Intrebare: Care este  indiciul conform căruia o persoană intr-adevar avansează de-a lungul celor trei linii și nu doar se înșeală, ca de exemplu  în cazul justificării precum careia  Creatorul exista în toate?

Raspuns: Indicația avansării este că persoana nu spune doar „mulțumesc lui Dumnezeu” in legatură cu orice, ci se află în situații în care nu poate identifica imediat Creatorul, deși un adevărat erou, care este deja ridicat in spiritualitate, Il identifică . Trebuie să ajungem la o corectare profundă, în scopul de a ne examina noi înșine în mod constant și a avea puterea de a mulțumi Creatorului pentru toate cele  rele, ca si pentru toate cele bune.

Până atunci, există un drum lung, se trece prin multe stări. Uneori, o persoană se află într-o stare in care nu poate fi de acord cu Providența superioară, nu o doreste si nu o acceptă. Linia stângă este descoperită și în ea „Faraonul”, răul, începe să vorbească.

Trebuie să alocăm timp pentru ca tot răul despre care vorbește Tora  sa fie revelat în noi, toate păcatele. Atunci când o persoană intră într-o astfel de stare de păcat, el spune exact ceea ce Tora ne spune: „Cine este Creatorul ca sa  trebuiască să ascult de El?” Persoana blesteama Creatorul, și ia locul tuturor răufăcătorilor celebrii: ” Bil’am , Balac, Haman, deoarece el trebuie să descopere totul din  linia stanga.

Dacă el intră linia dreapta de la început, nu pentru a  „salva rănile cu miere”, dar, în scopul de a avansa, atunci părăsește linia de stânga. Apoi, el gestionează cele două linii. În caz contrar, acesta nu este numita linia dreapta, ci doar o stare de seninătate. O linie este ceva care este limitat in ambele părți.

Din partea intai a lectiei Daily Kabbalah Lesson 10/17/12, Shamati nr11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Şamati 11, Bucurie cu fior: Prin urmare, unde este iubire, acolo trebuie să fie la fel de bine şi teamă fiindcă frica este un golul. Rezultă că atunci când sunt amândouă, este umplere (întreg). Altfel, fiecare vrea să o înlocuiască pe cealaltă. Iubirea este numită  existenţă, iar frica este numită moarte şi gol. Numai cu ele împreună este acolo un întreg. Şi aceasta se numeşte „două picioare”, şi în mod sigur, atunci când omul are două picioare poate să meargă.

Toată munca noastră este concentrată pe două linii: dreapta şi stânga, iar linia de mijloc vine de Sus. Aici, dedesubt trebuie întâi să avem grijă de întregire. Trebuie totdeauna să pornim pe linia din dreapta întâi şi să ne ocupăm de ea: să ne gândim cat de mult putem la întregire (integrare), la măreţia Creatorului, la importanţa scopului, la măreţia grupului şi a membrilor săi.

Pe de altă parte, este imposibil să fii tot timpul în stare de integrare, fiindcă atunci nu ar fi nicio avansare. Dacă omul nu părăseşte niciodată starea de întregire, este numit Hasidism, când totul este aparent primit cu iubire şi cu bucurie.

Omul se ridică el însuşi, artificial, la această atitudine, gata să se bucure indiferent de ce se întâmplă. Astfel se anulează în el critica. Deci, este posibil să educăm omul pentru a adopta acest tip de atitudine. Educaţia pune omul pe o linie, fie stânga sau dreapta, şi el urmează această linie şi se opreşte constant la un singur principiu.

Acestea sunt credinţele şi religiile care ţin omul într-o stare de bucurie, într-o stare constantă de euforie, şi mai sunt alţii care sunt într-o permanentă stare de plâns, forţându-se să se tortureze, să simtă că el este păcătosul, ca „un nebun care stă cu mâinile în sân, mâncându-şi propria carne”.

