Cel mai frecvent lucru neobişnuit în înţelepciunea kabbalah se întâmplă cţnd un începător aude mesajul despre „iubire, unitate, şi incluziune mutuală” care sunt contrare total faţă de dorinţele noastre naturale. La început, kabbalah ne apare ca o ştiinţă convenţională şi grea: „Vreau să înţeleg sistemul, să studiez fenomene dincolo de forţa naturii, să înţeleg forţa superioară şi principiile muncii sale, să învăţ legile universului şi să aflu cauza ascunsă a istoriei…” Cu alte cuvinte, o persoană are tendinţa să studieze formule concrete şi atunci ea descoperă că despre dragoste este totul.

Este cineva care abordează serios acest subiect? Hollywood? Persoane serioase stau în Wall Street, unde dragostea este domeniul pentru oameni bătrâni şi „boemi…”

Ia foarte mult timp să înţelegi mesajul iubirii. Ia foarte mulţi ani pentru ca această informaţie „să îţi intre pe sub piele” şi să ajungă la inima cuiva. Egoismul nostru nu este de acord să accepte aceste lucruri cum ar fi dragostea, nici nu permite mesajul că doar prin unitate revelăm o nouă realitate şi că doar prin dragoste ne ridicăm către stadiul nostru cel mai înalt, devenim mai inimoşi şi revelăm noi lumi. Experienţa noastră materială nu ne dă niciun exemplu de deasupra, nici nu dovedeşte aceste afirmaţii în niciun fel.

Unele persoane sunt mai aplecate să accepte aceste idei; pentru alţii acest mesaj este cu adevărat greu de înţeles. Depinde de pregătirea sufletului nostru şi de adâncimea dorinţei (Aviut). De asemenea cere persistenţă, diligenţă şi o necesitate exprimată de a atinge această stare. Dacă ambii factori, o puternică respingere şi o copleşitoare atracţie te forţează să stai pe cale indiferent ce, atunci, chiar înainte să atingem dragostea, descoperim totuşi că totul depinde de calităţile noastre. Lumina superioară ne influenţează şi ne crează numeroase impresii în noi; deci începem să realizăm că schimbările interioare fie închid sau deschid imaginea lumii superioare în noi.

Ceva face un „click” în interiorul nostru şi începem să vedem mai mult şi să avem senzaţii mai intense decât decât am avut mai înainte. Tot penetrăm în structura realităţii; şi beneficiem e o clară şi mai înţeleaptă înţelegere a ei… Totul depinde de inima ta. Este locul unde simţim şi distingem între fiecare şi tot ce este în câmpul viziunii noastre şi în senzaţii.

Atunci, „uşa” se închide, ca şi cum un nor negru descinde în sentimentele noastre şi intelect, şi acum din nou, ne oprim din a înţelege şi să simţim ceva, ca şi cum am paşi într-un vis şi am putea să convieţuim cu responsabilitatea noastră. Timpul trece, uşa se deschide din nou, şi după aceea se închide din nou. Deci gradual începem să realizăm că totul depinde de nivelul de deschidere sau de închidere a minţii noastre şi a simţurilor.

Şi atunci penetrăm mai adânc în acest mecanism care închide şi deschide uşi. După ce trecem prin toate aceste stări de mai multe ori, realizăm că „uşa” ne conduce nu doar undeva în afara noastră, dar către alţii. Când ne simţim extrem de aproape de ei, ochii nostri şi urechile se deschid şi noi avansăm. Când suntem mai departe de ei, totul se închide.

Acesta este modul în care Lumina vine în impact cu noi, aşa se formează gradual conexiunea între sentimentele noastre şi minte şi prin construirea atitudinii către prietenii noştri, adăugând mai multă grijă mutuală, adâncind senzaţii şi deschizându-ne unul faţă de alţii, făcându-ne familiari cu starea superioară. La această fază, o persoană realizează că această lume nu este undeva în nori sau undeva dincolo de orizont, dar mai degrabă concret în senzaţiile noastre: Cu cât mai mult ne deschidem către alţii, atât de sus ne ridicăm.

Gradat, ne apropiem de „margine” şi începem să distingem detaliile dorinţei de a primi. O separăm în trepte şi nivele; în funcţie de asta, construim dorinţe aproape de minte.

Ne ia timp. Trebuie să ne includem pe noi în grup atât de mult cât putem; literalmente „să ne aruncăm” în grup ca într-o mare; „să ne pierdem pe noi” în el, să ne dizolvăm în prieteni. Prin acest fel de „anihilare de sine” cineva „se loveşte” de celăilalţi şi realizează că nu este important ce luăm din această conectare şi incluziune mutuală. Tot ce vine de la prietenii noştri este teritoriul Creatorului. Tot ce este în mine este teritoriul înclinaţiei rele, „îngerul morţii”.

Când cineva realizează asta, cerinţa „a iubi prietenul” se naşte. Atunci simte că el are nevoie de ei şi încearcă să se relaţioneze cu ei ca şi cum ei ar fi foarte aproape de el, ca şi o mamă care permanent, intern îmbăţişează copilul pentru a-l proteja faţă de rău.

