Întrebare: De ce nu suntem capabili să elevăm scopul spiritual deasupra vieţii noastre corporale? Ce ne opreşte?

Răspuns: Nu suntem capabili să elevăm scopul spiritual deasupra vieţilor noastre, deoarece pentru noi, Creatorul nu pare a fi important. Scopul spiritual îi dă Lui plăcere, dar noi nu vorbim despre asta ca despre cel mai important lucru.

Grupul trebuie să-mi furnizeze realizarea acestei importanţe. Este capabil să facă în aşa fel încât, orice lucru să fie important pentru mine, chiar şi unul efemer, prin prezentarea acestuia ca fiind ceva real şi principal. Singurul lucru necesar este ca grupul să mă influenţeze, iar eu să îmi aplec capul în faţa acestuia. Aceasta necesită reciprocitate. Prietenii lucrează cu mine, iar eu lucrez în raport cu ei.

Învăţăm de la Baal HaSulam că de fapt, grupul are doar nevoie să crească treptat, importanţa Creatorului. În principal, fiecare dintre noi trebuie să se anuleze înaintea mediului înconjurător şi atunci va primi recunoaşterea acestei importanţe, de la prietenii săi.

Actul de a mulţumi Creatorul, va deveni cel mai important lucru din lume, pentru fiecare, făcând ca orice altceva să pară irelevant şi atunci satisfacerea nevoilor vitale va rămâne undeva în urmă, căpătând acum abilitatea de a-L mulţumi pe Creator. O persoană trebuie să realizeze această abordare în relaţiile sale cu grupul.

Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 29/8/12, “Exil şi Eliberare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dupa cum este scris: „Finalul unei acţiuni se găseşte în gândul iniţial”. Aşa este stabilit de către Creator şi aşa ar trebui să fie şi din partea fiinţelor create care doresc să atingă scopul creaţiei.

„Finalul acţiunii” este adeziunea la Creator. Adeziunea este posibilă doar în concordanţă cu echivalenţa de formă, cu dobândirea atributului dăruirii, când vasul are aceeaşi calitate ca Lumina. Echivalenţa de formă în vas este atinsă prin dobândirea iubirii faţă de ceilalţi, iar aceasta este împlinită într-un grup de prieteni. În grup, sunt toate condiţiile necesare pentru descoperirea acestei iubiri prin sprijin mutual, înţelegere şi cooperare.

Lucrul principal este de a atrage Lumina ce ne corectează, care influenţează grupul atunci când tânjeşte să se adapteze Luminii. Aceasta înseamnă că grupul doreşte conexiunea – unificarea, precum un singur om cu o singură inimă, când fiecare aspiră către un singur scop – şi când fiecare este încorporat în fiecare. Atunci, noi suntem compatibili cu Lumina.

Cu cât este mai mare forţa cu care ne conectăm, cu atât mai mult ne depăşim egoul – indiferenţa, repulsia reciprocă şi conflictele – astfel încât, Lumina să ne influenţeze mai puternic, prin revelarea în noi a unui sistem unificat. Apoi, prin conectarea unul cu celălalt, acest corp general, dorinţele şi intenţiile noastre, se transformă în trupul sufletului nostru. Lumina ce umple această dorinţă generală, este numită Lumina sufletului. De aceea, noi descoperim primul nostru Partzuf spiritual, primul nostru nivel spiritual.

Haideţi să încercăm să ne imaginăm acest stadiu şi să aşteptăm ca Lumina să-l umple, dar doar citind o singură afirmaţie, simţim că am părăsit intenţia corectă, iar acum avem  nevoie să ne reîntoarcem la ea încă odată. Astfel că, atunci când citim fiecare propoziţie, trebuie să verificăm stadiile interioare în care ne aflăm. Deci, intenţionat vom crea „intrări” şi „ieşiri” în noi, astfel încât să nu trebuiască să trecem prin căderi şi urcări îndelungate şi să avansăm constant prin asemenea momente de urcări şi coborâri.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/8/12, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi, direcția noastrǎ principală în diseminare este Internetul. Vom organiza mese rotunde și alte evenimente similare, publicǎm un ziar, oferim cursuri pentru oameni și astfel asigurǎm o constantă şi pe cât posibil de largǎ comunicare masivǎ în reţea. Noi trebuie să înțelegem că nu suntem în măsură să cuprindem întreaga lume în  afara spațiului virtual; viitorul noastru este online.

Să ne unim pentru diseminarea on-line. Pur şi simplu nu avem altă opțiune. Orice altceva vine cu asta. Să încercăm să găsim o modalitate de a ajunge la toți oamenii prin Internet, pentru întreaga lume…

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 29/08/12,  Articolul “Exil și răscumpărare

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce material putem construi vasul spiritual între noi?

Răspuns: Vasul nostru este conexiunea dintre noi. Noi nu suntem vasele, ci particulele negative, prin care trebuie să ne împingem pe noi înșine. Trebuie să mă împing pe mine de la sine, „sinele” meu spre prieten. Sufletul meu este în contactul care se formează între noi.

Prietenul face același lucru pentru mine și revelația spirituală are loc între noi. Întreaga zonă dintre noi este vasul nostru spiritual. Noi suntem doar particulele negative, de care nu mai este nevoie; este ego-ul nostru peste care am construit vasul dăruirii.

Dar am construit acest vas în afara ego-ului; este făcut din Lumina noastră comună care se reîntoarce, a mea și a prietenului. Un fenomen spiritual este revelat în interiorul acestui vas, în acest domeniu al eforturilor noastre comune, Lumina Directă este revelată în Lumina care se reîntoarce.

