Corecţia noastră depinde de recepţia unui obicei nou numit Masach (ecran) sau o intenţie, pentru că noi am fost creaţi plecând de la materia dorinţei de a primi, ceea ce este în totală opoziţie cu Creatorul. Aceasta ne permite să utilizăm dorinţa de a primi în scopul de a oferi, în aceeaşi manieră în care Creatorul ne tratează, întrucât adeziunea  este posibilă doar prin echivalenţa de formă.

Deci, toată munca noastră este de a descoperi, mai întâi, în ce punct suntem opuşi Creatorului, apoi, în funcţie de tristeţea noastră cauzată de totala opoziţie, să cerem corecţia, echivalenţa de formă. Aceasta este, de fapt, tot ceea ce trebuie să facem.

Deci, de ce trebuie să mergem pe un drum atât de lung ? Nu este posibil să-i cerem Creatorului să ne facă compleţi, chiar acum? De fapt, Creatorul a creat totul deja complet. Noi suntem în lumea Ein Sof (Infinitului), în identificarea totală cu El, egală cu El şi într-o aderenţă absolută cu Creatorul şi numai recunoaşterea acestei stări lipseşte. Această recunoaştere determină independenţa noastră.

Aderenţa a fost creată de Creator, dar din partea noastră, trebuie să fim ca o picătură de material seminal care este legat de uterul mamei, dar nu s-a dezvoltat într-o fiinţă umană, nu se simte pe sine, încă. Ea nu simte că există ca o fiinţă independentă. Pentru a descoperi existenţa în sine, o picătură din materialul seminal  trebuie să se depărteze de Creator în sentimentul unei existenţe independente, la o distanţă echivalentă de cea unde au fost  puternic ataşate.

Pe de o parte, din perspectiva naturii aceste picături, ne va îndepărta şi mai mult de Creator, în funcţie de dimensiunea dorinţelor, până când întreaga dorință se contractă într-un punct, în zero, în nimic şi dispariţia totală.

Pe de altă parte, călătoria de întoarcere va fi dezvăluită pentru noi: necesitatea de a depăşi această mare distanţă datorată diferenţelor naturii noastre şi atingerea echivalenţei de formă.

Atunci când vom atinge egalitatea şi conexiunea mai sus de distanţa care ne separă, vom atinge forma Creatorului şi vom începe Să-l atingem şi Să-l simţim, planul Său şi întregul program. De aceea, pe de o parte noi devenim independenţi şi pe de altă parte noi aderăm la El, conform dorinţei noastre şi liberul arbitru.

Astfel, vom descoperi toată creaţia. În acest proces, aceasta devine tot mai clară pentru noi. Este imposibil să realizăm dintr-o dată, deoarece inima trebuie să înţeleagă acest proces şi nu doar mintea rece.

Revelaţia nu este posibilă decât acolo unde este ascundere. Este întuneric, mai multă Lumină care vine poate ilumina peşterile întunecoase, formele opuse ale întunericului. Apoi, prin conectarea formelor directe şi inverse, recunoaşterea se naşte, realizarea, după cum este scris: Avantajul Luminii este cunoscut numai din întuneric.

Lumea noastră este construită exact în acelaşi mod. Dacă o persoană nu înţelege un anumit fenomen, poate trece peste acesta fără să-l observe. În scopul de a descoperi un nou fenomen natural, o persoană trebuie să studieze mult, să fie în vârf, în fruntea descoperirilor ştiinţifice. Ea trebuie să ştie ceea ce este revelat şi apoi, dintr-o dată, vede dincolo de graniţele atinse, ceea ce înseamnă descoperirea a ceva nou. Pentru a face aceasta, are nevoie să atingă şi să recunoască toate vasele dobândite până în prezent.

Aceleaşi reguli funcţionează în înţelepciunea Cabala. Oamenii dispuşi să fie în întuneric înainte de a atinge spiritualitatea, atrag asupra lor Lumina în întuneric, apoi, în prăpastia dintre ei, ei încep să desopere realizarea spirituală şi echivalenţa cu Creatorul şi aderarea la El.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 3.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”, punctul 134: „Ar trebui să ştii această lege că este o descoperire doar în locul unde a fost o ascundere. Acest lucru este similar cu materia lumii acesteia unde absenţa precede existenţa, din moment ce creşterea grâului apare doar unde acesta este însămânţat şi a putrezit”.

Este la fel cu materia superioară, unde ascunderea şi revelarea se relaţionează cu totul, ca scânteia de lumina care o prinde. Asta pentru că orice ascundere, odată ce este corectată, este motivul pentru revelarea Luminii relaţionată cu acest fel de ascundere şi Lumina care apare se agaţă ca flacăra de fitil. Ţine minte acest lucru pe toate căile tale.

