Întrebare: De ce este Creatorul aşa de intransigent cu fiinţa creată, dându-i legi grele, inflexibile? De ce nu este mai milos, aşa cum este un tată cu copilul său?

Răspuns: Un copil nu poate justifica niciodată severitatea tatălui. Nu îşi poate înţelege tatăl cu mintea lui copilărească şi nu poate vedea rezultatele viitoare şi beneficiul educaţiei pe care tatăl său i-o dă. Copilul vrea să se joace de dimineaţa până seara, să mănânce numai dulciuri şi să se uite la TV. Nu poate să justifice cererile constante ale părinţilorşi îi ascultă fără nicio tragere de inimă, deoarece simte că depinde de ei, dar nu pentru că i-ar justifica în vreun fel.

În spiritualitate este mult mai complicat, deoarece noi nu simţim în ce măsură Providenţa Superioară ne tratează cu blândeţe. În lumea unui copil, opoziţia lui este un indicator a ceea ce va deveni; dacă copilul este obedient şi îşi face temele şi îşi face curăţenie în cameră, părinţii nu se pot plânge de el pentru că nu mai au ce altceva să ceară de la el. În lumea spirituală însă, este diferit. Acolo eşti întotdeauna un criminal, deoarece ajungi acolo cu vasele sparte, pentru a începe cu ele. Eşti tratat cu blândeţe şi ţi se dă metoda de corectare; un grup se organizează pentru tine, la fel ca o grădiniţă cu o educatoare şi diferite jucării. Acesta este un ajutor milos şi imens care ţi se dă de Sus; toate păcatele tale sunt uitate şi ţi se dă orice, doar ca să fii capabil să atingi într-o oarecare măsură corectarea şi înţelegerea.

În lumea noastră, înţelegem „educaţia” ca o constrângere îndreptată către copil. Dar în lumea spirituală, constrângerea este imposibilă. Văd că un student nu se schimbă de ani de zile, repetând aceleaşi greşeli, căzând în acelaşi abis şi nu pot spune un cuvânt. Am fost la fel şi asta se întâmplă pe tot parcursul drumului.

Acesta este drumul nostru şi nu este nimic de făcut. Dacă omul nu identifică el însuşi lecţia, metoda, Tora, nu va putea să avanseze. Nu poate fi constrângere aici, ci numai recunoaştere.

De aceea, nu ne putem plânge că suntem sub dominaţia unui tată crud, în ciuda tuturor evenimentelor teribile din istoria noastră. Nu le putem justifica dar, mai târziu, vom vedea că toate acţiunile Providenţei Superioare au pornit din iubire. Cu toate că nu putem justifica asta în starea noastră actuală, deoarece suntem prea departe de asta, când vom descoperi adevărul, vom vedea ce mare corectare aduce asta.

„El a dat o lege care nu poate fi încălcată”, adică există doar o singură lege. Există Lumina şi vasul, care sunt opuse, iar asta este legea. Mai târziu, când sunt încorporate una în alta, legea evoluţiei apare din această încorporare, numită legea echivalenţei de formă. Totul provine dintr-un singur gând, dintr-o singură lege.

În cele din urmă trebuie să ating starea în care să vreau să ţin această lege din proprie voinţă, ca şi cum nu ar mai fi altcineva, ca şi cum nu există Creatorul. Când devin la fel ca acelaşi creator care se uită la creaţia lui determinând legea conform căreia ar trebui să existe, va însemna că am ajuns la echivalenţă de formă cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/6/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Mai mult progres, mai multă apropiere de simplitate – explicaţia simplă (Pshat) şi anume, dorinţa originală şi autentică de a fi fericit. Toate formele substanţiale, complicate şi confuze pe care le observăm acum, vor fi simplificate.

Ca şi cum am fi terminat un puzzle, imaginea devenind mai clară şi mai netedă. Nu mai sunt mii de detalii încurcate şi obscure, fără legătură cu piesele lipsă.

Fiecare stare complicată şi confuză este rezultatul „forţei răului”, mai degrabă decât provenită din avansarea noastră. În măsura dezvoltării noastre, totul în jurul nostru, devine inclus în Lumina Superioară. Noi atingem simplitatea traversând o multitudine de detalii particulare. Conexiunea reciprocă între contrarii este ceea ce face diferenţa.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 25.02.2013, Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema este că avem nevoie de o conexiune internă între prieteni şi profesori, astfel ca formele externe de întreruperi care ne sunt trimise în mod deliberat să nu slăbească ci să consolideze această conexiune. Este foarte dificil, deoarece ego-ul nostru ne arată totul într-un mod extern urât şi ne obligă să ne blamăm unul pe altul

Nu ne putem ridica deasupra obstacolelor şi condiţiilor externe pe care  Creatorul ni le plasează, astfel ca noi să le depăşim noi singuri. Imaginea corporală externă ne influenţează puternic şi nu putem trece deasupra ei şi să creştem, când suntem în diferite stări de conflict, dispreţ, distanţare unul de altul.

