Un om trece prin multe stadii de dezvoltare inconştientă ca cele în care am fost de-a lungul istoriei. Dar în acelaşi timp, nu este umanul din noi cel care s-a dezvoltat. Umanul din noi urmează să se nască acum din durerile naşterii! O nouă formă de existenţă numită „om” este pe cale să se dezvolte din nivelul animal.

Toată istoria noastră anterioară a fost numai pregătirea pentru dezvoltarea vieţii umane reale. Acum, speciile umane trebuie să se dezvolte în toată omenirea, ceea ce include şi naţiunea Israel. Nivelul uman este numit dorinţă de conectare cu ceilalţi, o înclinaţie spre conectare cu ceilalţi, o intenţie.

La început, ea poate fi o înclinaţie egoistă care rezultă din sentimentul meu de rău şi din faptul că ştiu că o conexiune cu ceilalţi poate îmbunătăţi situaţia mea şi să mă salveze. Aceasta este starea în care suntem acum în Israel. Presiunea pe care o simţim în ultima vreme şi pe care am simţit-o totdeauna din cauza războaielor, a fost creată numai pentru a ne împinge şi a ne forţa, astfel ca umanul să se nască, sunt ca şi efortul din contracţii care împinge afară copilul.

Toate acestea se întâmplă pentru ca noi să vrem să ieşim din noi înşine spre ceilalţi, şi pentru că această dezvoltare este deja deasupra nivelului mineral, vegetal şi animal, este necesară aici o componentă în plus: înţelegerea, recunoaşterea şi participarea proprie. Embrionul care este pe cale să se nască din noi ajută şi el să iasă din uterul mamei, din natura lui egoistă.

Mulţumită înţelegerii şi recunoaşterii lui şi a diferitelor acţiuni de colaborare, acest copil este încorporat în sistemul general, astfel încât el îl poate folosi. Sistemul începe să-l ajute şi, acest ajutor este numit Lumina care Reformează.

Eu execut acţiuni la nivelele mele de dezvoltare, natura minerală, vegetală şi animală, muncesc în grup. Şi, în timp ce eu operez egoist, nu se face nicio diferenţă. Dacă o fac pentru a naşte, şi chiar dacă e în scopul de a scăpa de suferinţe, aceste acţiuni mă ajută în procesul naşterii, împingându-mă mai departe cu contracţiile. Apoi, va fi o naştere uşoară fiindcă eu singur am deschis pasajul de trecere!

Cât timp suntem în dorinţa de primire, ca în cazul existenţei în uter, ne simţim bine. Ne-am dezvoltat, am tânjit după diferite realizări, am luptat, am cucerit, am avut câştiguri şi, totul a fost excelent. Dar acest pasaj este starea egoistă care precede viitoarea stare, este canalul de naştere, care este un loc deosebit de îngust, după cum ştim din lumea corporală.

Este un pasaj foarte periculos, foarte dificil, care implică suferinţe mari şi presiune. Dar noi putem lărgi canalul de naştere prin Lumina de Hasadim, prin tânjirea după deschidere, după conectare. Asta înseamnă că noi atragem Lumina de Hasadim în acest loc, mulţumită căreia canalul se lărgeşte şi noi ieşim uşor, ca un copil odată cu apa. Noi ne putem ajuta în acest fel, chiar dacă o facem cu ajutorul dorinţelor noastre anterioare egoiste, numai dacă înţelegem că trebuie să ne naştem.

Deci, noi trebuie să înţelegem că aceleaşi probleme pe care le-am trăit până acum, ca rezultat al bombardărilor de afară şi a dificultăţilor economice care vor fi curând revelate, toate aceste necazuri, ca şi durerile naşterii, au ca scop naşterea omului din noi. Întâi neamul lui Israel trebuie să facă asta, şi apoi restul.

Această presiune va creşte şi noi nu ar trebui să aşteptăm şi să facem calcule bazate pe discuţii politice. Presiunea va creşte până când vom fi de acord să participăm la naşterea noastră.

Nu există nimic în afara acestor două forţe; dacă vrem să ieşim repede şi uşor afară din canalul de naştere, trebuie să-l lărgim prin Lumina de Hasadim şi să răspândim în lume conexiunea şi iubirea dintre toţi. Acum suntem în camera de naştere, în criză (cuvântul criză – „maşber” se referă la pietrele pe care femeile le foloseau în trecut pentru la naşte).

