Există oameni care au aspiraţia de a revela Creatorul, scânteia din inimă. În măsura în care muncesc pentru a conecta aceste scântei între ele cu ajutorul Luminii care Reformează, lumina domneşte în ei. Şi, dacă încearcă să comunice cu cei care nu au dor de Creator, ei pot face să strălucească asupra vieţii lor lumina pe care au primit-o mai devreme în munca cu ceilalți.

Astfel, întâi există munca în grup, unde, datorită conexiunii, acumulăm Lumina între noi. Apoi, putem atinge marele public, care nu caută revelarea Creatorului şi să devenim liantul care ne leagă împreună, pentru a le transfera un pic din lumina primită. Şi de la ei, putem primi dorinţa de unitate, de a ne corecta.

Ei nu înţeleg că aceste dorinţe sunt îndreptate spre unitate şi corectare, le percep ca eşecuri individuale, probleme ale acestei lumi. Dar, de fapt, ele sunt aceleaşi întrebări eterne ale existenţei şi problemelor, deoarece totul depinde de faptul că sunteţi mai aproape sau mai departe de lumină, de Creator. Trebuie să auzim o rugăciune pentru fiecare problemă, fiecare strigăt născut în această lume, chiar şi în piatră lipsită de viaţă, în plantă sau animal.

Ne lipseşte numai dezvăluirea Creatorului în orice tip de creaţie. Putem aborda acest lucru în mod deliberat, prin libera noastră alegere şi, de aceea trebuie să ne asumăm această responsabilitatea pentru tot soiul de creaturi şi să le furnizăm conexiunea. În acest fel, vom face voinţa Creatorului.

Cu cât sunt mai mari devotamentul şi abnegaţia cu care cei care sunt numiţi Israel “Yashar-El” (direct spre Creator) realizează munca lor, cu atât lumea se corectează. Invers, dacă ignoră munca ce le este atribuită, toată lumea suferă şi această suferinţă se întoarce, în final, împotriva Israelului, în scopul de a grăbi corectarea.

Prin urmare, nu este necesar de a percepe aceste probleme ca suferinţă. Toate recompensele şi pedepsele sunt dacă realizăm sau nu voinţa Creatorului. Aceasta este toată răsplata şi toată pedeapsa.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Un servitor care moşteneşte de la stăpâna sa”: Prin urmare, lumile au fost divizate în interioritate şi exterioritate, unde fiecare lume conţine iluminări adaptate pentru a funcţiona într-o dezvoltare lentă. Şi acestea sunt numite „interioritatea lumii”.

Sistemul în care suntem este împărţit în interioritate şi exterioritate. Această divizare se referă la lumini şi vase, atât pentru corelări directe, cât şi inverse între ele, în funcţie de vasele corectate sau corupte. Prin urmare, trebuie să înţelegem ce  înseamnă pentru noi, după pregătirea în sistemul spiritual şi crearea sistemului corporal. Este vorba, de fapt, de un sistem spiritual dar îl percepem ca lumea fictivă actuală.

Eu descopăr că exist într-o anumită realitate cu oamenii şi cu natura vegetal şi animal din jurul meu. Ca şi cum toată lumea ar trăi aici pe cont propriu, s-a mutat independent şi se exploatează şi influenţează reciproc. După ce se revelează toate acestea, trebuie să mă atribui la imaginea de ansamblu care este reprezentată în interiorul meu, la o cauză, la o singură sursă, la un scop, la o realitate simplă în care nu există nimeni în afară de El şi că El este bun şi binevoitor.

Punctul care este creat ca „ceva din nimic” rămâne în mine, numai în scopul de a determina că orice altceva este El. Trebuie să conectăm tot ceea ce este în afara acestui punct la percepţia superiorului, la Creator. Este munca noastră şi întreaga lume care simte că are un punct în inimă, „ceva din nimic” şi care se simte diferit – participă la ea.