Toate acestea îndepărtează o persoană de scop şi nu e vorba doar de respingere, ci şi de a-i aduce un asemenea prejudiciu, că ea va avea nevoie de muncă o perioadă lungă de timp, pentru a repara greşelile din trecut.

Baal HaSulam ne spune în scrisoarea sa că, atunci cînd studentul aspiră să se apropie de stăpânul său şi urcă dealul, dorinţa arde în el. Dar, când se apropie fizic de profesor, dorinţa se diminuează progresiv, până când este total pierdut. De aceea, este mult mai uşor să fie departe, decât aproape. Noi toţi ştim că oamenii importanţi încearcă să păstreze mulţimea la distanţă, pentru a creşte interesul oamenilor faţă de ei.

O persoană creează imaginea unui prieten, profesor şi Creator şi nu vrea să cunoască adevărul. Se simte bine trăind în fantezia pe care a creat-o pentru ea însăşi şi este dificil pentru ea să scape de aceasta, să o şteargă, în scopul de a accepta ceva nou. Dacă această imagine este mai aproape de imaginea reală, atunci, în ansamblu, este mai puţin plăcută şi o obligă mai mult.

Astfel, o persoană care aude, uneori, vocea Creatorului şi primeşte invitaţia de a se plimba în grădina Lui pentru o vreme, sfârşeşte prin a nu obţine ceea ce vrea. Aceasta se datorează faptului că nu urmăreşte să se ridice deasupra naturii sale, deasupra tendinţei de a respinge prietenii şi profesorul şi de a-i imagina cum consideră, în loc de imaginea reală, astfel încât, proximitatea fizică sau distanţa nu vor face diferenţa şi, de asemenea, apropierea spirituală sau îndepărtarea, nu vor conduce la nicio schimbare în relaţiile cu prietenii, profesorul sau Creatorul.

Trebuie să încercăm să ne ridicăm, cât mai mult posibil, deasupra atributelor noastre corporale şi să fim cât mai obiectivi. Aceasta înseamnă să judecăm deasupra raţiunii şi să intrăm în vasul colectiv, în afara noastră.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.03.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Criza economică este menită să ne aducă la recunoaşterea corectă a conexiunii şi dependenţei reciproce dintre noi. Şi nu este această economie în exemplul modern. La urma urmei, o economie reală este fără „bule” şi lux excesiv. Doar un mic procent al populaţiei mondiale produce necesităţile de bază de care avem nevoie: alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă, etc. Orice altceva nu este economie, ci mai degrabă surplusuri pentru a încurca oamenii, astfel încât alţii să poată beneficia. Doar o mică parte a pieţei furnizează necesităţile de bază pentru existenţa fiecăruia.

Dar acum, realitatea este relevată: Oamenii sunt şomeri, mai ales tinerii. Ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi şi primesc o percepţie deformată a vieţii şi, după o perioadă scurtă, pierd capacitatea de muncă. Mai mult, nu pot să-şi construiască o familie şi să ducă o viaţă normală. În schimb, crează o nouă cultură, cu noi tipuri de divertisment.

Pe scurt, există un dezastru social mondial. Astăzi, el se dezvăluie mai acut în Europa, dar există miliarde de persoane în coada de aşteptare în alte ţări, precum China sau India. Statele Unite nu sunt o excepţie, de exemplu, putem vedea Detroit, care a devenit un fel de „oraş fantomă”.

Toate acestea ne trimit la o nouă societate şi, dacă nu o vom corecta, dacă nu vom explica oamenilor cum trebuie organizată şi ce trebuie să facem, atunci ei vor trăi în jungla urbană, ca animalele în pădure. Atunci, omenirea va atinge corecţia, nu prin educaţie integrală, ci prin calea suferinţei.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 07.03.2013, „Introducere în cartea Zohar”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce implică prima soţie a regelui Аhasuerus?

Răspuns: Prima soţie, Vashti, simbolizează dorinţa egoistă de care vrem să scăpăm. Dorinţele egoiste, pe care suntem incapabili să le transformăm în atributul dăruirii, sunt numite „femei infidele”. „Soţiile credincioase” înseamnă dorinţele utilizate pentru a căuta Creatorul.

Ce se întâmplă cu soţiile regelui care-i sunt infidele? Ele sunt executate, asasinate, decapitate, pentru că ele au tendinţa să primească pentru binele personal. Acesta este motivul pentru care dorinţele „infidele” trebuie să fie ucise, numai dorinţele care „transmit” Lumina de Hochma pentru a-i umple pe ceilalţi, ar trebui să rămână în viaţă.

Soţia credincioasă a regelui semnifică o imensă dorinţă prin care hrăneşte întreaga naţiune, ceea ce înseamnă toate proprietăţile umane.

Întrebare: Cine sunt eunucii în palatul regelui?

Răspuns: „Eunucii” reprezintă dorinţele care sprijină proprietăţile de dăruire şi de primire. Aceste dorinţe nu participă direct în procesul de dăruire sau primire, tot ceea ce fac este să ajute. Aceste dorinţe sunt numite „eunuci”.

Lecţia virtuală, 24.02.2013

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→