Pregătire pentru Convenţia Integrală: Criza

„Precum avantajul Luminii din întuneric.” Noi trebuie să explicăm oamenilor ce cadou măreţ ne-a fost dat. Noi suntem cei care trebuie să ghidăm întreaga lume până la corectarea finală, care înseamnă revelarea stării corectate a umanităţii.

De aceea lumea este revelată ca fiind globală iar conexiunile dintre părțile sale sunt revelate ca integrale. Fiecare este încorporat în ceilalți și fiecare  este dependent de ceilalți, ceea ce înseamnă că nu poți corecta o singură parte a întregii lumi fără a corecta și celelalte părți.

De ce toate planurile noastre eşuează? De ce cheltuim miliarde de dolari și nimic nu se întâmplă? Priviți liderii lumii care dau tonul în politică, economie, industrie, comerţ, tehnologie, educaţie, cultură și familie: Cu cât statusul lor este mai mare și cu cât mai mulți oameni afectează prin deciziile lor, cu atât greșesc mai mult.

Acuma vedem din ce în ce mai mult că oricine ia o decizie de unul singur, greșește. Motivul este faptul că putem lua decizii doar în unitate. Nu contează ce nivel de unitate este și nici nu trebuie să ajungi la finala corectare pentru asta. Trebuie luate decizii doar din acel punct unde încercăm cu adevărat să ne asemănăm Creatorului cât mai mult posibil, cu toate că El este ascuns.

O nouă direcție este revelată acuma în lume. Anterior direcția era pe o singură linie și am avansat doar prin lovituri.  Ne-am simțit rău și am scăpat de sentimentul rău spre bine, ca animalele. Dar acuma direcția este revelată pe două linii, de aceea omul nu mai poate lua o decizie deoarece doar grupul poate să se apropie de aceasta.

Un grup ar trebui să găsească o soluție pe linia de mijloc.

În lumina celor 5 puncte anterioare din educaţie integrală, putem evalua de ce lumea este într-o stare de criză. Pe de altă parte, nu există nici o criză  în grupul nostru și avansăm către o unitate din ce în ce mai mare. De aceea avem discuții despre criză și o rezolvăm.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă Etape Pe Drumul Către Unitate, Punctul 6

Filed under: Congrese, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Torah, Exodul, “Tetzaveh,” 29:43-29:46: Acolo voi aranja intalniri cu copiii lui Israel si se vor sanctifica prin Gloria mea. Voi sanctifica Cortul Intalnirii si altarul si ii voi sanctifica pe Aaron impreuna cu fiii sai, pentru a Ma servi [ca Kohanim]. Voi locui in mijlocul copiilor lui Israel si voi fi Domnul lor. Ei vor sti ca Eu, Domnul, sunt Dumnezeul lor, Cel care i-a adus afara din pamantul Egiptului, pentru a putea sa locuiesc in mijlocul lor; Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. In prezenta Fortei Superioare (Creatorul), Lumina se imbraca intr-un  Kli corectat, si atunci dorintele modificate „umplu” intregul univers cu Lumina superioara a spiritualitatii.

Intrebare: In general, tot ce este scris in Tora poate fi inteles astfel: „Actioneaza precum este scris, iar Domnul va apare in tine ca o amprenta”. Este corect?

Raspuns: Daca priviti literar ce este scris in Tora, veti vedea imagini extrem de dure si sangeroase. Este greu sa intelegem, cum toti pot considera aceste imagini sacre si le venereaza, daca tot ce descriu ele este o viata foarte primitiva, a „salbaticilor” care au trait cu cateva mii de ani in urma.

Chiar si astazi vedem oameni care se omoara intre ei si privesc aceste crime ca pe un fel de „sacrificiu”. Aceasta este in imens dezacord cu maretia daruirii si iubirii! Aceste imagini, pur si simplu nu sunt nici sublime, nici spirituale!

Nu sunt uimit de continutul Torei (de fapt, oamenii care au scris-o, au inteles despre ce este vorba). Mai degraba, sunt mirat ca oamenii de astazi continua sa perceapa aceste imagini ca „sanctitate” sau „fapte speciale” pe care Creatorul ne comanda sa le urmam.