Sunt doar corpul Partzuf-ului spiritual, și mai presus de mine construiesc un „cap” în care toată Lumina care se reîntoarce și Lumina Directă sunt revelate. Desigur, avem nevoie de un „corp”, peste care să construim „capul”. Dar principalul lucru este „capul”, care simbolizează deja nivelul uman; există un cont suplimentar aici.

Deci, misiunea noastră este de a crea acest câmp reciproc și de a umple spatiul dintre noi cu Lumina care se reîntoarce, cu dăruire. Apoi, în funcție de nivelul de dăruire, de nivelul Luminii care se reîntoarce, Hassadim, cu care umplu lumea, Creatorul este revelat treptat. Acestea sunt  aceleași vase care acum mi se par ca străini în mod deliberat, astfel încât trebuie să le dăruiesc lor.

Imaginează-ți cum ți s-ar părea lumea dacă ai vedea toată omenirea ca pe proprii copii, ai putea lucra independent? Nu, nu ai putea. Nu ți-ai putea trata propriul copil ca pe un străin, și, mai ales, nu l-ai putea urî. Dar dacă încerci să-ți tratezi prietenii ca pe proprii tăi copii, eforturile tale te vor aduce la sentimentul spiritual. Acesta este motivul pentru care ne-a fost dată porunca: „Sa iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 8/8/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu privire la rugǎciune: În primul rând, trebuie să cer; în al doilea rând, trebuie să cer precis; în al treilea rând, trebuie să cer pentru prieteni iar în al patrulea rând trebuie să cer cu recunoștință pentru Creator. Mǎ simt complet neputincios, ca şi când cineva a pus pe mine o greutate mare. Nu ştiu ce sǎ fac……

Rǎspuns: Totul va reveni la normal. Conectaţi-vǎ împreunǎ şi veţi vedea cǎ este un singur sentiment, nu e divizat în pǎrţi. Reflectaţi atent. Veţi vedea cum se conecteazǎ împreunǎ.

Orice realizare spirituală constă din două proprietăți opuse și astfel suntem întotdeauna nedumeriţi, lipsiţi de înțelegere: „Este așa sau nu?” Nu le poți compara în tine până când  conexiunea între dorinţa de a dǎrui şi dorinţa de a primi este formatǎ în voi. Ecranul este întotdeauna soluția! Gândiți-vă la această contradicție tot timpul și totul se va lega.

Întrebare: Dar în ce direcţie ar trebui să mă îndrept acum?

Rǎspuns: Doar spre unitatea cu prietenii. Mǎ gândesc la această contradicție, lucrez la unitatea cu prietenii, numai în interior. Dacă am fi continuat aceste ateliere de lucru, aţi fi rezolvat rapid aceste probleme. Aveți posibilitatea să le rezolvaţi  împreună cu prietenii, dar înǎuntru lor. Centrul grupului este locul unde toate problemele lumii sunt rezolvate.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/19/12 Lecţia 4

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă nu ai dorința de dăruire, nu exiști în ceea ce privește lumea spirituală. Lumea noastră există doar datorită dorințelor noastre instinctive, dar trebuie să generezi dorința spirituală de unul singur. Trebuie s-o dezvălui de unul singur, să tânjești după ea.

Tu exiști în măsura în care evoci dorința de a dărui în tine cu ajutorul invidiei, ambiției și influenței mediului. În momentul în care pierzi această dorință, dispari imediat și încetezi să mai exiști. Ești pur și simplu plecat.

Putem primi o astfel de dorință doar de la grup. Aceasta este dorința noastră colectivă, care nu există în niciunul dintre noi.

Prin rugăciunea noastră, Lumina care Reformează influențează aceste dorințe și ele achiziționează forma spirituală corectă de dăruire adevărată. Între timp, o cer într-o manieră falsă, chiar dacă fac parte dintr-un grup. Strig că vreau să-mi iubesc prietenii, să mă conectez cu ei, dar trebuie să înțeleg că totul este o minciună. Dar este o minciună tipică a unui copil care vrea să fie adult! El pur și simplu nu-și poate imagina ceva mai mare decât asta.

Dar, datorită faptului că aparent dorești să dăruiești, atragi asupra ta Lumina superioară care corectează dorința ta. Acesta este motivul pentru care se numește: „Ai muncit și ai găsit.” Acționezi pentru a atinge scopul, dar apoi Lumina operează asupra ta și vei găsi altceva- o dorință adevărată pentru spiritualitate.

Începi să cântărești cum să-ți îndeplinești dorința pe care ai primit-o și în ce măsură. Ai devenit deja înțelept și lucrezi cu acea dorință. O examinezi și o încerci într-un fel sau altul, prin ridicarea unui rugăciuni din nou, astfel încât cel superior să te învețe și să-ți dea un exemplu.

Anterior, nu ai vrut adevărata dăruire, dar acum că o vrei, ceri ca cel superior să-ți dea un exemplu despre cum se face. Apoi El se revelează un pic pentru tine și îți arată cum să acționezi, iar tu încerci să-i imiți acțiunile.

După ce ai efectuat prima ta acțiune, aparent cu succes, dintr-o dată totul se descompune și cade. Este ca și cum un copil mic a pus inexact un cub peste altul, iar întreaga clădire pe care a construit-o se prăbușește. Apoi, plângi un pic, deoarece nu ai reușit, dar, datorită încăpățânării tale, prin suportul mediului, prin garanție reciprocă, începi din nou!

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 29/08/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→