Baal HaSulam, Scrisoarea 47: Prin urmare, îndepărtați-vă de toate afacerile fictive, și acordați atenție să vă gândiți și să veniți cu invențiile corecte pentru a vă conecta inimile ca o singura inimă … și începeți să vă conectați cu dragoste, în măsura corectă, și apoi veți găsi un gust în ea.

Întrebare: Ce sunt „afacerile fictive”?

Răspuns: Afacerile fictive sunt tot felul de eforturi care nu sunt îndreptate spre obținerea scopului spiritual. Aceasta include orice efort care este mai presus de efortul de a furniza corpului necesitățile de bază și de a dedica orice altceva obținerii scopului.

Orice efort care este chiar și un pic deviat de pe acest traseu este fictiv, ceea ce înseamnă că doar ți se pare că vei obține ceva din el, dar, de fapt, imediat te împinge spre calea „la timpul său”, calea suferinței.

Se pare că există un scop spiritual înaintea mea (!), și dacă lucrez pentru el, voi câștiga ceva. Fac eforturi și câștig din asta. Dacă este un scop adevărat, ceea ce înseamnă că este pe calea Creatorului, atunci lucrez corect.

Dar acest scop se poate să nu fie îndreptat spre Creator (!), iar eu nu știu direcția corectă, și mi se pare că acest scop este adevărat. Dacă-mi investesc puterile în el, atunci, în schimb, primesc suferințe care mă împing de la spate în loc de un câștig. Acestea sunt numite „afaceri fictive.”

Pare că am profit de pe urma lor și că îmi doresc scopul adevărat. Chiar profit material:  profit fizic, bani, respect, cunoștințe, toate acestea mă conduc în cele din urmă, după multe eforturi de-a lungul drumului, la un gol, la suferințe.

Acest scop fictiv, afacerile fictive, pot fi foarte complexe și complicate. Poate dura 30 până la 40 de ani pentru ca eu să-mi dau seama în sfârșit, că scopul a fost fictiv. Nu este doar o singură afacere, ci pot fi foarte bine multe afaceri. Tot ceea ce faci dincolo de necesitățile de bază ale corpului aparține acestor tranzacții fictive.

Confruntarea cu necesitățile de bază este o necesitate, deoarece nu ai de ales. Toată atenția, 100% din aceasta, trebuie să se concentreze într-o singură direcție – la Creator. Apoi, în măsura în care trebuie să faci eforturi pentru familia ta, este deja o necesitate, deoarece toate gândurile tale vor fi concentrate pe Creator.

Nu este clar faptul că acest scop este fictiv. Aceasta este o mare întrebare pentru tine. Chiar dacă ești conștient de asta în mod rațional, nu ești de acord cu el din punct de vedere emoțional. Apoi, te afli intr-o luptă interioară, neștiind ce să faci. Faci diferite concesii, ierți diferite deficiențe minore, gândind, „Ei bine, nu contează, am fost un pic distras.” Afacerile fictive apar în diferite maniere.

Deci, cum putem clarifica care afaceri sunt fictive? Tot ceea ce nu se referă la grup, la profesor, la studiu, la diseminare, la înclinația unității cu Creatorul – sunt toate afaceri fictive! Dacă-ți concentrezi toate eforturile spre scop, atunci grijile de familie sunt, de asemenea, incluse în el. Atunci vei descoperi că Creatorul a aranjat toate aceste lucruri pentru tine, în modul cel mai bun. Dar numai dacă familia ta nu este împotriva căii tale și îți permite să studiezi.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 4/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o afacere armonioasă?

Răspuns: Ne putem imagina doar teoretic sistemele analogice și discrete despre care mulți dintre noi au învățat la colegiu. Dar când ne aflăm în sistemul analogic, ne simțim neputincioși deoarece nu-i corespundem în interior, pentru că în acest sistem cineva trebuie să ia în considerare dorințele, intențiile, sentimentele și atitudinile tuturor celor din jur.