Cum poate ceva scris in Tora sa nu ne incurajeze, macar pana la clarificarea esentei cuvintelor Torei? Asta contrazice intelectul nostru, viata… totul! Si totusi, oamenii traiesc „fericiti” si o considera o Sfanta Scriptura.

Cum este sacra? Daca ne dam seama ca se refera la daruire, iubire, la conexiunea dintre noi si la corectarea egoismului nostru, atunci este sanctitate. Daca percepem totul literar, ca exemplu, arderea unui taur, atunci ce este sacru aici?!

Este in total dezacord cu ceea ce se intampla in lumea materiala si spiritualitate si astfel apar multiple intrebari. Si totusi, nu punem aceste intrebari. Pare ca si cum umanitatea se afla intr-o stare de profunda hipnoza.

Chiar si astazi, toate religiile pastreaza anumite rituale pagane antice, carora oamenii le atribuie proprietati superioare. Datorita ignorantei lor si lipsei de intelegere, ei sunt precum niste copii mici care se joaca, iar participarea lor colectiva si ignoranta colectiva, ii sprijina pe fiecare in parte.

Pentru aceia care au scris Tora, aceste „scenarii” au fost doar simboluri, un limbaj specific care a descris procesul de corectare a umanitatii. Oamenii au avut o viziune clara fata de ceea ce este descris. Acesta este motivul pentru care ar trebui mereu sa pastram in minte ca „iubirea pentru vecini” este esenta generala a Torei. Este gandul principal care o patrunde.

Nu exista alte actiuni! Daca ardem un taur sau construim un Templu, nimic nu se va schimba! Tot ceea ce putem astepta, este aparitia unor noi religii care se vor invrajbi intre ele si vor folosi sloganuri „sacre” pentru a se ucide una pe cealalta, actionand deci in opozitie cu Tora care ne invata sa ne „iubim vecinii”.

Imi pare rau pentru umanitate cand citesc portiuni din Tora. Oamenii sunt incapabili sa inteleaga corect si sa accepte. Sper ca in viitorul apropiat, aceste situatii se vor schimba, iar oamenii vor intelege ca doar actiunile spirituale care duc la auto-corectare, sunt continute in Tora.

Din emisiunea KabTV “Secretele Cartii Eterne” 8/28/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cand simt ca imi lipseste dorinta corecta, trebuie sa o cer. Aceasta se numeste „rugaciune inaintea rugaciunii”. Ma rog cu scopul de a trezi o cerere in mine pentru Creator, dorinta corecta pe care nu o am in acest moment.

Acum, din contra, mai degraba as manca si as dormi, dar cer ca sa stau treaz; vreau sa simt goliciunea gandurilor mele prezente si dincolo de ele sa ma trezesc inspre daruire, spre iubire si sa simt implinire din acestea. Cererea in sine, intoarcerea catre Creator, este „hrana” mea care ma umple de vitalitate. Vedeti, in acest mod sunt conectat la Creator si nu am nevoie de nimic altceva. Deci cum as putea acum sa dorm?

Intrebare: Dar daca nu mai doresc sa dorm, nu am anulat de fapt aceasta dorinta in mine si de fapt, nu m-am ridicat deasupra ei, cum trebuia?

Raspuns: Acum am o nevoie pentru o alta implinire. Il iubesc pe celalalt si doresc sa ii daruiesc. Dorinta mea anterioara nu dispare; ea arde in interiorul meu ca si inainte, dar in acest moment sunt implicat in procesul de daruire.

Nu pot face nimic in legatura cu asta; in spiritualitate am intotdeauna doua dorinte, doua sentimente. Pe de o parte, simt goliciunea mea interioara pe care nu doresc s-o umplu ca deobicei si pe de alta parte, doresc sa ma ridic deasupra ei cu o dorinta de daruire. Trebuie sa am aceasta goliciune, ca si trupul meu, pe care am restrictionat-o. Fara ea, nu as fi capabil sa avansez.

Intrebarea este, cum este posibil sa simt simultan aceste doua dorinte? Tzimtzum (restrictia) a fost facuta ca sa preiau controlul asupra dorintei, in ciuda puterii sale si deasupra acesteia sa construiesc un Masach avand o intentie de daruire si o aspiratie arzatoare pt ea.