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/11/2012 „ Introducere în Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot,” Punctul 25: Examinează prima întrebare, în care ei își imaginează că pot păstra toată Tora, fără cunoașterea înțelepciunii Cabalei. Eu le spun: Într-adevăr, dacă puteți să vă păstrați studiul Torei și respectarea poruncilor corespunzător, Lishma, adică numai în scopul de a aduce mulțumire Creatorului, atunci, într-adevăr, nu aveți nevoie să studiați Cabala. Acest lucru se datorează faptului că, atunci se spune despre voi,”sufletul lui îl va învăța.” Dar dacă ați practicat Tora în Lo Lishma pentru mai mult de trei ani, așa cum Rabbi Yosi spune, și cinci ani, așa cum Tana Kama spune, atunci Braita vă avertizează că nu veți vedea un semn bun în această cale pe care mergeți! De ce vă înșelați sufletele cu sperante false, atunci când aveți o astfel de tactică apropiată și sigură precum studiul înțelepciunii Cabalei.

Ne putem corecta dorința, astfel încât aceasta să fie complet îndreptată către dăruire numai unindu-ne „ca un singur om cu o singura inima.” Apoi, vom deveni un vas, o dorință care este gata pentru dăruire, și va atinge în cele din urmă scopul: adeziunea cu Creatorul.

Întrebarea este dacă acest lucru este posibil, fără a studia înțelepciunea Cabalei? După cum știm, răspunsul este nu, este imposibil, deoarece Lumina care vine să corecteze o persoană este revelată numai prin înțelepciunea Cabalei. Aceasta este ceea ce aduce Lumina pentru sufletele noastre necioplite și corupte, și nici o altă înțelepciune nu ne poate ajuta aici.

În plus, fără înțelepciunea Cabalei nu știm nici măcar pentru ce studiem. Acest lucru se datorează faptului că Cabala include prezentări, explicații despre motivul pentru care omul a fost creat, de ce Torah este necesară, și cum s-o folosim în mod corect – numai pentru corectarea naturii umane, pentru stabilirea unor relații mai strânse între oameni, astfel încât să  devină un întreg și, astfel, să se asemene Luminii, astfel încât partiția numită „Faraon”, care ne separă unul de altul și ne conduce, să se rupă.

Prin studierea înțelepciunii Cabalei vom înțelege ce este libera noastră alegere și unde exact ar trebui să aplicăm toate eforturile noastre. Dar, dacă o persoană doar studiază Sfânta Scriptură: Biblia, Talmudul, și așa mai departe, nu este suficient pentru a înțelege ceea ce i se cere.

La sfârșitul exilului, am ajuns la astfel de dorințe inferioare, încât chiar și cu ajutorul intelepciunii Cabalei, este dificil să se evalueze și să se traducă termenii și definițiile în mod corect, directionându-le către persoana însăși, la ceea ce se întâmplă în interiorul său. Din partea numită „Percepția realității”, știm că totul este, de fapt, în interiorul nostru. Și totuși, este foarte greu pentru noi să ne schimbăm perspectiva, să ne uităm din exterior spre interior, și să vedem că întreaga lume este aici, și că acesta este locul care are nevoie de corecție.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 22/11/12, „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem sub influența constantă a unicei și singurei forțe a Creatorului- nu este altul în afară de El. De ce El ne derutează mereu? Dormim, și apoi dintr-o dată ne trezim, devenim inspirați, ne bucurăm, și apoi din nou nu avem nici o idee încotro să mergem. Simțim ca și cum am dori să fim aproape de prietenii noștri, apoi am prefera să fim cât mai departe de ei posibil, să stăm departe de grup. Atunci suntem fie în bună dispoziție, fie brusc devenim triști. Ce vrea de la noi? De ce ne aruncă mereu dintr-o parte în alta? De ce nu ne dă direcții concrete și corecte cu privire la modul de a avansa?

