Întrebare: Astăzi, multe cărţi şi broşuri au fost scrise pe tema educaţiei integrale. Cu siguranţă, vedem că a venit timpul să realizăm un manual privind integralitatea lumii şi mijloacele de a ieşi din criză.

Cărţile prezintă o idee generală a stării societăţii, a omului modern şi a omenii trecând printr-o criză. Ceea ce este bun într-o carte este faptul că, sistematizează întreg materialul care a fost scris deja, exprimat, gândit şi aplicat în practică.

Răspuns: Pentru mine, prima parte a manualului trebuie să fie consacrată stării actuale a omenirii, pe care a realizat-o ca urmare a dezvoltării sale. Intrăm într-o nouă perioadă necunoscută, complet haotică şi chiar înfricoşătoare. Simţim viitorul nostru ca “terra incognita” (teritoriu necunoscut).

Mai sunt puțini oameni care încă nu simt că omenirea este într-un impas. Cineva percepe asta într-o manieră mai conştientă, altcineva simte incertitudinea cu privire la viitor la nivelul unei preocupări intuitive. Astăzi, aceste stări pătrund în întreaga omenire şi, în natură se petrece ceva care obligă pe sceptici şi optimişti să întrebe: De ce? Şi, ce se va întâmpla în continuare?

Nu sunt un profet, în nici un fel, dar dacă înainte previziunile înţelepciunii Cabala s-au realizat în 20 de ani, astăzi, lucrurile despre care vorbim se vor realiza în 3,4 ani. Timpul este scurtat.

Prin urmare, cartea noastră este foarte importantă, deoarece trebuie să îndrepte o persoană spre înţelegerea corectă a viitorului şi strategia de viaţă pe care trebuie să o aleagă în această stare complexă şi de neînţeles de “haos”.

Vom încerca să facem ca acest manual să fie uşor şi accesibil tuturor, deoarece chiar şi pentru persoanele cele mai instruite care aparţin elitei spirituale sau ştiinţifice, tot ceea ce spunem sau scriem este, adesea, nou şi neaşteptat.

În timp ce noi, noi înţelegem aceste lucruri într-un mod general, ca o imagine completă, totuşi, pentru cei mai mulţi, sunt informaţii fragmentate cu care ei pot fi de acord, dar nu în ceea ce priveşte întreaga imagine. Prin urmare, trebuie să descriem totul la un nivel accesibil şi uşor.

Din programul tv “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rolul pe care ego-ul nostru îl joacă în tranziţia spre o nouă dezvoltare, estimând că în sfârșit a evoluat?

Răspuns: El ne va ajuta când ne va arăta unde şi cum să adăugăm forţa contrară în mod corect, astfel că ele se vor dezvolta într-un mod reciproc echilibrat.

Ego-ul este liderul nostru ce ne arată ce trebuie făcut. În toate cazurile, dorinţele egoiste vor determina activităţile persoanei, noi nu retragem nimic de aici, în niciun fel şi nu respingem ceea ce am creat. Adăugăm, numai, o componentă pozitivă, pentru tot ceea ce este pregătit să moară progresiv şi o animăm.

Întrebare: Aţi spus că forţa altruistă este o forţă creatoare. Ego-ul poate, de asemenea, crea?

Răspuns: El poate crea într-un mod minunat. Vedeţi ce a făcut cu noi? Totul este pentru binele nostru. Nu există nimic rău în natură. Este programul naturii pe care-l alegem inconştient sub influenţa forţelor sale. De fiecare dată când simţim că este rău într-o stare dată, începem să ne deplasăm spre starea următoare, spre o stare mai bună. Ego-ul ne arată inconştient ce va fi bun pentru noi aici şi acolo, nu. Ne conduce din interior, ne spune ce să facem.

Ego-ul conduce toate forţele noastre, toate caracteristicile şi ne duce înainte în mod precis şi puternic. Uneori, cădem în ceva, să presupunem în construcţia socialismului sau altceva, dar este numai pentru a înţelege consecinţele impasului şi apoi, vom continua să ne dezvoltăm.

“O lume integrală”, kab.tv, 24.10.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să fac dacă nu sunt construit pentru această muncă? Eu sunt angajat în această muncă de atât de mult timp şi vreau să fug tot timpul.

