Întrebare: Modelăm un câmp unificat între noi. Cu toate acestea, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi investeşte propriile sale gânduri. Cum poate cineva determina alegerea corectă spre grup, spre câmpul unificat?

Răspuns: Omul în sine nu poate determina nimic, numai în cazul în care influenţa prietenilor îl conduce poate fi determinată. În caz contrar, el va fi doar în contradicţii continue şi opoziţii.

El trebuie să fie în mod constant sub influenţa grupului, cu alte cuvinte, participând la toate evenimentele sale. Sistematic, trebuie să reînnoim și să creștem influența noastră asupra fiecărui membru al grupului.

Trebuie să ne plasăm un scop în fața noastră: să creăm un câmp corect în jurul nostru astfel încât să ajungă la prieteni, să-i trezească, Creatorul face în mod constant ajustări pentru ca fiecare dintre noi să meargă la locul său și să își finalizeze munca. Neliniștea cu privire la asta trebuie să rămână în aer.

Odată, în convențiile din Israel, aruncam baloane mari în aer și fiecare făcea un efort pentru a nu lăsa nici un balon să cadă la pământ. În special în acest mod, unitatea, Arvut, susținerea reciprocă se dezvăluie nu numai atunci când  ”să nu fac o gaură în barcă” dar, de asemenea, când ești îngrijorat tot timpul ca ceilalți să nu facă acest lucru.

Lucrul principal este de a susține ridicarea stării de spirit și entuziasmul prietenilor. Creatorul ne-a dat munca: ”Prieteni, este partea voastră și, atâta timp cât nu lipiți toate piesele împreună, nu veți primi un suflet, pentru că acesta este unul. Este astfel, pentru că fiecare dintre noi nu are un suflet, mai degrabă doar părțile sale sparte”.

Este necesar să înțelegeți că, Creatorul ne-a dat un loc pentru a munci. Deci, implicați-vă în asta. Aspirați să realizați conexiunea cu fragmentele sufletului prietenilor și faceți asta, astfel încât ei te vor iubi.

Din Congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 4, 14.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem simți iubirea față de prieteni tot timpul? Acest lucru ar trebui să fie evident pentru ei?

Răspuns: Trebuie să fiu într-un dialog constant cu Creatorul și întregul grup. Toți prietenii, întreaga omenire, întreaga lume este baza de date pentru contactul meu cu Creatorul, pe care trebuie să o organizez progresiv.

Este astfel pentru că lumea este ceea ce există între El și mine. Dacă eu corectez toate atributele mele, această lume va dispărea din simțurile mele. Nu va exista. Se va dizolva și doar Creatorull și cu mine ne vom întâlni în adeziune între noi. Prin urmare, lumea noastră este folosită ca un mijloc pentru înțelegerea noastră reciprocă. Cu ajutorul său, ajungem la adeziune, la unitate.

Din Congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 4, 14.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie să construim un sistem de conexiune activ între toate persoanele din lume. Totuși, nu este Internetul, un sistem fizic sau virtual ci, mai degrabă, un sistem intern. Trebuie să aspirăm pentru a crea un sentiment între noi ca o mamă față de copilul ei pe care ea îl poate simți, chiar și de la mari distanțe.

Se spune că la animale acest instinct este mai puternic. Acest lucru este demonstrat în filmul despre micul dinozaur care a fost dus departe de părinții săi de către oameni. Dinozaurii adulți au plecat furioși în căutarea copilului, au traversat un ocean și l-au găsit prin instinct.

În mod special, o conexiune de acest fel trebuie să fie printre noi. La o distanță de mii de kilometri unii de alții, în ciuda distanței, trebuie să ne simțim ca fiind într-un singur câmp de forță spirituală. Toate tipurile de schimbări în fiecare trebuie neapărat să fie resimțite de toți ceilalți. Trebuie să încercăm să atingem un contact de acest fel și să simțim schimbări interne în fiecare moment, care devin apoi viața noastră interioară.

Din Congresul de la Soci, Lecția 4, 14.07.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să măsurăm și să ne asigurăm că ne unim în mod corect?