Religiile dictează: „Fă asta și asta, și totul va fi bine. Nu face asta sau vei fi în necaz.” Totul este clar acolo.. Acesta este modul în care îi învățăm pe copiii noștri: „Nu mai face asta, e de rău. Vei reuși dacă faci ceea ce îți spun. ”

Tot ceea ce se întâmplă în lume, este mai mult sau mai puțin clar pentru noi, cu excepția muncii noastre spirituale. Facem ceva care este extrem de evaziv. Suntem în confuzie constantă. Ceva ce am înțeles în mod clar ieri, este total vag pentru noi astăzi și nu putem nici măcar să ne întoarcem.

De ce Creatorul ne transformă în oameni care se balansează de la o stare la alta, de la anumite concluzii la altele? Dacă El este Unul, Unic și Unitar, dacă El este singura forță care ne guvernează, atunci de unde ne vin diversele stări? De ce face tot ce e în puterea Lui pentru a ne deruta și a ne dezorienta și ne aduce într-o stare în care dorințele și gândurile noastre nu ne mai sunt de nici un ajutor?

Întrebare: De ce face asta? Dacă, să spunem, această forță unică ne aruncă dintr-o parte în alta, atunci de ce evocă El astfel de stări în care, cu cât mai mult avansăm, cu atât mai multe îndoieli și necazuri întâmpinăm ? Oare El vrea cu adevărat să venim mai aproape de El? De ce nu vrea El să devenim mai inteligenți și mai puternici? Există un scop, o metodă, totul! Atunci de ce experimentăm tot timpul noi senzații și opinii contradictorii? Ce se întâmplă, în general?! De ce are nevoie El de toate astea

Răspuns: Creatorul ne agită mereu, în scopul de a ne face să înțelegem că suntem neajutorați și pentru a ne motiva să apelăm în cele din urmă la El. De ce ne agită mereu ca și cum am fi într-o mașină de spălat? El face asta pentru a ne ajuta să pierdem temelia pe care stăm și să ne sprijinim de El …

Din Convenția de la Georgia 5/11/12, Workshop 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Aspiratia conștienta catre Creator  presupune că organizam un grup, centrul spiritual al grupului, ca ne adunam împreună, toate aspirațiile noastre sunt destinate înainte, toată lumea este egală, toată lumea se conectează, și ne așteptăm să găsim Creatorul și sa ne agațăm de El ca de singurul nostru loc de salvare în cadrul  grupului.

Un copil mic o are pe mama lui (el nu știe nimic altceva în lume), apucând-o, simtind-o,  recunoscând parfumul ei, și asta este: el nu are nevoie de nimic altceva. Deci, avem nevoie pentru a ajunge la o astfel de stare, în scopul de a ne alatura Creatorului, ce se obtine numai prin intermediul grupului și in cadrul acestuia. Aceasta este mântuirea noastră! Acesta este  modul special prin care în această stare  traversam Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate), si obtinem primul punct de conexiune, adeziune, contactul cu Creatorul.

Este bine descrisă acesta stare în poveștea  ieșirii din Egipt, atunci când oamenii nu mai știu ce se întâmplă. Oamenii fug de acolo pe timp de noapte, alerga fără să știe unde , sar in Marea Roșie. Ei sar în abis, nu contează unde – ceea ce contează este să avanseze, spre Creator, și să stea cu El! Nu se știe ce va fi acolo, și nu e nevoie să se știe. Unii se află în această stare, și în această stare  trec de Machsom. Acest lucru , pentru starile noastre prezente, se intampla atunci când, ca să spunem așa, suntem ușor zguduiti dintr-o parte în alta si avem nevoie de a aduna aceste zdruncinaturi.

Și după ce cineva a trecut de Machsom, el este zguduit si mai puternic. Pe de o parte, găsește Klipot (scoici), iar pe de altă parte, divinitatea, adică forțele de impuritate și sfințenie. Incep sa existe probleme serioase , care nu se opresc până la Gmar Tikkun (sfârșitul corecției). Persoana calatoreste de jos în sus printr-un con, și minusul și plusul vor deveni mai mari și mai mari. Astfel, avem o nevoie si mai mare de a ajunge la Creator. Și acesta este  ajutorul Lui. Acesta este motivul pentru care este numit „ajutor împotriva persoanei.”

Dar există o altă posibilitate de a ajunge la El dacă suntem egoiști și au fost creati opusi Lui? Nu există nici o altă cale.

