ieşim de acolo. Nu vreau să ies de acolo. Vreau să rămân înăuntrul acestui centru şi să cresc acolo. Acesta este scopul atelierului, pe care trebuie să încercăm să îl obţinem, cu fiecare discuţie de 15 minute pe întrebare.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, Studiul celor zece sfere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, Studiul celor zece sfere

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi să ne dai un exemplu de uniune, un exerciţiu practic care poate fi dat cuplurilor căsătorite, în cursul de educaţie integrală?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să ne îngrijim ca influenţa lor reciprocă să fie constantă. În afară de asta, de la o înâlnire la alta, ei trebuie să menţină o conexiune între ei, să îşi împărtăşească impresiile la fiecare câteva ore.

Cuplurile lucrează împreună într-un parteneriat. Câteodată, unul dintre ei este mai la înălţime decât celălalt, alteori sunt egali. Învaţă toate acestea într-un sistem nou de relaţii reciproce, făcând-şi temele în fiecare zi. În timpul zilei, ar trebui să procedeze astfel:

De câte ori, într-un fel sau altul, au trebuit să îşi amintească principiul „iubirea acoperă toate păcatele”, de câte ori au trebuit să se ridice deasupra egoului propriu, pentru a vedea partenerul într-un mod pozitiv, în loc de negativ, iar în ei însăşi să vadă egoismul ca ceva negativ în loc de pozitiv?

Fiecare schimbă critica partenerului cu auto-critica, adică, clarificându-şi propriile atribute care sunt afişate în celălalt ca rele. Cuplurile îşi notează de câte ori s-au suportat acasă şi de câte ori când au fost în legătură cu alte cupluri, să zicem odată la fiecare trei sau patru ore, prin telefon sau internet sau conferinte, etc.

Şi asa avansează în fiecare zi, întâlnindu-se la curs şi primind explicaţii noi, metodologice. După o sesiune ar trebui să urmează un atelier şi teme pentru următoare zi.

În plus, fiecare ar trebui să îţi aloce un timp separat pentru clarificare zilei trecute. Ar putea fi ceva care nu a avut succes, sau ce ar putea face ca să aibă succes? Şi se poate ca astăzi, în timpul cursului, în loc de a merge înainte conform planului, poate merită să treacă din nou peste lecţia şi atelierul cu aceleaşi subiecte ca cele de ieri.

Din „Discuţie asupr educaţiei integrale” din 11.07.2012

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→