Răspuns: Nu puteţi face nimic. Credeţi că vă angajaţi în munca internă şi că avansaţi, dar avansarea este evaluată în ceea ce priveşte conexiunea voastră cu grupul. Acum vedem dacă sunteţi sub influenţa acestui mediu, că aţi determinat asta şi că ei nu vă impresionează doar în mod automat.

Când veniţi în grup, el vă influenţează în mod natural, fie că o vreţi sau nu. Sunteţi ca un mic copil care nu a învăţat, încă, ceva. V-aţi născut şi sunteţi în îngrijire, ca un nou născut: scutece, biberon, etc. Creşteţi şi avansaţi, ignorând complet că sunteţi, în totalitate, în braţele superiorului.

Mai târziu, vi se cere să participaţi şi să vă conectaţi la mediul vostru: cel puţin, să zâmbiţi la mama voastră, să o ţineţi de mână, să învăţaţi ceva. Participaţi cu mediul, cel puţin ca un nou născut ? Îi surâdeţi? Vă agitaţi braţele şi picioarele de bucurie precum cu mama voastră, atunci când grupul se apropie?

Societatea noastră trebuie să fie ca o mamă grijulie sau ca un incubator în care o persoană se poate maturiza mai repede pe drumul “voi grăbi” şi poate atinge nivelul corecţiei. Nu există alt mijloc.

Întrebare: Dar ce pot păstra în grup? Ce să fac dacă ei mă resping?

Răspuns: Noi nu respingem pe nimeni în afara grupului. Chiar dacă oul vostru nu s-a spart ci este doar într-un colț din incubator toată viaţa sa. Doar dacă emană un miros urât şi începe să strice societatea noastră, noi trebuie să-l respingem. Dar, atâta timp cât sunteţi pasiv, nu este aşa de rău. Chiar dacă sunteţi considerat o povară pentru societate, suntem pregătiţi să vă ducem în spatele nostru. Numai o persoană care are intenţie rea, nu are loc printre noi, tot restul da.

Oamenii pleacă pentru că nu ascultă ceea ce li se spune: că realizarea spirituală nu este posibilă decât prin conexiune. Această conexiune trebuie să fie sub forma unui incubator care ne încălzeşte. Mai curând decât Creatorul, grupul trebuie să fie bun şi binevoitor pentru o persoană. O persoană nu poate să avanseze fără un mediu, fără un grup. Nu există alt mijloc, fie o faceţi, fie nu o faceţi.

Există o şansă bună de succes, deoarece există, acum, noi ocazii ca nici o altă generaţie înaintea noastră, nu de la începutul omenirii în această lume. Astăzi, putem să începem cu diseminare masivă, deschisă, spre deosebire de Baal Hasulam, care a început să apropie oamenii cu grijă, unul câte unul, în principal mediul ortodox, dar erau mulţi laici printre elevii săi.

Astăzi, putem deschide înţelepciunea tuturor. Asta înseamnă că, există timpul să construim un incubator pentru cercul mic, cercul mai larg şi pentru întreaga lume. Este datoria noastră să-l construim. Noi suntem cei care au primit trezirea pentru Creator şi trebuie, deci, să construim incubatorul pentru întreaga omenire. Asta înseamnă că, ar trebui să fim tranziţia, o împărăţie de preoţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a încerca să te conectezi în timpul citirii Cărţii Zohar?

Răspuns: Citirea Zohar este momentul în care nu trebuie să folosiţi mintea, ci sufletul. Acum, trebuie să gândiţi la modul în care ar trebui să ne conectăm, pentru a fi ca o lupă cu care atragem razele soarelui pentru a ilumina ceva care este sub sticlă.

Cum ne putem concentra pe acest punct? Dacă o facem, vom simţi Lumina care ne influenţează trecând prin noi, iluminând dorinţa noastră de primire şi schimbând-o. Apoi, dorinţa se va limita, va dobândi un (ecran) Masach şi va începe să lucreze.

Întreaga noastră muncă este efectuată prin această lupă, care este din ce în ce mai puternică. Munca noastră este în concentrarea crescută a  grupului în cantitate şi calitate, atfel că, o Lumină puternică vine şi ne conduce la o legătură mai substanţială şi mai calitativă. Apoi, vom descoperi starea spirituală în conexiunea dintre noi. Ceea ce descoperim este numită lumea spirituală.

Întrebare: Eu construiesc această lupă prin eforturile mele sau este creată prin eforturile fiecăruia?