Deci, unde este participarea noastră în acest proces? Atunci când suntem zdruncinati, vom tinde catre Creator, ca un copil catre mama sa, plângând, cu dor, agățându-se de El. Care este munca noastră, pentru a înțelege acest proces și a face o munca în sens pozitiv, in mod conștient, demn?

Intrebare: Cum putem transforma acest proces, în scopul de a participa in cadrul sau și nu doar a fi zguduiti dintr-o parte în alta și, astfel, sa nu dureze  mult timp ajungerea la El? Cum este posibil de a transforma această cale într-una mai normala? Cum este posibil să se accelereze progresul nostru ?

Raspuns: Noi putem participa la acest proces doar în cazul în care atingem punctul de racordare în grup. Prin acest punct, ne vom apropia de Creator.

Avem nevoie de a face acest lucru in mod constient, astfel  zguduirea din partea Creatorului, nu ne influențează, în așa fel încât noi înșine, indiferent de turbulente, avem o conexiune cu El, pentru ca suntem aproape de Creator, in starea  in care exista reciprocitate, unitate, dragoste  reciprocă, atunci când suntem uniti.  Acest lucru nu ar trebui să fie facut  în scopul de a scăpa de probleme, ci pentru că este important în sine.

Din Convenția din Georgia 11/05/12, Workshop 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Esenta Ințelepciunii Cabalei”: … această înțelepciune (Cabala) nu este nici mai mult nici mai puțin decât o succesiune de rădăcini, care atârnă în jos datorita legii cauza efect, datorita regulilor existente fixe, prestabilite, ce conduc impletindu-se catre un singur scop,  descris ca „revelația Dumnezeirii Sale în fața creaturilor Sale din această lume …

Înțelepciunea Cabalei dezvăluie catre toată omenirea, în general, și pentru fiecare dintre noi, în particular, un drum obligatoriu de urmat pas-cu-pas, o cale de avansare, care este conformă cu legile absolute ale naturii, și ne conduce de la starea noastră actuală catre corectarea finala. Cabala explică ce instrumente sunt de ajutor pentru a urma această cale și ce forțe acționeaza asupra noastră în timp ce avansăm în mod inevitabil, în conformitate cu legile naturii, precum și ce  forțe acționeaza atunci când ne auto-dezvoltam datorita participarii conștiente a mintii si a  vointei noastre la acest proces.  Descoperim toate componentele realitatii, de la starea noastra actuală pana la sfârșitul corecției, în sistemul numit „înțelepciunea Cabalei”.

Prin urmare, nici o altă știință nu este mai importanta pentru noi, mai ales in momentul actual cand s-a terminat deja dezvoltarea pe nivelurile – neînsuflețit, vegetativ, animat. Anterior, nu am fi putut invata si folosi înțelepciunea Cabalei, și de aceea a fost ascunsa de noi. Cu toate acestea, de îndată ce vom deveni capabili să punem în aplicare aceasta intelepciune și să contribuim la dezvoltarea naturală, în timp util, în scopul de a o accelera, cu alte cuvinte, de îndată ce acceleram voluntar avansarea noastră, o înțelegem, și suntem conștienți de ea, în acest moment, Înțelepciunea Cabalei ne este revelata și ne impune să o  punem în aplicare.

In acest punct, desigur, trebuie să recunoaștem că nu putem continua dezvoltarea pe calea pe care am folosit-o inainte pentru ca am ajuns la perioada de dezvoltarea conștienta a fiecarui pas din drum. Fără conștientizarea noastră și fara  participarea noastra activa, nu vom avansa de la o stare la alta, nici nu vom urca la un nivel superior. La etapa aceasta de dezvoltare, este absolut imposibil să se avanseze „în mod automat” ca pe nivelurile neînsuflețite, vegetativ, animat, atunci când am avansat sub impactul forțelor impuse in mod automat.

Este un mod similar cu trecerea de la clasa întâi la a doua: Daca eu nu sunt pregătit pentru asta, voi ramane repetent. Voi fi pedepsit pentru asta, nu mi  se va permite să joc jocuri, sa mănânc prăjituri, etc, până când imi completez toate lecțiile. Trebuie să termin clasa întâi pe cont propriu.

Nu funcționează ca la etapele anterioare de dezvoltare, care nu au nevoie de nici o contribuție personală. Animalul nu trebuie sa avanseze, ci omul, prin dobândirea înțelepciunii și a constientizarii pentru a participa la proces.