Munca este impărţită în două părţi:

–          Consolidarea punctului de inimă prin conectarea punctelor care pot fi conectate la el, pentru binele obiectivului spiritual. Sunt membrii grupului, prietenii mei pe drumul spiritual, care sunt, de fapt, părţile sufletului meu, al punctului meu din inimă

–          În plus, există alte părţi care nu sunt direct legate la acest obiectiv. Ele nu se simt „ceva din nimic”, ci mai degrabă, „ceva de la ceva” şi nu ridică întrebări complexe care apar de la punctul din inimă, din forma opusă. Ei trăiesc viaţa lor şi nu simt nicio deficienţă. De asemenea, am nevoie să mă conectez la munca mea, în funcţie de tipul şi dimensiunea dorinţelor care sunt revelate în interior.

În cele din urmă, conectez întreaga realitate, toată dorinţa de primire care este în faţa mea, la dispoziţia mea, în interiorul meu, indiferent cum spuneţi, la atributul dăruirii şi a iubirii numită Creator. Se pare că am corectat lumea, dar, de fapt, realizez corecţiile mele personale. Deoarece nu există nimic în lume, ci un om şi Creatorul. O persoană este punctul  a „ceva din nimic”, care funcţionează în scopul de a-l aduce înapoi la „ceva din ceva”, tot ceea ce pare separat de ea.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi suntem adaptorul dintre Creator şi creaţie, legătura conectării, poporul ales, „împărăţia de preoţi”. Noi suntem cei care au primit această misiune de la Creator şi, în fiecare zi, trebuie să auzim aceste instrucţiuni din nou de la Muntele Sinai, să înţelegem că lumea întreagă nu este decât o dorinţă de primire care este percepută în noi sub forma naturii mineral, vegetal, animal şi uman. Misiunea noastră este de a aduce toate aceste niveluri la adeziunea cu Creatorul.

Alte persoane nu au libertatea de alegere, nicio acţiune sau gând independent: nimic nu este sub controlul lor. Forţa superioară acţionează în ele şi le aduce în faţa noastră pentru a ne da de lucru, care este acela de a le conduce spre Creator. Prin intermediul acestei lucrări, vom atinge înalta misiune încredinţată naţiunii Israel.

Trebuie să avem această perspectivă referitor la întreaga realitate şi întreaga imagine care se prezintă în interiorul dorinţei de primire. Nu conteză maniera în care ne imaginăm acţiunile în diseminare sau munca pentru a atinge unitatea şi a căuta forţa superioară care ne corectează şi ne uneşte, ne aduce la o viaţă bună, dar, desigur, prin toate acestea, suntem implicaţi în adeziunea cu Creatorul.

În ochii noştri, întreg universul este divizat în două jumătăţi: Creatorul şi dorinţa necesară pentru a ne aduce la adeziunea cu El. Graţie acestei munci, vom atinge adeziunea cu Creatorul. Aceasta este misiunea noastră şi muncă ce există în realitate. La urma urmei, tot restul se se derulează simplu, în conformitate cu programul creaţiei în care nu există liber arbitru sau acţiune din partea creaturii.

De fiecare dată când facem apel la oameni, naţiunea fizică Israel sau naţiunile lumii, în fiecare dintre ei, trebuie să vedem dorinţa care ne va conduce la adeziunea cu Creatorul. Şi, chiar dacă vorbim oamenilor în cuvinte simple, întotdeauna trebuie să ne amintim de Creator, care a dispus această muncă şi ne-a ales pentru a fi servitorii Lui şi naţiunea Lui sfântă, adică un moderator sau reprezentanţii Lui. În afară de El, există „materialul” fără liber arbitru, adică toţi cei care nu posedă dorinţa de a se apropia de Creator şi noi trebuie să îi aducem la această adeziune. Aici se află misiunea noastră.

O persoană care realizează munca şi încearcă, chiar şi în forma cea mai exterioară,  să aducă acest „material uman” spre Creator,  realizează misiunea cea la importantă. Deşi nu este decât începutul, este mai important decât orice altceva. Trebuie să înţelegem, să simţim, să fixăm intenţia noastră, astfel că, acţiunea noastră de pornire include rezultatul final, care este acela de a aduce natura mineral, vegetal, animal şi uman, la adeziunea cu Creatorul. La începutul fiecărei acţiuni, trebuie să înţelegem că o facem pentru binele corecţiei finale.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→