Aceasta este dualitatea ce e descoperita in spiritualitate, iar noi trebuie sa ne obisnuim cu ea. Unul dintre exemplele cele mai proeminente este dat in Torah: (Geneza 21:12) in Isaac vor fi chemate semintele tale, ii spune Creatorul lui Abraham; si dupa aceasta El i-a comandat sa-l sacrifice pe Isaac pe pamantul lui Moriah (Geneza 22:2) si sa-l aduca ofranda prin ardere. Cum integram aceste doua stipulatii contradictorii?

Baal HaSulam scrie in Scrisoarea 51: o persoana nu poate analiza trupul si sufletul ca fiind doua subiecte. Mai degraba, el este format de catre Creator ca fiind unul, cu alte cuvinte un singur subiect si de aceea perceptia spirituala este dificila pentru el, exact ca doua lucruri opuse care sunt imposibil a fi imbracate intr-o singura tema.  Si in ciuda acestui lucru, noi trebuie sa internalizam acest principiu, sa il intelegem cumva, caci altfel nu vom supravietui.

Si daca pentru mine este ceva rau astazi, daca sunt obosit de eforturile mele inutile, daca am pierdut directia si prefer sa dorm putin, daca goliciunea ma domina, disperarea, lipsa de putere si viata, incep sa ma surprinda prin lucruri neplacute, pe de o parte trebuie sa ma ridic deasupra problemelor care imi sunt trimise si sa le vad nu ca pe obstacole ci ca pe salvarea mea. Vedeti, fara ele nu as putea sa simt nevoia pentru Creator, pentru ajutorul Creatorului.

Si de aceea, este necesar sa mentinem impreuna aceste doua puncte, sa fie simultan in Bina si Malchut, si astfel sa inaintam. Persoana trebuie sa fie „divizata” in doua: un corp (dorinta de a primi) si un suflet (dorinta de a darui). El are nevoie de aceasta divizare. Totusi, dorinta nu dispare, nu e anulata si va trebui sa lucrez deasupra ei tot timpul. In ea sta goliciunea, iar deasupra ei straluceste scopul pe care doresc sa-l ating. Astfel incat „capul unui  Partzuf” face calculatia corecta, in ciuda „deranjamentelor stomacale”.

Totusi, ambele trebuie sa fie percepute de catre cel care primeste, deoarece ele sunt bucuria festivalului, continua Baal HaSulam. Exact intre cei doi poli, este gasita fericirea. Prin discutia noastra de astazi despre continul contrast dintre ei, construim o fundatie pentru viitorul Masach.

Din a 2-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/30/14, Scrierile lui Baal HaSulam “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Extras din cartea Lumină şi soare, de Rav Kook: Lucrul principal într-o adunare este unitatea generală, când toată lumea cere un lucru: să găsească Creatorul.

Dacă ne unim pentru binele unui singur obiectiv: să găsim Creatorul care se dezvăluie în interiorul unităţii noastre, aceasta este conexiunea corectă. Este principalul lucru pe care trebule să-l atingem. Suntem deja pe drumul care duce la acest lucru, după o varietate de acţiuni şi pregătiri. Adunarea de astăzi este doar o pregătire.

Constant, ne apropiem de această stare şi depinde de noi să putem scurta acest drum şi să realizăm prima conexiune minimală în care Creatorul va fi revelat la gradul Nefesh de Nefesh de Nefesh. Este exact ceea ce avem nevoie şi va fi primul nostru grad spiritual.

Există 125 de grade în total şi primul grad Nefesh de Nefesh de Nefesh corespunde Malchut al lumii Assya. Dorim să ne ridicăm la el şi în interiorul lui pentru a dezvălui Creatorul ca un singur vas umplut cu o singură Lumină. Un vas reprezintă toate dorinţele noastre conectate între ele. Şi, o Lumină este Creatorul, Lumina lumii Infinitului care umple întreg universul, dar se dezvăluie numai în măsura gradului nostru Nefesh de Nefesh de Nefesh.

Totuşi, asta înseamnă deja intrarea noastră pe scara spirituală.

Prin urmare, „lucrul principal într-o adunare este unitatea generală, când toată lumea cere un singur lucru: să găsească Creatorul”. Dorim să ne conectăm suficient de puternic şi calitativ pentru ca, prin unitatea noastră, adică auto-anularea şi includerea reciprocă, să obţinem forţa şi forma care ne permit să dezvăluim Lumina Superioară, conform echivalenţei proprietăţilor noastre. Apoi, în interiorul vasului care a revelat Creatorul, vom fi în măsură să înţelegem Lumina Superioară, să o simţim.