Uleiul în sine nu poate să ardă. Pentru ca să ardă avem nevoie de un fitil. Fitilul reprezintă proprietatea opusă, pe de-o parte şi pe de altă parte, conexiunea dintre Lumină, focul care are nevoie de aer şi uleiul care arde.

Fitilul conectează uleiul, combustibilul şi aerul. Fitilul în sine este fără importanţă. Poate fi făcută din ceva materiale care nu se consumă. Este doar legătura care conectează uleiul, pe care trebuie să-l aprindem şi aerul care este necesar pentru combustie. Dacă există o conexiune între Malchut şi Bina, combustibil şi aer, atunci în rostul dintre atributele lor poate să existe foc, Lumina.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 03.01.2013, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Calităţilor spirituale li se dau diferite nume: Nefesh (suflet), Ruach (spirit), Neshama (suflet). Începem să intrăm în lumea spirituală prin primirea nivelului Ruach.

Nefesh, este nivelul inanimat al Sfinţeniei, când omul nu se poate mişca prin el însuși. Vine la lecţie şi crede că totul este bine, că nimic nu i se mai cere: astăzi este la fel ca şi ieri, iar mâine va fi la fel ca şi azi. Nu îi pare rău că rămâne în aceeaşi stare, ci este mai degrabă fericit că a trecut încă o zi şi că totul este bine. Acceptă rutina zilnică.

Dar el tot vine la lecţii şi studiază. Mi-aş dori ca întreaga lume că fie la nivelul Nefesh al Sfinţeniei. Nu mai puţin, acesta este numit nivelul spiritual Ruach. Acesta înseamnă că omul are ceva ce poate să adauge. Nu este de acord să rămână la nivelul de inanimat. Dacă vede că nimic nu s-a schimbat de ieri şi că nu se va schimba mâine, atunci pentru el e ca şi cum ar fi mort.

Nu este doar o stare de imobilitate ci un sentiment de moarte, ceea ce înseamnă că este cea mai rea stare. Şi deci se întreabă pe sine ce poate să-şi adauge. Între timp, singurul lucru pe care poate să şi-l adauge sunt acţiunile sale. Baal Ha Sulam spune în articolul „Libertatea” că omul nu are posibilitatea să-şi schimbe starea decât alegând un mediu corect.

Omul care alege o influenţă puternică din partea mediului este demn de laudă. În acest mod poate avansa şi nu prin fapte bune. Nu poate face fapte bune din moment ce nu este cel care controlează acţiunile sale. Dar mulţumită faptului că alege un mediu bun, care să-l influenţeze puternic, începe să se mişte.

Ca să încep să mă mişc şi să mă transform din nivelul inanimat la cel vegetativ, să mă ridic de la nivelul de Nefesh la nivelul de Ruach, să devin o persoană spirituală, trebuie să evoc constant pe cei din jurul meu şi să aleg un mediu puternic care să mă influenţeze din ce în ce mai puternic şi să mă ajute să devin mai spiritual.

Prin asemenea acţiuni eu adaug constant dinspre mine înspre grup şi sunt constant influenţat şi tânjesc spre spiritualitate, pentru dăruire, din ce în ce mai mult. Se dovedeşte că mi-am adăugat din capacitatea de a dărui şi finalmente am atins următorul nivel care se numeşte Neshama.

Acţionez înspre ceilalţi şi sunt influenţat de ei prin grup care mă influenţează la rândul lui. Astfel, prin ajutorul lui, sunt influenţat şi mă ridic. Mediul ne serveşte ca şi o scară care mă ridică din ce în ce mai sus.

Mă ridic prin mediu şi încep să mă evoc pe mine, să mă conectez în cel mai eficient şi practiv mod. Vreau să-mi măresc contactul cu spiritualitatea ca să nu fiu pasiv sub influenţa ei şi să aştept ca ea să mă schimbe, dar vreau să dăruiesc şi eu mediului, să-l fac mai puternic, ca să mă influenţeze şi el mai puternic. Atunci mă conectez la mediu şi ne ridicăm reciproc în lumea spirituală, asta înseamnă că am atins nivelul Neshama.

Cel mai important lucru aici este să nu ne relaxăm astfel ca „fiecare zi să fie la fel”. Trebuie să fie o reînnoire constantă, în fiecare moment, dacă nu vei cădea imediat în starea de moarte. Nu este aşa de uşor să te ridici din starea de mort. Este imposibil să faci acest lucru printr-un salt ca să e reîntorci la starea precedentă. Este imposibil să te întorci la acelaşi stadiu. Trebuie să facem o corectare: o nouă naştere şi o nouă creştere, totul nou.

