În Ştiri (de la RollingStone) „Există o mulţime de discuţii despre Karl Marx în aceste zile … Dar puţini oameni înţeleg de fapt critica tranşantă a lui Marx asupra capitalismului. Cei mai mulţi oameni sunt vag constienţi de predicţiile economistului radical prin care capitalismul ar fi în mod inevitabil înlocuit de comunism, dar au înţeles greşit de multe ori de ce el credea că acest lucru poate să fie adevărat. …

„Aici sunt cinci fapte din 2014 din care rezultă că analiza lui Marx asupra capitalismului a fost corectă cu mai mult de un secol în urmă:

1. Marea Recesiune (Capitalism haotic natural) Natura inerentă, haotică şi îndreptată spre criză a capitalismului a fost o parte cheie a scrierilor lui Marx. El a susţinut că lupta neobosită pentru profit ar conduce companiile la mecanizarea locurilor lor de muncă, care produc din ce în ce mai multe bunuri în timp ce se restrâng salariile muncitorilor până când aceştia nu mai pot cumpăra produsele pe care le creează. Destul de sigur, evenimentele istorice moderne de la Marea Depresiune la bula .com pot fi urmărite înapoi la ceea ce Marx numeşte „capital fictiv” – instrumente financiare, cum ar fi stocurile şi creditele -default swap. Noi producem şi producţia ajunge până când nu mai există pur şi simplu loc de desfacere şi atunci ajungem să cumpărăm produsele noastre de la  pieţele noi, cu datorii noi. Acest ciclu încă se desfăşoară în faţa noastră: vorbind în general, este ceea ce a produs căderea de pe piaţa imobiliară în 2008. Zeci de ani de adâncire a inegalităţii a redus veniturile, ceea ce i-a făcut pe tot mai mulţi americani să ia pe datorie. Când nu au mai avut de unde să se împrumute pentru a achita împrumuturile deja luate, întreaga faţadă a sistemului a căzut, aşa cum ştiut Marx că se va întâmpla.

2. IPhone 5S (Poftele imaginare). Marx a avertizat că tendinţa capitalismului de a  concentra valoarea mare pe produsele în esenţă arbitrare, conduce în timp la ceea ce el a numit „o izbucnire calculată – supunere a apetitului inuman, sofisticat, nenatural şi imaginar.” Este un mod dur, dar precis de a descrie America zilelor noastre, unde ne-am bucurat de lux incredibil şi încă suntem conduşi de o nevoie constantă pentru a cumpăra mai multe şi mai multe lucruri… În timp ce familiile chineze cad bolnave de cancer din cauza deşeurilor, megacorporatiile crează campanii întregi de publicitate în jurul ideii că putem distruge produse foarte bune fără niciun motiv.

3. IMF (Globalizare a capitalismului). Ideile lui Marx despre supraproducţie au dus la anticiparea a ceea ce se numeşte acum globalizare – răspândirea capitalismului pe întreaga planetă, în căutare de noi pieţe. „Nevoia de o piaţă în continuă expansiune pentru produsele sale urmăreşte burghezia pe întreaga suprafaţă a globului,” a scris el. ” trebuie să se cuibărească peste tot, să stabilească legături peste tot.” În timp ce acest lucru poate părea ca ceva evident acum, Marx a scris aceste cuvinte în 1848, când globalizarea era la un secol distanţă. Şi nu a avut dreptate doar în ceea ce s-a petrecut în secolul al 20-lea – a avut dreptate şi cu privire la motiv: căutarea neobosită pentru noi pieţe şi forţă de muncă ieftină, precum şi cererea neîncetată pentru mai multe resurse naturale, sunt nişte bestii care cer mâncare tot timpul.

4. Walmart (Monopoly). Teoria clasică a economiei presupune că concurenţa este  naturală şi, prin urmare, capabilă să se autosusţină. Marx, cu toate acestea, a susţinut că puterea de piaţă ar fi de fapt centralizată în mâna firmelor mari, care deţin  monopolul, în timp ce afacerile cad pradă una alteia… Politicienii fac un minim lobby pentru micii afacerişti şi fac cele mai violente abuzuri antitrust – dar pentru cea mai mare parte dintre ei, ştim marile afaceri sunt făcute să rămână.