Răspuns: Prin toate eforturile noastre. Lupa în sine nu are importanţă. Ceea ce este important este punctul central al ei, în care toate razele luminii se conectează şi coboară prin ea.

Întrebare: Cum ştim că toate eforturile noastre au succes?

Răspuns: Conform rezultatului: Primiţi schimbarea dorită, aşa cum este spus:” am muncit şi am găsit”. Efortul este legătura dintre noi, a unei singure inimi şi în garanţie reciprocă şi rezultatul este atunci când descoperim între noi primul atribut de dăruire numit primul nivel spiritual.

Întrebare: Ce se va schimba în mine după această schimbare?

Răspuns: Nu doar doriţi să dăruiţi, ci chiar veţi fi în măsură să o faceţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.12.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Starea actuală a omenirii este o imagine tipică a degradării întregii omeniri. Dacă luăm ca exemplu Imperiul Roman, sistemul s-a deteriorat şi s-a spart în bucăţi atât de bine, că fiecare parte munceşte doar pentru ea însăşi şi pentru întreg şi, ca urmare, ordinele autorităţilor sunt lipsite de forţă. Procesul teribil al declinului social a început. Acum, noi vorbim despre o scară mult mai mare pe care omenirea nu a cunoscut-o niciodată.

Răspuns: Şi chiar acum, asta se întâmplă fără sabie şi suliţă, aşa cum a fost atunci! Dacă vedem omenirea ca un soi de sistem unificat, diverse societăţi s-au dezvoltat la viteze diferite, dar în general, era vorba despre un sistem colectiv în mijlocul căruia unităţile individuale au fost deteriorate. Dar, sistemul a fost mereu restaurat, în timp ce astăzi, starea este de aşa natură încât, nici una din societăţile sănătoase nu se menţine, deoarece criza a atins întreaga omenire, în general şi produce daune întregului sistem.

Cabaliştii au prezis aceste fenomene pe o bază total ştiinţifică. Dacă luăm ego-ul nostru ca o forţă fundamentală a naturii de la care toate legile sociale şi chiar naturale derivă, atunci la final, ego-ul trebuie să crească până la o stare ca aceasta, în care subjugă tot ceea ce există, adică va distruge toate conexiunile dintre oameni.

Şi, în timp ce, la început acţionează pentru a crea aceste conexiuni, le aranjează apoi, ajunge la o satisfacţie personală. Asta s-a întâmplat la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut, când toţi credeau că omenirea intră într-o stare de dezvoltare infinită a societăţii de consum, în care totul era pentru binele omului: şcoli, universităţi, cultură, ştiinţă, cucerirea spaţiului.

Diverse societăţi au întâlnit asta în diferite moduri, dar ele au dorit să realizeze acest obiectiv. Egoismul ne-a atras spre acest tip de dezvoltare. Ca urmare, atunci când, sistematic, am unit şi organizat conexiunile mondiale, globale şi reciproce, imediat am început să murim, ca Imperiul Roman.

Astăzi, vedem cu certitudine că nu avem capacitatea să folosim aceste conexiuni în mod corect. Ele acţionează nu numai împotriva persoanei însăşi, ci, de asemenea, împotriva societăţii şi le distruge.

În această conexiune este posibil să vedem, în mod clar, natura tumorii canceroase în corp, deoarece ea omoară tot ceea ce hrăneşte şi apoi, ea moare.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În trecut, în momentul tranziţiei de la un sistem la altul, ego-ul a avut nevoie, de asemenea, de altruism, sau nu?

Răspuns: Egoismul se hrăneşte, mereu, cucerind ceva. Este ca o tumoare canceroasă care se dezvoltă, puţin câte puţin, fără să fie încă evidentă. Acum creşte la ultima etapă şi începe să se devoreze.

Până în anii 80, toate sistemele pe care le-am construit au servit la a extinde şi a lărgi un anumit obiectiv. Am cucerit spaţiul, stelele, am intrat în profunzimea pământului, am construit mari oraşe şi am creat noi tehnologii. Ne-am dezvoltat sub influenţa singurei şi unicei forţe şi am crezut că vom continua etern.

Dacă am fi continuat să ne dezvoltăm în acelaşi mod, am fi avansat numai în exterior  şi nu în interior. Dezvoltarea umană a fost făcută într-o manieră tehnologică mecanică: în loc de două mâini, aş fi avut douăzeci, în loc să văd pe o distanţă de doi kilometri, aş fi văzut 200000 de km înainte.