Dacă omenirea va continua să acționeze în vechiul mod, se vor declanșa noi dezastre, astfel încât va înțelege în sfârșit necesitatea progresului conștient. Trebuie să  simtim și să se înțelegem regulile de dezvoltare, sa vedem scopul în fața noastră, și sa il urmărim.

Acesta este motivul pentru care lumea nu va avansa, fără înțelepciunea Cabalei, și nici nu se va dezvolta, fără a culege de la noi aceasta intelepciune si a o folosi în mod corespunzător. În caz contrar, pur si simplu nu se va avansa. Problemele vor continua, iar oamenii vor suferi până când vor auzi în cele din urmă și vor înțelege mesajul nostru. Aceasta este cerința timpului nostru.

Noi, pe de altă parte, trebuie să avem o atitudine mai prietenoasă, mai simpatică, mai  blandă, in timp ce prezentam o metodologie Cabalistica în diverse forme, pentru a fi mai usor de absorbit de catre toata lumea. Trebuie să ne concentrăm asupra utilizatorului, așa cum se spune: ” Educați un copil în funcție de drumul sau”.

In orice caz, până când poporul lui Israel și lumea întreagă nu se vor conecta la înțelepciunea Cabalei, dezastrele va continua, în scopul de a motiva pe toata lumea să caute aceasta intelepciune.

Din partea a 4-a Lectiei zilnice de Cabala 11/14/12, „Esența Înțelepciunii Cabalei”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi,  a fost creată în Israel o situație de neinchipuit. În esență, ce poate ajuta poporul lui Israel să supraviețuiască în țara lui? Nimic. Ei trăiesc izolati inconjurati de o mare de vrăjmași, care sunt gata să „ii elimine complet”, astfel încât chiar nici o amintire să nu rămână.

În Egipt, de exemplu, a început să se vorbească despre distrugerea piramidelor, precum in Afganistan, unde două statui gigantice ale lui Buddha au fost distruse. Cine se poate raporta la piramide azi? Este vorba despre cultura antica, care a existat cu mii de ani în urmă. Dar nu, tendințele distructive nu se opresc; oamenii vor să distruga fara sa lase nici o urmă , sa ramana doar religia lor. Buddha este venerat in zilele noastre, dar piramidele nu sunt obiecte de cult. Și totuși sunt foarte semnificative și simbolice.

Cum putem supraviețui în această situație? Nu există nici o cale. Ca și cum un nor a coborât în mintea israelienilor, ei cred că pot continua să trăiască în țara lor. Dar acest lucru este imposibil. Din punct de vedere logic, nu au nici o șansă.

Cu toate acestea, managementul superior sprijină încă speranța oamenilor că pot continua sa clădeasca pe acest pământ. Astfel, oamenilor li se da timp pentru a obține puterea spirituală și din aceasta postură să tragă toată lumea spre corectare.

Această sarcină ne este încredințată nouă. Facem apel catre oameni la unitatea care va rezolva problema. Și ei spun: „Cum așa? Cum putem reuși prin unitate? Ce este, și ce legatura are cu rachetele care cad in capul nostru? ”

Operăm cu o logica superioară logicii din viața lor. Din punct de vedere obiectiv se arată în mod clar că nu există nici un viitor aici. Abordarea noastră, „iraționala”, în ochii lor, este mult mai rațională și realistă decât iluzia în care trăiește țara.

Să sperăm că oamenii vor înțelege: De fapt, situația actuală nu are altă soluție decât unitatea.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 11/20/12, Zohar

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul incepe să studieze deoarece vrea să știe, să înțeleagă și să simtă lumea spirituală. În acest timp, insa, nu înțelege totusi cu adevărat ceea ce primește pentru el însuși și nici dăruirea catre ceilalți. El știe doar cum să aibă grijă de el însuși, sa acționeze în conformitate cu dorința sa de a primi; toată munca sa este de a efectua acțiuni care vor atrage Lumina care Reformeaza.

Singurul lucru la care ar trebui să ne gândim este cum să ne deschidem catre Lumină pentru a Îi da acesteia o șansă să opereze asupra noastra, să ne impresioneze și sa ne modifice atributele.Trebuie să ne preocupam în mod constant de a obține cea mai buna stare pentru acest tip de daruire, de a creste în mod intenționat conexiunile noastre cu grupul și de a  organiza tot ceea ce este necesar.