Din acest punct este mult mai uşor să avansezi, din moment ce cineva şi-a construit deja partea sa corect: Cineva deja ştie că totul este înăuntrul său, înăuntrul senzaţiilor sale, în atitudinea sa către prieteni şi vecini care în fapt sunt părţi ale sufletului său. El înţelege că în loc de a vedea externalitatea în formă de inanimat, vegetativ şi animal, trebuie să observe detalii „externe” care sunt produse de mintea şi simţurile lui ca ceva ce aparţin de el, dar în acelaşi timp este separat de el de „nori” şi „praf” ce acoperă percepţia despre lume a cuiva. Înseamnă că cineva trebuie să restabilească o poză clară chiar dacă este o confuzie creată de inclinaţia rea; are înclinaţia să ajungă la poza corectă a lumii şi să devină un sentiment şi un intelect unificat.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Dacă reuşim să o facem, gradat o să ascedem scara lumilor. În funcţie de gradul abilităţii noastre de a ne reîntoarce părţile „externe”, noi le simţim ca fiind umplute de Lumina superioară.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 16.01.2013, „Dragostea de prieteni”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum devenim un partuf de jos care se anulează pe sine în faţa celui superior şi cere să fie creat în lumea spirituală în timpul congreselor?

Răspuns: Partuful nostru superior este grupul şi doar în acesta Creatorul este revelat. Transformăm grupul în Malchut, Shechina, în timp ce, cel superior lui este Zeir Anpin, Creatorul. Trebuie să inducem starea că în conectarea noastră forţa superioară este revelată.

Este foarte fezabil şi se poate face. Iluminarea din aceasta stare va fi cu certitudine garantată pentru noi, şi deja noi o primim, fiecare în concordanţă cu gradul cuiva. Dar când ne conectăm cu adevărat, atunci în loc la o iluminare personală, revelăm Lumina.

Va fi revelată de asemenea fiecărei persoane în gradul în care cineva atinge unitatea şi iese din el. Dar va fi o clară şi bine definită porţiune de Lumina şi nu ceva iluminare externă. Sunt convins că nu doar la congresul bărbaţilor, dar că şi la congresul femeilor putem simţi o astfel de iluminare. Anularea noastră în grup faţă de cel superior înseamnă că fiecare renunţă la el însuşi cu întreaga forţă de dragul unităţii şi se include în toţi ceilalţi şi că îşi va pierde acolo sinele lui material şi că va exista doar sub influenţa influenţei spirituale.

Am studiat în articolul „600.000 de suflete” că există doar un singur suflet, şi fiecare atinge doar asta şi se conectează la acelaşi suflet. În adevăr, nu există diviziune şi doar forţa spargerii ne cauzează durere chiar acum pentru că ne gândim fiecare dintre noi că avem sufletul nostru personal. Ni-l imaginăm doar pentru că nu am atins dezvoltarea completă încă şi am rămas în confuzie, ceaţă şi pierdere de conştiinţă. De aceea, la congres, dorim să ne conectăm la acest suflet.

Din partea a treia a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 10.01.2013, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Orice salt calitativ este dificil, în ceea ce priveşte conştientizarea. De exemplu, teoria relativităţii a negat în esenţă, chiar fundamentele percepţiei comune, de aceea nu a fost primită imediat ci înţeleasă cu dificultate. Cum înţelegerea integrală a lumii se poate propaga în sistemul general al umanităţii ?

Răspuns: De fapt, Einstein a propus o abordare revoluţionară în a înţelege caracteristicile spaţiale. Până atunci, oamenii trăiau în cele trei dimensiuni obişnuite şi nu puteau înţelege imediat şi accepta că totul depinde de percepţie, că punctul de referinţă ar putea schimba şi intra într-un alt sistem de coordonate.

Se pare că cele trei axe nu sunt fixate într-o structură monolitică, dar se pot deplasa în raport cu celălalt, în funcţie de observator. De exemplu, eu voi vedea sistemul în mişcare iar voi îl veţi vedea în repaus. De aceea noi vedem fenomenele diferit, imagini diferite şi nu ne înţelegem unul pe celălalt.

Astfel, a fost dificil pentru oameni să înţeleagă teoria relativităţii şi doar după câţiva ani a fost indirect confirmată, atunci când experimentele fizice şi studiile au prezis rezultatele. Totuşi, chiar şi astăzi, există câţiva care au prins esenţa acestei abordări, precum şi rezultatele care decurg din aceasta.

Mulţi se mulţumesc cu o înţelegere superficială, la nivel de formule şi nu cu una mai profundă, interpretarea interioară emoţională.

În scopul de a simţi această teorie, ar trebui să fim în măsură de a ne deconecta de la realitatea noastră măcar un pic. Mi se pare că însuşi Einstein a avut, la început, acest sentiment care însoţeşte ieşirea din sistemul de axe obişnuit. Pe de altă parte, problema noastră nu e atât de mare. Noi nu difuzăm înţelepciunea Cabala şi aplicarea acesteia ci, mai degrabă, difuzăm educaţia integrală pentru publicul larg. Noi arătăm oamenilor cât de benefice sunt relaţiile integrale şi cum pot ajuta la rezolvarea diferitelor probleme. Pentru aceasta, nu avem nevoie să mergem în diferite zone şi să experimentăm revoluţii interne.

Noi sugerăm simpla conectare şi munca în noi înşine, prin intermediul atelierelor, discuţiilor şi comunicării intre noi şi astfel, va fi bine pentru noi. Graţie acestora, oamenii vor simţi, în sfârşit, ceea ce constituie rotund în lume şi vor înţelege ceea ce vrea natura de la ei.

Nu le dăm sarcini imposibil de efectuat. Fiecare persoană va înţelege că integralitatea, fără îndoială, nu dăunează şi că unitatea şi conexiunea forţelor şi dorinţelor şi apropierea dintre oameni, vor aduce beneficii imense.

În acelaşi timp, dacă nu vor aceasta, ei bine, poate după câteva dificultăţi şi probleme, vor avea dorinţa. Noi vorbim de lucruri realiste şi realizabile.

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2013, Shamati #66

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→