5. Salarii mici, profituri mari (armata de rezervă a muncii industriale). Marx a crezut că salariile s-ar fi ţinut în limita de jos de către o „armată de rezervă a forţei de muncă„, cum a explicat el, pur şi simplu, folosind tehnici economice clasice. Capitaliştii doresc să plătească cât mai puţin posibil munca, iar acest lucru este mai uşor de făcut atunci când există mulţi lucrători. Astfel, după o recesiune, folosind o analiză marxistă, ne-ar prezice că rata ridicată a şomajului ar păstra salarii stagnante iar profiturile în creştere, pentru că muncitorii sunt prea speriaţi de şomaj să renunţe la locurile lor de muncă teribil de exploatate.

In concluzie: Marx a greşit cu privire la multe lucruri. Cele mai multe dintre scrierile sale se concentrează pe o critică a capitalismului  mai degrabă decât pe o propunere cu ce să-l înlocuiască. Dar munca lui modelează încă lumea noastră şi într-un mod pozitiv. Când a pledat pentru un impozit progresiv pe venit în Manifestul Comunist, nici o tara nu a avea unul. Acum, abia dacă mai exisă o ţară fără un impozit pe venit progresiv, şi este o mică metodă prin care  SUA încearcă sa lupte contra inegalităţii veniturilor. Critica morală a lui Marx asupra capitalismului şi intuiţiile sale evidenţiate în lucrările lui merită atenţie în contextul istoric. După cum scrie Robert L. Heilbroner, „Ne întoarcem la Marx nu pentru că el este infailibil, ci pentru că este inevitabil. ”

Comentariul meu: Opinia lui Baal HaSulam este că în urmărirea mecanismului de dezvoltare naturală, Marx a remarcat doar rezultatele forţelor pozitive şi negative, adică crearea şi distrugerea care sunt produse în societate.

În consecinţă, el a planificat tactica lui şi nu a acordat atenţie la factorii cauzali care duc la astfel de consecinţe. E ca şi cum un doctor care nu acordă atenţie rădăcinii bolii  tratează pacientul bazat doar pe manifestările sale externe (medicina modernă funcţionează pe acelaşi principiu).

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre încredere şi bucurie?

Răspuns: Încrederea ne aduce bucurie. Sentimentul de încredere este rezultatul iluminării speciale care vine de sus şi susţine o persoană ca pe o pernă de aer, umplând-o astfel de bucurie.

Există două forme de încredere: încrederea datorită a ceea ce am în buzunar, în ce măsură sunt mai puternic decât mediul sau încrederea în mediu şi faptul că sunt inclus în el, ceea ce înseamnă că încrederea mea depinde de mediu. Una din două.

Încrederea este conexiunea la mediu, când sunt mai puternic decât mediul sau când mediul este mai puternic decât mine, dar eu sunt conectat la el. Cel mai frumos sentiment de încredere este atunci când sunt mulţumit cu starea de micime. Atunci sunt sigur de a fi în braţele mediului, încrezător ca un bebeluş în braţele mamei sale.

Atunci când un bebeluş creşte, nu simte acelaşi sentiment de încredere pe care-l simţea înainte. Are deja îndoieli şi teamă de tot, în timp ce un copil în braţele mamei sale nu-şi face griji de nimic şi acesta este cel mai frumos moment.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, mulţi din prietenii noştri ies să întâlnească oameni care niciodată nu au auzit de Cabala. Cum putem primi credinţă prin intermediul societăţii?

Răspuns: Credinţa vine de la Creator şi nevoia de credinţă vine de la societate. În ceea ce ne priveşte, trebuie să ne găsim în mijloc, ca un adaptor care le uneşte. Mergem spre oameni cu intenţiile noastre de a aduce plăcere Creatorului, deoarece ei reprezintă vasul comun al sufletului şi noi dorim să-i unim astfel încât Creatorul să poată să se dezvăluie în acesta şi să-I aducem Lui mulţumire.

În acel moment, ieşind spre oameni, vom simţi că suntem mesagerii Săi, primind o oportunitate extraordinară de a putea să-I aducem Lui mulţumire, în timp ce oamenilor le arătăm că dorinţa noastră este corectă şi deschisă, fără nici un profit ascuns şi vine doar din aspiraţia noastră de a aduce bine.

Dacă vom merge la oameni cu aceste intenţii, vom reuşi. În raport cu publicul, ne vom găsi într-o stare de dăruire absolută (Hafetz Hesed) şi chiar în raport cu Creatorul, adică vom primi cele zece Sfirot Hassadim, un grad de preoţi (Cohanim). Cel mai important lucru este pregătirea în mod corespunzător, precum muzicienii care trebuie să-şi acordeze intrumentele.