În acest caz, omul a devenit o anexă a unei maşini, o anexă a unui calculator. Deci, astăzi, sistemul egoist începe să lucreze tot mai mult împotriva lui. Omul a devenit inutil.

Am crescut într-o stare, în care trebuie să descoperim sensul existenţei noastre. Acum, pentru numeroase persoane, în special la tineri, aspiraţia spre un scop a dispărut: „Ce înseamnă a lupta pentru ceva? Eu exist în mod confortabil, nu am nevoie de copii, familie sau muncă serioasă, ce-mi va da acest lucru? Este de preferat să stau undeva cu prietenii, să ne distrăm. De ce să trăiesc, care este raţiunea de a trăi? Voi juca un pic şi voi muri, ca toată lumea”.

Prin urmare, fie îi dau unei persoane o motivaţie pentru viaţă, fie droguri. Şi aici, Cabala sau educaţia integrală arată oamenilor o manieră complet diferită: a obţine de la natură un al doilea ansamblu anti-egoist. Este această putere care a creat şi dezvoltat ego-ul astfel încât să putem obţine, conştient, de la natură şi să putem gestiona, reciproc, cele două forţe ale dezvoltării noastre. Una ne poate inspira să avansăm cu bine, graţie obiectivului care străluceşte de departe. A doua este ca un compresor de dezvoltare care mă urmăreşte şi mă aleargă ca un biet coiot din desenele animate.

Întrebare: Dar chiar forţa altruistă necesită egoism, cel puţin în acest stadiu?

Răspuns: Da, pentru asta ego-ul se dezvoltă. Şi acum arată că, dacă nu-l echilibrăm cu forţa altruistă, ne va devora, ca o tumoare canceroasă în corpul uman care devorează corpul şi, în final, se omoară pe sine.

Ce înseamnă o tumoare canceroasă? Este vorba despre un program întrerupt de dezvoltare a corpului, de funcţionare a celulelor sale, când ele încep să prolifereze dincolo de spaţiul lor şi care au un efect contrar.

În principiu, fiecare celulă are posibilitatea de o dezvoltare canceroasă, dar ele se găsesc, mereu, în armonie unele cu altele, într-un echilibru relativ între forţele pozitive şi negative. Dar, atunci când una dintre ele devine mai mare, o alta dispare şi există o perturbare în polaritatea dintre ele şi, în acest dezechilbru, apare o dezvoltare distructivă.

Este acelaşi lucru în societate. Ar trebui să începem rapid, graţie celei de-a doua forţe pozitive, pentru a echilibra întreaga societate umană care a devenit o tumoare canceroasă. Este remediul pentru recuperarea sa.

Din păcate, în momentul vindecării cancerului, suntem mulţumiţi a suprima dezvoltarea egoistă a celulelor prin diferite tipuri de raze scurte, să le ucidem astfel. Nu este un remediu. Nu este necesar să ucidem societatea umană sau de a face orice altceva cu ea. Trebuie doar să adăugaţi a doua forţă de dezvoltare.

Din kab.tv, „O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De-a lungul generaţiilor, cei care au fost angajați în partea internă a Torei, au traversat o auto-transformare, au lucrat de dragul Creatorului şi au realizat spiritualitatea.

Este imposibil să o realizezi singur, numai în cazuri particulare, acelora care li se acorda revalația de Sus, pentru un scop special. De aceea, cabaliştii au rămas mereu conectaţi cu prietenii lor, ca un singur om cu o singură inimă, în garanţie reciprocă.

Acest lucru a fost făcut, mereu, “în smerenie”. Chiar dacă fiecare a muncit în unitate pentru binele prietenilor, nu au arătat-o niciodată, în exterior. De cele mai multe ori, a fost invers, ei se afişau cu un profund dispreţ faţă de celălalt şi faţă de munca lor internă, așa cum era cazul cabaliştilor din Kotzk. Ei au acţionat în acest mod, ascunzând adevărata aspiraţie din inima lor şi astfel să poată să facă eforturi şi să avanseze.