Dar dacă o persoană nu simte că trebuie să se ridice din nou, înseamnă că nici nu îşi simte moartea, că şi-a pierdut chiar conştiinţa.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Kabbalah 28.12.2012, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este foarte dificil de înţeles ce este un Grup.

Eu am fost tot timpul un individualist, un singuratic, non-comunicativ din natură, preferând solitudinea şi cărţile în schimb la orice: Nu am nevoie de nimic altceva în viaţa mea.

La 33 de ani am început să studiez cu Rabash. Atunci nu am avut un grup, decât şase-şapte oameni în vârstă, alături de care eram fericit ca şi un copil între adulţi. Dar Rabash a spus că am nevoie de un grup, şi m-am gândit: „Ce ar fi mai bine decât ca oamenii care au studiat cu Baal Ha Sulam şi au trăit viaţa lor alături de Rabash?” Între ei m-am simţit în siguranţă ca şi un bebeluş în braţele unui adult.

Dar Rabash a spus: „Nu este nimic de făcut, ai nevoie de un grup.” Şi am organizat un grup de 40 de oameni tineri.

A fost total împotriva caracterului meu. Erau mai buni, prietenoşi şi se simţeau egali. Şi eu mă simţeam ca un outsider, mai mult, eu trebuiam să-i servesc, să-l ajut pe Rabash să organizeze un grup, cu toate că natural, nu am putut să trec peste asta! A fost foarte greu de înţeles de ce era nevoie de un grup. Inima nu vroia să accepte condiţia că trebuie să revelez lumea superioară în el.

M-am gândit că lumea superioară poate să fie experimentată cu ajutorul desenelor, să le înţeleg, să adâncesc cunoştiinţele şi sentimentele şi să încep să analizez. Aşa se întâmplă în fizică şi nu am putut să mă despart de o asemenea abordare stiinţifică. Am desenat, am făcut schiţe, şi am făcut până când, în final, am început să înţeleg o schemă complet nouă a universului, din cealaltă parte.

Am început să simt dintr-o dată că în fapt lumea noastră este aceeaşi lume superioară, dar la nivelul ei cel mai de jos. Este îndeaproape legată cu celelalte lumi care sunt copii la un nivel mai înalt, lumi care descind din ce în ce mai jos. În acest caz, singura schimbare este în material, care devine din ce în ce mai dens şi în cel mai ultim grad devine egoist, opus faţă de materialul creat original.

Dar tot ce vedem în această lume este absolut identic cu lumea superioară în concordanţă cu cu rădăcina în lumea spirituală şi ramura în lumea noastră.

Gradat, încep să mă obişnuiesc cu sistemul, să înţeleg că asta e calea, şi că nu este nimic în afară de asta. De aceea noi trebuie să vedem ce este în spatele lumii noastre şi deasupra ei şi că fără corecţii, ridicându-ne deasupra acestei lumi, noi nu vom reuşi. Aceasta este singura cale. Prin tine însuţi nu poţi să evadezi în lumea spirituală.

Se dovedeşte că tu eşti legat printr-o întreagă reţea a acestei lumi şi că trebuie să te ridici împreună cu ea! Nu este nici o cale de scăpare. Trebuie să înţelegi acest sistem şi să devii ataşat de el, totodată într-un nou mod – pentru ascensiune şi atunci vei fi capabil să te realizezi. Acesta este dintr-un punct de vedere, dacă privim sistemul de jos în sus.

Şi din celălalt punct de vedere, ma ajutat mult şi am început să studiez acest sistem nu de jos în sus ci de sus în jos, de la Creator, cum se uită Creatorul la lume, de sus în jos, aşa cum El ne vede pe noi, în formă corectată sau necorectată şi acţionează asupra noastră ca să ne tragă din starea egoistă către El.

Aceste două puncte de vedere opuse, de jos în sus (aşa cum ar trebui să creştem, constant devenind similari cu gradul următor) şi de sus în jos (aşa cum Creatorul se uită la noi) şi apoi unindule, completându-se unul pe altul. Trebuie să muncim cu ele, analizând clar calea de jos în sus şi de sus în jos.

Atunci articolul lui Rabash despre grup mi-a devenit mai comprehensiv, iar la prima privire a părut ceva naiv şi chiar instructiv cu consecinţe morale. Dar în realitate, ei au început să identifice legi foarte clare care sunt mult mai stricte şi mai puternice ca oricare din legile naturale. Şi toate legile de comportament – Nu aş dori să le numesc „legi la care suntem abonaţi” – sunt bazate pe a deveni din ce în ce mai similari cu noul grad superior, să intrăm în el, să facem un contact cu el, şi să fim incluşi în el. Aceasta este baza tuturor articolelor despre interacţiunea în grup.