Rolul nostru este de a pune în aplicare această sumă întreagă de condiții, în cel mai bun mod posibil, astfel încât Lumina ne va impresiona. Lumina este fixa, iar eu trebuie la rândul meu, în mod constant, să mă plasez sub influența acestuia, o dată privind dintr-o directie, alta dată din alta directie, în gândurile mele, in intentiile mele, in acțiunile mele, în lucrul cu cărțile, cu grupul, cu mine însumi , în relațiile mele cu oamenii care sunt aproape sau de departe de mine, în orice.

În cazul în care omul se gândește la aceasta în mod constant și își pune toate speranțele, înțelegând că nimic altceva nu va ajuta, cu excepția influenței Luminii, va ajunge foarte repede la rezultat. Acest lucru înseamnă că omul”așteaptă Lumina Creatorului,” ca și cum ar aștepta zorile. Simte cum valorile sale sunt schimbate, fiind orientate spre daruire si iubire,  ieșind  din  preocuparea catre sine si orientandu-se catre prieteni, catre conceptul de grup, către forma si imaginea interioară a grupului.

Astfel, începe să devina constient de viața lui. Simte că există două dorințe în el: Una dintre ele este dorința naturală egoista de a primi, care rămâne în el pentru moment. Altă dorință crește arzator treptat în el, ca o necesitate, ca un vid, ca un deficit, pe care vrea să il umple cu dorința pentru conectare.

După ce omul simte cele două dorințe, datorită Luminii care a creat un spațiu gol in interiorul lui, acesta poate primi deja o direcție. Initial a avut doar un punct fara nici o direcție, iar acum, între aceste două spatii goale, apartinand celor doua dorinte opuse, există o legătură, o relationare, care determină direcția de la „eu” la „ceilalți”, și, astfel,  persoana avansează.

Principalul lucru este de a va indrepta catre primirea influenței maxime a Luminii care Reformeaza, în cel mai eficient mod.

Din pregătire la  Lecția zilnică de Cabala 11/19/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „Trei Linii:” Înaintea ca unui om să i se acorde ieşirea din iubirea de sine, şi ca el să facă totul pentru a dărui, ceea ce se numeşte Lişma (de dragul Ei), chiar dacă omul studiază diferite lucruri în felul în care sunt, ele sunt numai nume fără comentarii, deoarece omul nu are nicio realizarea a materialele pe care le studiază, deoarece nu ştie nimic despre rădăcinile superioare care sunt numite cu numele Sfinte, sau Sefirot sau Partzufim.

Şi putem învăţa aceste lucruri superioare, numite înţelepciunea Cabala, numai pe calea meritului, deoarece ele pot aduce omului o dorinţă şi pasiunea de a adera la Creator, deoarece acestea sunt lucruri Sfinte, care se referă la nume Sfinte… iar atunci când omul studiază lucrurile superioare pentru a ajunge mai aproape de Sfinţenie, aduce aproprierea Luminii, pe care o vrea din acest studiu, pentru ca el să ajungă să îşi îndrepte toate acţiunile pentru a dărui, iar asta se numeşte munca în pregătire, adică omul se pregăteşte să intre în palatul Regelui şi să adere la El.

Sunt câteva etape în munca de pregătire. În prima faza a studiului, omul ascultă dar nu aude, deoarece nu ştie despre ce este vorba. Toţi termeni despre care vorbesc cărţile de Cabala sunt ascunşi omului – acesta nu îi simte şi nu îi vede; nu se discerne pe el sau mediul lui. Aşa că îşi imaginează că ceea ce aude sunt dorinţele lui.

Nu lucrează cu aceste concepte şi nu le poate discerne, nu poate răspunde la ele, crede că Faraonul este un om care a condus Egiptul, care este o ţară îndepărtată, crede că Creatorul este foarte departe şi că Israel este cineva născut într-o familie de evrei. Îi lipsesc conceptele spirituale corecte, pentru ca să poate simţi imediat o reacţie interioară atunci când le aude.