Astfel trebuie să ne acordăm, ca şi cum ne-am plimba arcul pe corzi, verificând cu ce intenţie internă ieşim spre public şi cu ce intenţie internă ne adresăm Creatorului.

Astfel, Lumina va curge prin noi spre oameni, fără nici un obstacol din partea noastră: dorinţele publicului vor urca de jos şi Lumina va veni de sus, dorinţele – de jos şi Lumina – de sus.

Încercaţi să vă acordaţi în acest mod şi vă veţi simţi brusc, complet controlat: pe de o parte, de oameni şi pe de altă parte, de Creator.

Din Lecţia “Introducere în Cabala”, 05.03.2014

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Credeţi că avem deja posibilitatea de a face totul în centrul grupului şi de a rezolva toate problemele noastre?

Răspuns: Dacă aveţi în vedere să progresaţi spiritual, adică spre caracteristica de dăruire, atunci pur şi simplu nu aveţi altă soluţie. Centrul grupului este punctul de plecare al unui drum care ne duce prin toate lumile la lumea Infinitului. Nimic altceva nu ne este dat.

Centrul grupului este un loc în care ne echilibrăm reciproc. Toată lumea este diferită, dar toţi sunt egali. Toţi se ajută chiar dacă sunt diferiţi. Prin asta, ne anulăm şi absorbim dorinţele celorlalţi în scopul de a le realiza în întregime. Apoi, prezentăm o dorinţă completă şi unită şi, în acest mod, intrăm în această conductă prin care ne ridicăm în lumea Infinitului.

Întrebare: Este posibil de a aduce probleme materiale în centrul grupului?

Răspuns: Este posibil pentru un grup de a veni cu tot soiul de probleme materiale şi de a încerca să le rezolve cu prietenii. În orice caz, acest lucru va fi mult mai aproape de adevăr decât ceea ce doriţi să decideţi singuri.

Dacă toţi prietenii tăi ar fi la un anumit nivel spiritual, reciproc echilibrat (vorbesc despre un grup care este mai mult sau mai puţin corect) atunci, într-o asemenea manieră, vei fi în măsură să rezolvi problemele din viaţa ta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem crea un dispozitiv practic bazat pe ateliere, care să ne ajute după ce ne dispersăm şi ne întoarcem acasă?

Răspuns: Am vorbit deja despre acest dispozitiv practic. Continuaţi să vă menţineţi în această stare în care rămânem în timpul congresului. Este necesar să ne asigurăm că drumul de întoarcere nu ne influenţează. Nimic mai mult nu este necesar şi, chiar dacă drumul de întoarcere are o influenţă, ne agăţăm de conexiune. Nu vă puteţi imagina cât ne va ridica opoziţia noastră.

Trebuie să ne agăţăm de frânghia care ne ridică în acest timp târziu, când mediul (lumea întreagă cu gândurile sale, lipsurile şi obiectivele sale) ne dă înapoi. Prin urmare, trebuie să ne agăţăm mai puternic de grupul care merge înainte, astfel ca aceste gânduri care ne trag în jos să nu ne smulgă de la el.

Imaginaţi-vă asta. Chiar dacă rezistăm pe o poziţie într-o perioadă scurtă de timp, în ciuda acestui lucru, ne ridicăm mai sus. În mod special astăzi, această mişcare spre înainte se va realiza de către persoanele care se agaţă de grup. Am efectuat o anumită muncă asupra voastră şi acum este rândul vostru să munciţi. Conectaţi-vă la “staţia de alimentare” şi veţi fi umpluţi de inspiraţie. Acum, cu ajutorul acestei inspiraţii pe care aţi primit-o în potenţial, trebuie să o realizaţi măcar un pic. Altfel, ea se va dizolva cu consecinţe negative.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că nu există probleme care să nu poată fi depăşite. Atunci, de ce există cazuri în care tulburările rămân oricum?

Răspuns: Singurul motiv este slaba conexiune preliminară cu profesorul, grupul, sursele.

Nu există tulburări care să nu poată fi depăşite. Un gând sau o dorinţă ne este trimisă mereu aşa şi este posibil să o depăşim. Nivelul următor apare în faţa noastră şi este posibil să-l apropiem, fie prin calea suferinţei (Beito – “la timpul său”), fie în mod corect (Achishena – “eu voi grăbi”). Dacă trecem prin calea suferinţelor, ele ne înconjoară atât de mult, încât suntem pregătiţi să depăşim obstacolul care este în faţa noastră prin toate mijloacele. Dar pentru asta, plătim cu timp şi sânge.