Din Convenţia din Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

 Este uimitor cum congresele noastre câştigă putere, de la unul la altul.  Este necesar să se organizeze aproape în fiecare lună. Şi fiecare congres este mai mare şi mai puternic. În ceea ce priveşte calitatea, diferenţa dintre precedentul şi următorul este fantastică: un nivel cu totul nou, o nouă senzaţie!

Nu există numărătoare inversă, noi înaintăm constant. Noi vorbim despre nemurire, a intra în dimensiunea următoare şi suntem pe drumul acesta.

Desigur, rata avansării noastre depinde de toată lumea, dar judecând după viteza cu care lumea avansează, se dezvăluie insignifianţa sa finală şi eşecul. Ca o anvagardă, sunt sigur, vom merita să intrăm în lumea de sus pentru a dezvălui Creatorul lumii întregi.

De la Convenţia Novosibirsk, 7.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

În ce stare ne găsim acum? Cine organizează această stare pentru noi? Cine ne resetează, cine ne pregăteşte lăsându-ne o singură acţiune bună, aceea prin care vom reuşi?

Vedem că totul este determinat în natură. Suntem într-un sistem rigid care ne conectează din toate părţile şi nu ne lasă să ne deplasăm liberi, nici măcar un milimetru. În schimb, fiecare mişcare pe care o faceţi aduce tulburări sistemului iar acesta răspunde imediat. Dacă înţelegeţi aceasta, atunci reacţiile voastre sunt corecte. Imaginaţi-vă că sunteţi în picioare, goi, înconjurat de ace care aproape vă ating pielea. Nu puteţi face cea mai mică mişcare, cel mult puteţi fi în măsură să vă mişcaţi puţin ochii.

Este modul în care legile naturii ne înconjoară. Este chiar mai mult de atât, deoarece ele operează la un moment dat în mintea şi în emoţiile (inima) noastre şi trebuie verificate. Am încă, liber arbitru ? Mai există ceva, cu excepţia acestei naturi ? În acest caz, acesta este unde sinele meu este. Dar poate exista cineva în exterior ? Între timp, eu sunt complet, pe plan interior şi exterior, înconjurat de ace şi nu mă pot deplasa independent.

Avem nevoie de a clarifica ce poate fi de la natură. I-a lăsat unei creaturi numite Adam – omul ceva care să-i permită să se elibereze? În plus, cum este posibil, în condiţiile în care universul întreg este un sistem de legi absolute şi fixe? Noi suntem într-un sistem total interconectat şi în fiecare zi descoperim integralitatea sa, că este determinist şi că nu există nicio libertate, atunci cum există ceva în afara legilor sale şi cadrelor sale? Este o problemă serioasă. Cine se află în afara legilor? Desigur, nu este corpul nostru animalic, care poate fi studiat în întregime, deoarece avem toate datele necesare pentru aceasta.

În general, ne supunem total legilor naturii şi, dacă suntem satisfăcuţi de acestea, atunci totul poate continua aşa, dar, dacă putem descoperi măcar un bob de libertate, aceasta ar fi minunat. Pentru cine este destinată libertatea? Cum şi de ce natura a făcut loc în ea însăşi pentru ea, pentru ce s-a limitat şi nu a intrat în aceasta zonă? Ce este această zonă în care creatura reală, care nu este sub influenţa naturii, există cu adevărat? Ce este această creatură, de fapt? Are legi proprii, potrivit cărora funcţionează ?

Există multe întrebări pentru a răspunde aici. Spinoza şi Kant au tratat aceste probleme. Este un sistem complex care ne aparţine, întrucât  punem întrebări despre sensul vieţii, refuzând să acceptăm abordarea deterministă, aspirând a fi peste starea corporală predeterminată, şi a găsi altceva…

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.01.2013, Pacea

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nivelurile mineral, vegetal si animal ale naturii actioneaza instinctiv, asadar umanitatea, situata la nivelul animal de dezvoltare, actioneaza de asemenea prin instinct. Si numai cei care incep sa aspire la nivelul urmator formeaza o comunitate numita grup spiritual.

Noi corpuri se conecteaza la acest grup. „Corpurile” se refera la dorinta sau la persoanele care incep sa fie impregnante de ascensiunea spirituala, de necesitatea acesteia, de scopul ei.

Suntem un grup care are cateva milioane de oameni in lumea intreaga, plus cei pe care nu ii stim. Ei nu au nevoie sa fie in legatura cu noi, este suficient sa ne auda si sa ne vada pe ecranul calculatorului. Ei nu au nevoia interioara de a se uni si de a se simti mai aproape unul de celalalt, ei nu vor sa fie deranjati si alungati din nisele lor. Eu de asemenea, am fost in aceeasi stare si pot sa ii inteleg perfect. O persoana trebuie sa se coaca.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 08.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→