Întrebare: Atunci când o persoană descoperă că este dominată complet de dorința de primire și că este, pur și simplu, o marionetă fără liber arbitru, ce trebuie să facă cu asta?

Răspuns: Descoperiți că aveți picioarele și mâinile legate și că nu aveți liber arbitru în nimic. Nici măcar nu puteți privi în jur.

Nu aveți libertate de mișcare: nici în gândire, nici în dorință. Toate celulele voastre, toate sistemele voastre, mintea și inima sunt sub controlul unei forțe străine. Un singur gând în care înțelegeți servitutea voastră vine, în special, pentru ca să puteți fugi spre libertate, dacă o doriți.

Pentru asta, trebuie să acceptați acest control în mod voluntar. Este diferența dintre Faraon și Creator. Creatorul vă organizează instruirea astfel încât să vedeți că toate dorințele care vă sunt trimise sunt rele până sunteți de acord cu ele. Dar, în momentul în care sunteți de acord cu ele, devin bune. În acest mod ieșiți de la servitute spre libertate.

Totul depinde de modul în care acceptați guvernarea superioară: precum controlul Faraonului sau al Creatorului.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie: ”Nu există altă alegere decât să se roage Creatorului să-i dea un pic de viață, astfel va simți că este grav bolnav și că are nevoie să vindece sufletul.” Care este această cerere și această senzație?

Răspuns: Eu văd cum sunt conectați prietenii mei. Ei ies împreună pentru o anumită activitate, se ajută, se simt aproape, se înțeleg unii pe alții. În timp ce, atunci când mă alătur lor, nu simt nici o conexiune cu ei, nici participare reciprocă. Sunt mereu atras spre singurătate. Nu am chef să fiu cu cineva. Ce pot face?

Deci, eu cer Creatorului să-mi arate cât de rău este să fii un astfel de individualist, detașat de ceilalți, fără să simți pe nimeni. Eu ascult cum își vorbesc unii cu alții, cum pot ei să fie aproape.

Ei se stimulează reciproc și merg afară pentru sarcini, pentru diseminare și eu nu. Nu sunt entuziasmat când îi privesc. După cum pare, eu sunt mai aspru decât ei, mai egoist. Și vreau să fiu integrat în conexiunea lor. Altfel, aș putea să stau alături de ei, dar să nu fiu în interiorul grupului.

Să presupunem că grupul nostru principal are 400 de oameni. Câți dintre ei vor cu adevărat să se conecteze? Poate că 30 sau 40. La urma urmei, ei nu acționează doar ca participanți, ci ca cei care doresc să se conecteze și să simtă că prin asta, ei descoperă forța superioară ca un singur om cu o singură inimă; este condiția pentru a descoperi Creatorul.

Și, eu nu simt asta! Nu aud decât despre necesitatea de conectare, dar nu o simt. Aud cum prietenii se unesc, planifică o activitate de diseminare, și eu îmi spun: ”Ei bine, data viitoare mă alătur lor. Acum nu este momentul. Am lucruri mai importante de făcut!”

Mă angajez chiar, în mod deliberat, în lucruri pentru a găsi o justificare a absenței mele. În final, văd că nu am corecție la nimic. Deci, eu cer Creatorului să-mi dea o senzație rea, recunoașterea răului în separarea mea de prieteni, astfel încât să fiu în măsură să decid că trebuie să mă conectez. Este ceea ce numim ”recunoașterea răului„, clarificarea.

Ar putea să fie faptul că mă tem că este rău pentru mine să nu fiu conectat cu prietenii și că nu merg spre ei. Ar putea să fie faptul că eu remarc că ei sunt mai avansați și că sunt gelos pe ei, și că măreția grupului trebuie să mă tragă înainte. Nu cer să sufăr, mai degrabă pentru recunoașterea naturii mele rele.

Desigur, nu este agreabil, dar această neplăcere evocă o mare bucurie în mine, deoarece asta mă eliberează și mă salvează de situația în care mă găsesc. Altfel, va trebui să mor în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 23.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cuvântul educație este, în general, asociat cu educația copiilor și cu școala, în timp ce noi vorbim despre educarea unei persoane de orice vârstă.

Răspuns: Educația este pertinentă de-a lungul vieții unei persoane. Educația este misiunea noastră principală și scopul său este ca o persoană să devină capabilă să învețe și să se educe din nou prin Lumina Superioară. Treptat, ea va fi capabilă să sacrifice egoul său, ceea ce se numește a oferi un sacrificiu.

O persoană trebuie mai întâi să învețe asta prin ea însăși și apoi, prin exemplul său, să învețe pe altcineva cum să se conecteze la Lumina de corectare. La urma urmei, nu putem niciodată să ne corectăm reciproc, doar Lumina Superioară face asta. Întreaga putere a grupului este faptul de a arăta un exemplu pentru fiecare dintre membrii săi.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Există mai multe tipuri de depresie. Există depresia personală și generală, depresia colectivă.

Depresia personală este pasivă. Depresia colectivă este activă și se caracterizează de exemplu, prin oamenii care ridică o baricadă împreună. Ei nu stau în liniște sperând în timpuri mai bune, mai degrabă vor să demonstreze, să distrugă și să spargă totul în jurul lor, doar pentru a fi împreună. Puterea lor și susținerea lor reciprocă se bazează pe asta. Este vorba despre un fenomen teribil, deoarece depresia ca aceasta poate genera fascismul și naționalismul.

Deci, este foarte important să se schimbe direcția, cu ajutorul metodei de înțelepciune a conexiunii.

Din ”Secretele Cărții Eterne”, kab.tv, 20.11.2013

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→