Dacă aude de o durere în inimă, cap, braţe sau picioare, şi-o imaginează imediat. Simte o recţia la aceste cuvinte, dar termenii de Cabala nu evocă nicio reacţie în el şi, astfel, între timp, studiază fără să îşi atribuie toate acestea. Dar Lumina Înconjurătoarea operează în el şi îl reformează, iar în măsură în care omul face tot ce îi stă în putere, îl aduce mai aproape de lumea superioară.

Principalul lucru este că, la început, omul nu ştie că singura cale de a avansa este de a se supune grupului, învăţătorului şi cărţilor. De fapt, el este ca un copil care trebuie să adere la cei mari, la nivelul superior. Prin asta el scurtează sau prelungeşte timpul. Pregătirea poate dura câţiva ani, până când ajunge suficient de aproape de Lumină şi începe să simtă cum operează Lumina în el şi începe să discearnă fiecare atribut din el. Asta poate dura 20-30 de ani.

Totul depinde de măsura în care omul se poate micşora înaintea învăţătorului, grupului şi studiului, prin toate mijloacele pe care le are. Este perioada de studiu Yenica (infantilă) când omul trebuie să adere şi să fie devotat nivelului superior, atunci când îşi anulează cât de mult posibil mintea şi tot ceea ce ştie. Apoi urmează un stadiu de o mare realizare, când omul începe deja să discearnă aceste atribute în el şi să experimenteze urcări şi coborâri.

În cea de a treia fază el înţelege deja că cel care evocă în el aceste urcări şi coborâri este Creatorul, deoarece El îi spune, „Vino la Faraon!” Creatorul este întodeauna de partea dreaptă iar Faraonul este pe cea stângă, iar omul este lăsat între aceste două forţe, în mijloc. Dar până când acest lucru este cu adevărat revelat în om, el poate numai să ghicească că aceasta este calea, conform cu propriile reacţii. În cele din urmă el ajunge la disperare, deoarece nu poate ieşi din el însuşi spre liberate, de sub dominaţia Faraonulu; iar apoi i se acordă mântuirea.

După aceea drumul nu devine mai uşor. Omul vede pur şi simplu în mod diferit ceea ce i se întâmplă pe drum. Mântuirea vine ca o oportunitatea de a dărui, de a urca deasupra sa şi de a munci, în ciuda sentimentelor interioare neplăcute.

Astfel avansează, iar avansarea sa este determinată de re-evaluarea valorilor sale.
Din pregătirea pentru  lecţia zilnică de Cabala 11/15/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabaş, Scrisoarea 34: Aşa cum este spus, „Iar Domnul va fi asupra voastră ca o lumină eternă.” Când? Când veţi fi cu toţi o singură societate, aşa cum este scris, „trăiţi cu toţii această zi”

De obicei, dacă cineva ia o mână de ramuri, nu le poate rupe pe toate, nu? Dar dacă ia câte una pe rând, chiar şi un mic copil le poate rupe pe toate. Similar, veţi găsi să Israel nu va fi eliberat până când nu va fi o singură societate, aşa cum este spus, „în acele zile şi în cel timp, spune Domnul, copiii lui Israel vor veni, ei şi copiii lui Iuda împreună.” Astfel, când sunt uniţi, ei vor primi faţa Divinităţii.

V-am prezentat cuvintele din Midrash, ca să nu credeţi că problema grupului, care este iubirea de prieteni, se referă la Hassidism. Mai degrabă este învăţătura înţelepţilor noştri, care au văzut cât de necesar a fost unirea inimilor într-un singur grup, pentru primirea feţei Divinităţii.

Putem simţii conexiunea cu Lumina numai dintr-un vas întreg şi perfect; un vas în care care toate dorinţele îndreptate spre a primi sunt acoperite de un Ecran – Masach, care le schimbă în spre a dărui. Acest lucru este posibil numai când există o conexiune, pentru că spre cine aş putea să îndrept intenţia mea de a dărui? Numai spre alţii! Astfel, prin conexiunea dorinţelor noastre şi a intenţiilor în inimă şi minte, reconstruim vasele sparte, iar prin asta ajungem mai aproape de Lumină, până când aceasta va putea ilumina pentru noi.

Dacă între timp noi încercăm numai să ne apropiem unul de altul, atragem asupra noastră o iluminare de la distanţă, care se numeşte Lumina Înconjurătoarea. Aceasta este legea pe care o ştim din înţelepciunea Cabala, care este legea realităţi, legea naturii.