Dar calea corectă ca să avansezi şi ca să construieşti o fiinţă umană, trebuie să fie pe două linii, iar omul trebuie să le construiască el însuşi. El trebuie să dezvolte linia dreaptă prin mediu, imaginându-şi cât de mult poate măreţia Creatorului. El construieşte linia din dreapta în măsura în care se poate anula pe sine în faţa mediului care îi oferă sentimentul măreţiei Creatorului.

Asta înseamnă că pentru a fi pe linia din dreapta, el deja s-a anulat pe sine, ceea ce înseamnă că linia stângă este inclusă în linia dreaptă. Dacă prin asta el se supune pe sine în faţa măreţiei Creatorului, stare pe care o primeşte de la mediu, şi îşi construieşte linia lui din dreapta, atunci el este deja parte din munca spirituală şi nu doar ca să se simtă fericit.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash „Ceea ce nu trebuie să adăugați și ceea ce nu trebuie să derogati de la lucru”: O persoană care dorește să urmeze calea adevărului trebuie să aloce o anumită perioadă de timp pentru a urma linia dreaptă, iar apoi el trebuie să urmeze linia stângă. Ne este poruncit ca fiind interzis să insistăm pe una din căi mai mult decât pe cealalată. Calea dreaptă se numeste faza de plenitudine, atunci când o persoană poate fi foarte recunoscător Creatorului. Apoi, trebuie să treacă la linia de stânga, la calea de stânga,  este timpul de a-si vedea starea sa reală, motivată intemeiat. Apoi, este timpul pentru o rugăciune, deoarece o rugăciune provine din nevoia de a rezolva o deficiență. Cu cat este mai mare deficienta, cu atat mai profundă este rugăciunea din inimă. Așa cum se spune: „Din adâncuri te-am chemat Dumnezeule”.  Deci, cele două linii trebuie să se afle in echilibru„pana cand linia a treia vine intre ele”.  După ce a lucrat în două linii, o persoană este recompensata cu aderarea la Creator.

A treia linie, linia de mijloc, este construită de către primele două linii. În prima linie, linia de dreapta, îi mulțumesc Creatorului și cresc măreția Lui cât de mult pot, in functie de cat de mult am fost impresionat de mediu, de prieteni și de studiu și pot  imagina Creatorul  mare, atotputernic, bun, binevoitor și milostiv. Linia de dreapta este plinătate infinită.

Apoi, în linia de stanga vad starea mea adevărată, ceea ce înseamnă în ce măsură eu nu simt că Creatorul este mare și că El este daruitor si bun.

Apoi vine a treia linie din dorința mea de a avea sansa de a vedea cu adevărat Creatorul ca mareț și întreg în cadrul gandirii mele motivate și să-i mulțumesc cu adevărat Lui nu numai în credința deasupra rațiunii. Apare a  treia linie între primele două linii și, prin urmare, o persoană avanseaza de-a lungul liniei de mijloc.

Ca răspuns la o astfel de dorință Creatorul ne dă puterea de a avansa si persoana Il atinge. Dar persoana Îl atinge în credință mai presus de ratiune, în recunoștință. Apoi, el poate continua, în mod constant avansarea de-a lungul celor trei linii, dreapta, stânga, și de mijloc.

În linia de mijloc el cere ca linia sa stângă sa fie ca si linia dreaptă. El simte măreția Creatorului precum și smerenia sa și sentimentul său de deficit se naște din aceste doua linii, stânga și dreapta – o rugăciune isi află răspunsul prin primirea revelației măreției Creatorului.

Liniile de dreapta și de stânga sunt conectate prin faptul că se naște linia a treia, linia de mijloc. Astfel, o persoană face un pas înainte, în măsura în care el poate ridica maretia Creatorului chiar mai mult, și apoi se comuta pe linia de stânga si vede cum intelege aceasta cu ratiunea sa. Apoi, o rugăciune este născuta în el și cere ajutor de Sus: linia a treia.

Primele două linii depind de o persoană, iar a treia linie vine de Sus.

Din pregatirea pentru  Lectia zilnica de Cabala din 10/17/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→