Au fost alte grupuri care au studiat, s-au rugat şi au discutat lucruri împreună, de exemplu, studenţii lui Ramchal. Dar, erau atenţi când își dezvăluiau inimile lor celorlalţi, pentru a evita ca ceilalţi, chiar prietenii lor, să le ştie dorinţele interne ale inimii. La urma urmei, ei ardeau într-o asemenea intenţie puternică pentru scop, că nimeni nu avea forţa să o exprime în exterior, în cuvinte şi toată lumea era, în totalitate, axată pe senzaţiile lor interne.

După mulţi ani, mai recent, mai exact de la Ari, apoi Baal Shem Tov şi Magid de Mezeritch, atunci când mişcarea pentru folosirea Cabala în marile grupuri (hasidismul) a apărut, au început, progresiv, să vorbească mai mult despre munca interioară.

Deci, am ajuns în timpul nostru, când putem vorbi mult mai deschis, nu doar la noi, ci chiar să explicăm principiile muncii spirituale marelui public, pentru a trezi inima, mai mult, spre munca spirituală.

În acelaşi timp, noi trebuie să ne protejăm. Protecţia se face prin intenţii: cu cât inimile noastre sunt mai acordate la valul intern, cu atât vom deveni mai cufundaţi în el şi nu vom căuta să eliberăm aspiraţiile ascunse din inimile noastre.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Relevând o parte, ascunzând două”: Secretele Torei sunt revelate numai celor care se tem de Numele Lui, care păstrează gloria Lui cu inimile lor şi cu sufletele lor…

Întrebare: Există o legătură între temerile noastre şi tremurul în faţa Creatorului?

Răspuns: Temerile noastre personale şi tremurul în faţa Creatorului sunt unite prin canalul de cauză şi efect. Creatorul ne trimite necazuri corporale în această viaţă materială; ele sunt toate, prin esenţă, teamă. Ne este teamă de a nu avea ceva, de a nu fi în măsură să ne oferim o existență, ne facem griji cu privire la viitorul copiilor noştri, etc. Mai târziu, în funcţie de studiile noastre şi sub influenţa Luminii care Reformează, ne ridicăm treptat, deasupra temerilor noastre pământeşti şi abordăm o etapă de tranziţie sau înlocuim temerile acestei lumi cu o teamă spirituală. Avansăm în funcţie de temerile materiale, se întâmplă atunci când apare timpul pentru asta.

Este rezultatul dezvoltării noastre. Astfel. întreaga omenire progresează. Totuşi, avem tendinţa să progresăm cu ajutorul celui de-al doilea tip de teamă: Cum îl putem obţine? Cum putem începe să ne temem că nu suntem în măsură să aducem mulţumire Creatorului? Cei ale căror suflete sunt în măsură să realizeze al doilea tip de teamă, vin la grup şi încep să avanseze. Ei trebuie să schimbe temerile lor individuale şi să înceapă să îşi facă griji dacă sunt în măsură să ajute grupul, prietenii şi, prin ei, Creatorul. “Eu nu Îl cunosc, dar dacă mă înţeleg bine cu prietenii, cu siguranţă mă înţeleg cu El, de asemenea”. Dacă oamenii sunt pregătiţi, ei sunt preocupaţi de grupul lor, public în general şi diseminare. Ei se tem că sunt în măsură să iasă din frontierele lor, dincolo de interesele personale. Dacă punem în aplicare posibilitatea care ne este dată în această lume, dacă ajungem să realizăm formatul care ne va face să intrăm în domeniul spiritual, asta înseamnă că avansăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, “VaYikahel” Articolul 131: Este astfel deoarece, după separare, ZA a fost stabilit ca un complet Hassadim pe linia din dreapta şi Malchut ca un Gevurot, pe linia din stânga. Prin urmare, ele se desfăşoară ca în cele două linii, dreapta şi stânga de Bina, ZA urcă până la linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-le unele cu altele.

De acest lucru depinde ascensiunea noastră, în măsura în care putem atribui totul, toate motivele unei cauze, unei stări, liniei din mijloc. Linia mediană nu există în natură, ea vine de la Lumina care Reformează.

Dacă încercăm să stabilim linia mediană pentru noi, atunci linia din stânga se dezvăluie în opoziţie cu ea, aşa cum este spus: “Cel care este mai mare decât prietenul său (pe linia din dreapta), dorinţa lui este mai mare (decât linia din stânga).“ Apoi, cele două linii converg spre linia din mijloc, deci urcăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→