Dacă mergem pe drumul corect, depăşim rapid perturbările deoarece suntem conectaţi la prieteni, cărţi şi profesor de la început şi ştim că tulburările vin de la Creator.

Putem păstra acest gând ca un buldog şi să nu-l lăsăm să plece, chiar şi pentru un moment: ” păstrăm un pic mai mult, o secundă, apoi alta…”

Nu te gândi la ce ne aşteaptă! Un bun atlet ştie că trebuie să reziste o secundă, apoi alta, una după alta, dar numai dacă avem forţă. Şi cineva care gândeşte înainte nu este suficient de puternic psihologic. Avem forţă numai dacă gândim la momentul actual, şi dacă ne concentrăm timpul, locul şi efortul, toate circumstanţele, într-un singur punct.

Nu este perturbarea în sine, nici forma sa sau circumstanţele, nimic nu depinde de noi, doar conexiunea cu centrul grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca cererea noastră pentru spiritualitate să fie corectă, trebuie să includem în ea conexiunea, anularea reciprocă unul faţă de celălalt, precum şi faţă de lumea întreagă căreia îi transmitem conexiunea. Mai presus de toate, pe ce trebuie să ne concentrăm, pe atacul nostru intern?

Răspuns: Nici un atac nu este necesar. Trebuie întotdeauna să ne întărim, deoarece sistemul în care suntem este o parte integrală şi eternă.

Trebuie să trăim într-o stare de unitate şi deci, înţelegem că suntem în acest volum tot timpul, că suntem eterni şi perfecţi! Şi tot restul este incoerent, deteriorat şi mort, ne desprinde de întreaga eternitate, de cuplarea perfectă dintre noi. Încercaţi să vă imaginaţi voi înşivă unde sunt eternitatea şi plenitudinea, unde este existenţa noastră şi de ce ele sunt diferite şi veţi vedea că sunt două planuri paralele. Nu este cazul să cădem în planul inferior.

Întrebare: Dar, dacă nu sunt în atac tot timpul, aparent cad.

Răspuns: Dar, nu atacaţi. Nu este necesar să atacaţi Klipot (forţe impure), este necesar, pur şi simplu, să înţelegeţi că ele vin pentru corecta voastră avansare. Mai mult, toate aceste tulburări sunt motorul progresului nostru.

Întrebare: Rezultă că noi avansăm datorită acestor perturbaţii.

Răspuns: Cu siguranţă! Este tot materialul nostru! Vă este dezvăluit tot mai mult. Imaginaţi-vă că intelectul şi dorinţele voastre devin mult mai importante şi, dacă le folosiţi corect, puterile în voi cresc. Astfel, voi creşteţi.

În lumea noastră, un copil creşte deoarece acceptă şi digeră hrana. Acest proces foarte complex se construieşte (bazează) astfel pe problemele de transformare, ceea ce este natural pentru el.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul (Ki Tissa), 33:12-33:13 : Moise spune Domnului: “Tu îmi spui: “Fă să înainteze acest popor”, fără să-mi spui cine vrei să mi se alăture. În plus, Tu mi-ai spus: “Eu te-am remarcat în mod special şi ai câştigat favoarea Mea”. Ei bine, dacă am câştigat favoarea Ta, binevoieşte să-mi dezvălui căile Tale pentru ca să Te cunosc şi să mai merit bunăvoinţa Ta. De asemenea, gândeşte-Te că această naţiune este poporul Tău!”

O persoană înţelege că trebuie să aducă toate atributele sale către Creator. Prin aceste atribute ea formează imaginea Creatorului în ea. Creatorul nu are imagine şi El se dezvăluie doar în interiorul unei persoane. Prin urmare, o persoană este numită Adam, cineva care a atins o asemănare cu Creatorul.

Moise le păstrează, realizând că toate atributele sale sunt necesare pentru a realiza această imagine. În stările precedente ne agăţăm puternic la toate atributele noastre egoiste dar, când ajungem la recunoaşterea faptului că sunt opuse Creatorului, dorim să ne debarasăm de ele. Totuşi, când simţim că ele sunt esenţiale pentru asemănarea cu Creatorul, începem să le preţuim.

Este motivul pentru care Moise se roagă atât de avid pentru poporul său, adică pentru toate atributele egoiste, pentru că altfel, nu poate realiza o imagine completă. Creatorul corupe (cumpără) o persoană cu promisiunea de a distruge jumătate din atributele sale egoiste deoarece, pentru a se asemui complet Creatorului, este suficient ca ea să corecteze jumătate dintre ele.