Deci, condiţia pentru primirea ajutorului de Sus, pentru revelaţia Luminii, este conexiunea noastră. Dacă vrem să ne îmbunătăţim condiţia noastră, nu există altă metodă în afară de asta. Nu are niciun rost să căutăm altceva şi astfel să ne pierdem timpul. Trebuie doar să tânjim după conexiune, prin care vom evoca şi vom atrage Lumina care ne Reformează.

Dacă nu acţionăm către conexiune, atunci nimic bun nu va ieşi din eforturile noastre. Astfel, în situaţia foarte dificilă şi tensionată în care se află azi poporul lui Israel, ar trebui să încercăm să ne conectăm cât de mult putem şi să obţinem unitatea. În acest fel vom aduce Lumina mai aproape de noi şi mai aproape de toată lumea. Astfel vom avansa la o stare mai bună printr-o cale mai bună, prin Lumină.

Ar trebui să facem asta înainte ca suferinţa să ajungă la noi şi să ne conecteze punând presiune asupra noastră. Ar trebui ca întotdeauna să avem înclinaţia să ne conectăm de bună voie şi nu pentru că suntem forţaţi să o facem. Aceasta este diferenţa între „calea Luminii” (grăbirea timpului) şi „calea suferinţei”, procesul natural al dezvoltării (în timpul său).

Haideţi să încercăm să înţelegem că această conexiune atrage asupra noastră influenţa forţei bune şi să explicăm asta tuturor. Cu cât se alătură mai mulţi oameni la această conexiune şi unitate, simţind această condiţie şi înţelegând că cu cât diseminăm mai mult şi o publicăm mai mult, prin orice canal posibil, Internet sau TV, cu cât aud mai mulţi oameni de asta şi se incorporează în ea, cu atât vom fi mai aprope de Lumina bună. Lumina este singurul lucru carea operează. Este o risipă de energie să crezi că sunt alte acţiuni care pot îmbunătăţi situaţi noastre, altele decât conexiunea şi unitatea.
Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala din 11/16/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ediție specială: Evenimentele din sudul Israelului

Națiunea noastră este împărțită. Oamenii din partea de sud a Israelului se simt discriminați din nou și, deși mulți oameni își exprimă disponibilitatea de a găzdui „refugiați din sud,” de fapt, nu toată lumea înțelege prin ce trec. Atât copiii, cât și adulții, cu greu fac față bombardamentelor. Societatea noastră trebuie să ofere sprijin real pentru cei care se confruntă cu lovituri.

Ar trebui să fie căldură și empatie reciprocă mai presus de toate interferențele. Rachetele sau banii  nu vor ajuta astăzi.

Colapsul resurselor vaste ale superputerilor este pe punctul de a veni. De fapt, suntem cu toții pe aceeași „planetă mică”, în aceeași „sferă”, toți interconectați. Fără echilibru la nivel mondial, fără homeostază, vom ajunge la colaps total.

Cu toate acestea, chiar și astăzi, prin garanția reciprocă dintre noi, putem stabili un exemplu pentru întreaga lume și o putem ajuta să depășească criza. La urma urmei, criza nu termină în teroare economia sau finanțele. Dezastrele naturale, de exemplu, pot fi mai rele decât războaiele. Astăzi lumea are nevoie disperată de principiul garanției reciproce, care duce spre armonie între noi și armonie cu Natura.

Unitatea este legea naturii. Dar unde putem găsi puterea de a face măcar primul pas pentru a veni mai aproape unul de altul? Astăzi toate „soluțiile” sunt eforturile temporare de a întârzia colapsul. Toată lumea înțelege foarte bine acest lucru. Pur și simplu nu este nici o altă soluție decât să ne conectăm. Națiunea lui Israel poate fi un bun exemplu pentru aceasta; nu este întâmplător faptul că noi nu suntem considerați o națiune și statul nostru este văzut ca fiind „în procesul de formare.”  Asta este de fapt adevărat, din moment ce nu suntem încă o națiune unită; nu ne-am îndeplinit condiția care ne-a fost dată cu mult timp în urmă. Totul este în mâinile noastre.

Filed under: Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→