Din lecţia de pregătire pentru congresul Arava, 30.01.2014

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi toţi devenim incluşi unul în celălalt. Toate gândurile noastre sunt în celălalt. Nu contează cum o exprimăm, percepem mereu aceleaşi stări interne. Indiferent care, nu contează.

Studiem înţelepciunea Cabala de sus în jos, de la lumea Infinitului la lumea noastră şi aici, la congresul de educaţie integrală, o traversăm de jos în sus, discutăm cum să trecem de la lumea noastră, la lumea Infinitului.

Toată este o metodologie, la fel la toate nivelurile. Diferenţa este doar în înţelegere, în profunzimea soluţiilor la problemele care apar. Dar ele sunt rezolvate în acelaşi mod: printr-o mai mare unitate între noi, integrarea în celălalt, unind cercurile mai largi ale omenirii la noi şi desigur, cu aceasta, o mai mare dorinţa pentru Creator. Asta-i tot.

Sunt foarte fericit că am găsit această scurtă, simplă schemă, deoarece putea fi dificil de exprimat. Acum, am ajuns la starea în care se pare, am reuşit şi este în faţa noastră într-o formă compactă. Va trebui încă să o învăţăm, să o aşezăm în interiorul nostru pentru ca fiecare să o simtă: ”Aşa trebuie să lucrez şi atunci, totul va fi bine”. Vom începe să lucrăm la tot acest sistem intern, vom începe să percepem totul prin el. În general, acest lucru este realizat. Mulţumesc!

Din ziua a doua a Congresului de Educaţie Integrală, atelier 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Acum trebuie să clarificăm problemele care trebuie să fie rezolvate înainte şi în timpul congresului. Altfel, nu se va numi „un congres”, o adunare, o conexiune.

Întrebare: Este de înţeles că ar trebui să fim fericiţi apropo de conexiune. De asemenea, ar trebui să fim speriaţi că nu atingem o conexiune?

Răspuns: Este o anumită vârstă sub care copilul este scutit de porunci (Mitzvot), deoarece este mic. Apoi, începem să-l educăm şi să-i spunem ce este permis să mănânce şi ce este interzis să mănânce sau ce se poate face într-un mod şi este interzis în altul. Prima poruncă este numită „frica” în prezenţa Creatorului. Mă tem dacă voi fi capabil să-I aduc Lui mulţumire, dacă această acţiune Îl va face fericit, ce Îl va face mai puţin fericit? Pentru asta, trebuie să ating o vârstă de maturitate, „Bar Mitzvah”, care înseamnă un nivel în care o persoană este conştientă că este responsabilă de gândurile sale, de intenţiile sale şi de acţiunile sale de corectare. O „Mitzva” este corecţia.  Întrebarea este: am atins această vârstă?

Dacă astăzi aş fi fost deja aşa, aş fi resimţit teama, neliniştea: „Prieteni, obiectivul din faţa noastră este de a da satisfacţie Creatorului! Dacă nu facem asta, va fi foarte rău”. Va fi foarte rău nu pentru noi, ci pentru celălalt, pentru ceilalţi; altfel, nu este numită „o Mitzva” dacă mă gândesc la mine. Dar, dacă ajungem să aducem mulţumire Creatorului, va fi bine pentru lumea întreagă! Ce ni se va întâmpla, nu are importanţă pentru noi!

Asta înseamnă că trebuie să facem numeroase corecţii preliminare înainte să atingem realizarea acestei prime porunci de teamă, de frică, a gândului: „Dau eu satisfacţie Creatorului sau nu?” Vă este interzis să obţineţi un oarecare beneficiu în schimb, deoarece nu va mai fi o poruncă, nu va fi dăruire, nu va fi a da satisfacţie Creatorului. Este posibil de a aduce mulţumire Creatorului numai atunci când nu există interes personal, dacă Îl facem fericit fără să ţinem cont de pierdere sau câştig personal. Încă trebuie să atingem acest nivel făcând o restricţie asupra egoului nostru, pentru ca rezultatul să nu fie considerat în raport cu noi înşine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→