Suntem obișnuiți să acționăm la fel ca în armată, urmând ordinele. Acesta este modul în care întreprinderile, afacerile noastre, sistemul de învățământ în școli și alte organizații și sisteme funcționează. Dar astăzi vedem că acest lucru nu funcționează, deoarece se pare că o persoană trebuie să se schimbe pentru a se potrivi sistemului integral.

O persoană nu se schimbă în mod automat. Sistemul extern în care intră este rotund, iar persoana este liniară, iar în cele din urmă, ea nu este capabilă să funcționeze în acest sistem nou. Ea nu înțelege cum să acționeze în cadrul acestuia.

În scopul de a corespunde sistemului integral, persoana trebuie să devină integrală. Ea trebuie să se simtă ca și cum este o parte din grup, adică cel puțin o parte din grupul în care lucrează. Mai mult decât atât, trebuie să simtă această parte pe plan intern, cu alte cuvinte, ea permanent trebuie să se schimbe și să fie conectată cu toată lumea.

Ea trebuie să simtă satisfacție din muncă, pe care nu o primește acum. Și nu poate fi obligată pur și simplu s-o simtă pentru că sistemele trecute nu mai funcționează și n-o mai afectează. Singura modalitate de a o influența este prin sentimentul de integrare în echipă, mișcarea comună, sentimentul de comunitate. Indiferent de locul unde este, indiferent de echipa, ea trebuie să simtă fundația, salubritatea acestui sistem și dependența ei față de el, precum și dependența lui de ea.

Din Emisiunea KabTV „Secrete profesionale” 3/02/13

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lucrul cel mai important este sa ajung la disperare datorită propriilor mele forţe de-a lungul drumului spiritual, atunci de ce trebuie să facem faţă și tuturor problemelor corporale?

Răspuns: Creatorul nu îţi face viaţa dificilă şi nu pune obstacole de-a lungul drumului spiritual. Voi deveniți confuzi. Dacă aţi putea asculta sfaturile, că noi trebuie să corectăm relaţiile dintre noi şi că trebuie să găsim conexiunea dintre noi şi, în ea, descoperiţi lumea spirituală din primul moment în care aţi început să studiaţi – atunci, întreruperile, care sunt în constantă creştere, nu ar mai apărea ca întreruperi. Dimpotrivă, de fiecare dată, ele vor apărea ca revelaţia unui nou nivel superior de grosime. Nimeni nu vă opreşte să acceptaţi acest sfat şi să-l îndepliniţi. Nu ar fi fost o întrerupere, ci, mai degrabă, v-ar fi permis să vă ridicaţi, să consolidaţi şi să descoperiţi esenţa interioară numită Lumina.

Cu toate acestea, sunteţi în căutare pentru revelaţia Creatorului şi nu în scopul de a dărui şi nu în acord cu ceilalţi, nici printre prieteni, dar într-un loc total diferit. Deci, cine este responsabil pentru nereuşită?  Poate aţi construit diferite obstacole care vă separă de lumea spirituală, în loc de a vă apropia de momentul unde sunteţi astăzi. Deşi, puteţi, eventual, lua decizia bună în această direcţie, de asemenea, este sentimentul de disperare şi dezvăluire că noi am ajuns într-un impas şi trebuie să ne întoarcem pentru a urma o cale diferită.

Cum este scris: Eclesiastul 7:29 Acesta este singurul lucru pe care l-am găsit, că Dumnezeu a făcut un om drept dar ei au căutat multe raţionamente. De fapt, acesta este un punct simplu, dar noi nu am localizat locul potrivit al ruperii. Trebuie să pregătim inima noastră pentru umplere. Aceasta este înclinaţia fiecăruia.