Dar, o persoană nu trebuie să se oprească, desigur, deoarece graţie atributelor sale cele mai egoiste, ea poate încânta Creatorul devenind ca El.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”, 16.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Pct.69: Atunci când creşte munca sa în interioritatea Tora şi secretele sale, în această măsură, face o virtute a interiorităţii lumii care este Israel, urcând deasupra exteriorităţii lumii, care este naţiunile lumii. Şi toate naţiunile admit şi recunosc meritul Israel asupra lor.

La final, dacă explicăm, împreună cu procesul de dezvoltare, mesajul nostru lumii întregi, atunci totul se va întâmpla încet, uşor şi fără dificultate. Dar, dacă nu devenim “o conductă” pentru influenţa Luminii care Reformează, atunci această Lumină va influenţa şi va trezi dorinţele de primire în mod obişnuit. Apoi, naţiunile lumii nu vor simţi puterea binelui, dăruirea şi înţelegerea: nu vor simţi scopul de la noi.

În loc de asta, în măsura în care dorinţa de primire creşte în ele, vor începe oameni revolte şi ciocniri între oameni, după care acest lucru va fi direcţionat în special spre poporul Israel.

În acest mod, vom sta la o răscruce de drumuri: fie  vom reuşi să transmitem lumii linia de conexiune cu Lumina  fie, ca de obicei, Lumina va acţiona asupra egoului fiecărei persoane şi astfel, toată lumea va începe să devină nebună, să dorească să omoare, să “mănânce” pe celălalt, până când asta se întâmplă cu adevărat.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că, pentru a fi conectaţi la Rav (profesor), este posibil numai prin realizarea echivalenţei de formă, aceeaşi dorinţă. Adesea, când Rav se întoarce spre noi cu o anumită sarcină, dintr-o dată este clar că persoana nu este pregătită să o efectueze, deoarece este împotriva înţelegerii sale şi a convingerilor interioare.

Se pare că ea are un milion de lucruri care sunt mai importante şi cu asta, pierde această ocazie de a se conecta cu profesorul său. Cum poate grupul să-i dea puterea de a înţelege imediat această oportunitate, să o transforme într-o legătură şi să stabilească dorinţa ei asemenea cu dorinţa Rav-ului?

Răspuns: De fapt, dorinţa Rav-ului este dorinţa grupului. Este ca această dorinţă care trebuie să fie în grup, dar care nu a fost încă realizată: aceasta devine dorinţa Rav-ului.

Rav nu are dorinţă proprie. De unde ar putea lua dorinţa cu care să se apropie de grup, de studenţi, de lecţie, de tot? El ia dorinţa generală a grupului şi, în funcţie de asta, acţionează şi se comportă. Prin urmare, el este ghidul lor.

Grupul este în starea “-1” şi Rav îl conduce spre o stare “+1”, pentru ca grupul să ştie în ce direcţie să continue. Acesta este rolul unui ghid pe calea spirituală. Rolul său nu este de a arăta studenţilor unde se găseşte el însuşi sau unde este Creatorul: dimpotrivă, el trebuie să le arate starea lor viitoare, etapa următoare. Prin urmare, un Rav trebuie să simtă starea corectată pe care grupul trebuie să o realizeze şi să arate elevilor cum ar trebui să fie ea. De asemenea, el trebuie să le arate ce trebuie făcut în scopul de a atinge această stare. Acesta este rolul ghidului.

Rav vă arată cea mai bună stare viitoare şi nimic mai mult. Prin urmare, trebuie să fiţi de acord cu el, să vă abandonaţi, să munciţi pentru el şi să-l ajutaţi, deoarece el vă arată forma voastră viitoare: dacă doriţi asta, acceptaţi, dacă nu, atunci nu există niciun motiv să studiaţi în zadar deci, plecaţi.

Niciodată studenţii nu vor vedea, nici nu vor cunoaşte dorinţele Rav-ului însuşi. Mai degrabă, întreg comportamentul său cu privire la studenţi şi la grup este determinat de următorul lor nivel, următoarea lor etapă cea mai apropiată, ca mâinile întinse spre un copil pe care-l învaţă să meargă, pas cu pas. Acest concept, acest principiu, este numit un Rav, un maestru spiritual care este un pic mai mare decât studenţii săi.

Dacă doreşte să se întoarcă spre ei de la o înălţime de două niveluri, atunci nu ar mai exista conexiune între ei şi asta nu le-ar aduce nici un beneficiu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.02.2014, subiectul: ”Profesorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→