Cu toate acestea, nu vrem să acceptăm că locul de umplere este printre noi! Există o deconectare, un abis, un gol întunecat între noi, dar nu mă deranjează deloc. Mă îngrijorează faptul că nu am umplerea în interiorul meu. Aceasta înseamnă că mă gândesc într-un mod diferit la locul unde forţa superioară trebuie să fie revelată. De asemenea, interpretez ideea forţei superioare aşa cum doresc, că este o umplere atractivă, o realizare minunată, înţelegere, o senzaţie agreabilă, dar adevărata forţă superioară este total opusul a ceea ce-mi imaginez. A fii echivalent cu ea înseamnă a dărui altora, a umple pe celălalt în creştere faţă de mine, fără să mă gândesc la mine, anulându-mă şi restricţionându-mă. Iau totul de la mine şi mă privez de toată umplerea, numai în scopul de a o transmite celorlalţi. Aceasta mai sus de mine, pentru a căuta un mijloc să-i umplu pe ceilalţi.

Aceasta este umplutura spirituală pe care o simt în celălalt, în măsura în care sunt gata a-i satisface nevoile deasupra propriilor mele dorinţe şi pasiuni, dar nu ne gândim în această direcţie. Uneori, am atins uşor acest sentiment în congresul din deşert, apoi, fiecare dintre noi revine la interesele personale şi totul s-a sfârşit.

Grupul nu mă susţine. Nu mă ajută pentru a mă fixa în acest punct ridicat. Şi ego-ul meu mă trage constant, în jos, în abis. Atunci, ce trebuie să fac ? Toate acestea se datorează faptului că noi nu ne sprijinim şi nu ne susţinem unii pe alţii. Forţa care poate să ne salveze este în mijlocul nostru, în conexiunea dintre noi, în turma colectivă şi nu în fiecare dintre noi. Forţa conexiunii noastre este Lumina şi acest lucru trebuie să cerem: în golul dintre noi, în bariere, în ziduri. Lumina, Creatorul se ascunde acolo.

Putem să O descoperim dacă vom începe să ne conectăm unii cu alţii într-un mod în care golurile vor dispărea, apoi, doar în acest loc, veţi putea să descoperiţi Creatorul, chiar acolo unde El se ascunde, acum. Faptul este că voi auziţi, dar nu indepliniţi sfaturile în locul potrivit. Aceasta deoarece voi nu acceptaţi ceea ce spune Rabash: „Noi suntem reuniţi aici, pentru a creea o societate pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam…”

Trebuie să luăm o decizie, apoi să o executăm permanent, dar, dacă toată lumea este îngrijorată pentru sine şi nu pentru celălalt, nu vom ajunge nicăieri. Dacă mă gândesc să îndeplinesc asta pentru mine, nu va merge. Gândul trebuie să meargă spre celălalt, pentru că este un sistem închis şi analogic.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul ajunge la ultima poartă care duce către lumea spirituală și, în ultimul moment, dă înapoi. Asta pentru că poarta se deschide numai dacă accepți condițiile celui superior. Atâta timp cât tu doar te apropii de ea, poți sta lângă ea într-o oarecare măsură, dar nu te poți despărți total de trecut, astfel încât să fii de acord să pășești în viitor. Asta pentru că poarta reprezintă granița dintre trecut și viitor și astfel tu dai înapoi.

Întrebare: Ce ne lipsește în acel moment?

Răspuns: Lipsa unui sprijin reciproc, forța sprijinului mediului. Îl putem doar evoca pe Creator și să îl forțăm să acționeze doar prin sprijin reciproc. Nu poți trece prin poartă fără ajutorul mediului, fără a fi împins și fără ca alții să ceara asta pentru tine.

A trece prin poartă către lumea spirituală înseamnă a te conecta cu alte vase pentru a descoperi împreună, printre noi, realitatea care există dincolo de poartă. Deschidem această poartă între noi, deci este imposibil să ne descurcăm fără sprijinul altora!

Acest sprijin depinde de măsura în care îi pot evoca pe prieteni. Ei există și mă sprijină numai în măsura în care îi evoc, deoarece sunt părți ale sufletului meu. Doar pare că ar avea liber arbitru și că cineva acționează împotriva mea. Toate acestea mi se arată doar ca că mă corecteze și să le obțin sprijinul pentru asta. Pentru a face asta trebuie să îmi subordonez egoul – acestea sunt regulile acestui joc.

Este un film unde, împreună cu mine, mai sunt și alți actori pe scenă: unii par a fi prietenii mei iar alții inamici, unii mă iubesc iar alții mă urăsc. Cu ajutorul lor și prin diferite mijloace, trebuie să îmi corectez egoul.

Dar de fapt ei nu există; apar doar ca eu să acționez avându-i ca referință. La un moment dat îi tratez ca prieteni iar altădată ca inamici. Asta înseamnă că îi percep ”în rațiune”. Altă dată lucrez ”deasupra rațiunii” și accept că acesta este jocul Creatorului. Întreaga Tora provine din această combinație a acestor două perspective.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 2/14/13Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus într-o lecție că îți lipsesc cuvintele. Înseamnă asta că noi nu lucrăm așa cum ar trebui și nu extragem informația spirituală de la tine?

Răspuns: Se întămplă exact așa. Atunci când cel inferior cere, el împinge dorința sa neîmplinită pentru a primi un răspuns. Se spune că cineva învață de la studenții săi: ”Am învățăt mult de la învățătorii mei, mai mult de la prieteni dar și mai mult de la studenții mei.” Asta se întâmplă datorită întrebărilor studenților, rugăciunilor lor, MAN. Studentul îndreaptă dorința sa către învățător, iar învățătorul primește o astfel dorință pe care el însuși nu ar fi cerut-o. Așa este revelat sistemul general: cu fiecare nouă întrebare de la fiecare student, încă un strat al sistemului este revelat, iar apoi încă unul, etc.

Fiecare student ridică întrebarea sa. Asta îi dă învățătorului vasul care nu exista în el și pe care nu l-ar fi avut dacă nu s-ar fi conectat cu studenții. De aceea, până în momentul în care studentul întreabă, învățătorul nu știe răspunsul. Dar în momentul în care studentul îi pune o întrebare, învățătorul primește o nouă realizare. Iar asta se numește ”a învăța de la studenți”

În fiecare zi plec de la lecție cu noi realizări, pentru că vă simt lipsa pe care o aveți. Dar studenții trebuie să se pregătească pentru lecție și adesea nu simt în voi o lipsă suficientă, adică o neceistate. Cu siguranță, chiar și fără cuvinte simt în studenții mei nevoia pentru revelația spirituală, iar asta mă ajută în avansare. Totuși, este de dorit ca toată lumea să își arate întrebările. Eu sunt conectat cu învățătorul meu, Rabash; ele este cel superior mie. Atunci când primesc întrebări de la studenți, îi conectez la un canal direct care vine de Sus. Este un sistem ierarhic, care se întinde de sus în jos. Dacă primesc de jos o dorință pe care o pot ridica, o procesez înăuntrul meu, primesc un răspuns la ea de Sus, o procesez din nou și transfer răspunsul către student. Totuși, 99% din informația pe care o primesc rămâne în mine și nu mai 1% trece către student, conform cu cât de mult trebuie să mă scalez în jos și să cobor la nivelul studentului pentru ca el să primească răspunsul de la mine și să îl înțeleagă.

În puținte cazuri, eu însumi trezesc această conexiune pentru că există o pregătire generală. De exemplu, oamenii investesc mult efort pentru a veni la congrese și a se pregăti pentru acestea. Iar atunci, chiar dacă nu se pun întrebări, eu pot trezi Lumina, mulțumită cantității mari de efort pe care l-ați investiti, cu care se poate lucra. Dar câteodată asta este posibil doar datorită întrebărilor.

Nu voi accepta niciodată apatia, somnolenta. Dar învățătorul nu are voie, îi este interzis să trezească dorințe în studenți, pentru că el trebuie să facă opusul, trage canalul care ajunge la ei. Lipsa trebuie să se ridice de jos în sus!

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 1/28/13, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→