Răspuns: Adevărul este că spiritualitatea ne este ascunsă și nu se dezvăluie decât în conexiunea corectă dintre noi, în garanție reciprocă, atunci când devenim ca un singur om cu o singură inimă, conform principiilor care desciu unitatea precum ”iubește prietenul tău ca pe tine însuți”, ”nu face altora ce ție nu-ți place să ți se facă”, toți din Israel sunt prieteni” și așa mai departe.

Deci, cum putem verifica dacă acționăm corect? Trebuie să facem eforturi în funcție de ceea ce ne spun cabaliștii. Prin asta noi chemăm Lumina care Reformează.

Da, eu nu știu ce este corecția corectă. Nu am nici o idee despre ceea ce înseamnă a se uni, dar aspir la asta ca un copil care nu știe, dar care încearcă și face un efort. Chiar dacă face totul greșit, aceasta atrage Lumina care Reformează, forța naturii care ne influențează. Astfel copiii învață, când ei nu știu nimic și nu au nici o înțelegere inițială.

Dacă acționăm în același mod, dacă urmăm sfaturile cabaliștilor chiar dacă nu le înțelegem, dar sperăm să avansăm, Lumina care Reformează acționează și ne ghidează spre unitatea corectă. Atunci când o vom atinge, vom descoperi că este, de fapt, adevărata unitate.

Nu există alt mijloc. Este drumul spiritual de incertitudine absolută, până la dobândirea progresivă a cunoașterii. Este imposibil de a ști în avans ce sunteți pe cale să atingeți. Asta nu este posibil decât în lumea noastră egoistă, singura imagine pe care egoul o dezvăluie unei persoane.

Din Congresul de la Toronto, Lecția 2, 06.08.2014

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Situația actuală în Israel, războiul actual și întregul val mondial de antisemitism sunt concepute, în cele din urmă, pentru a se asigura că noi suntem uniți. Dacă nu ne încurajează să ne unim, atunci trebuie să ne așteptăm la nenorocirile cele mai mari.

Este necesar să investim eforturi, din nou și din nou. Și, cel mai important, este să fim atât de îngrijorați, că inima ar putea să nu mai bată. Pentru că această situație este pentru noi și nu putem scăpa de ea. Deci, trebuie să adoptăm o atitudine serioasă, matură, față de ceea ce se întâmplă. Avem acum o ocazie ce nu trebuie ratată.

La urma urmei, noi suntem punctul de conexiune dintre Lumina Superioară și întreaga realitate. Personal, sunt bolnav de la începutul operațiunilor militare; eu ”mă consum” în interior. Este timpul pentru noi toți să simțim spre cine și de ce evenimentele actuale sunt destinate. De fapt, relațiile noastre cu Creatorul traversează întreaga imagine a acestei lumi. Și ascunderea este în fața noastră, pentru ca noi să fim în măsură să o eliminăm și trebuie să muncim să o depășim.

Astăzi, suntem punctul de conexiune cu Sursa și piatra de poticnire, un obstacol pentru Luminile care trebuie să fie furnizate către întreaga omenire. Trebuie să trezim națiunea și singurul mijloc pentru asta este să-i aducem Lumina. Deci, ce diseminăm? Material sau Lumină? Ne unim în avans înainte de orice activitate? Ne unim într-un întreg? Venim de la un sentiment din inimă, în care există unitatea prietenilor, Creatorul? Dacă nu, atunci vom da numai hârtie și nu mesaj, care este cel mai important.

Gândiți-vă la asta. Vă doresc multă putere și noroc. Vă îmbrățișez pe toți. Faceți acum istorie cu ajutorul Creatorului.

Din ”discuție privind importanța diseminării”, 03.08.2014

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa este țara noastră: o țară cu un destin comun, cu gânduri despre viitor. Ce ne așteaptă? Ce așteaptă copiii noștri? Nepoții noștri? În general, avem un viitor sau suntem destinați să respingem fără încetare bandiții ce ne atacă casele?

Dar, cât timp poate dura? Cât timp ne putem cutremura în fața repotajelor: ”În ultimele douăzeci și patru de ore au existat patru morți?” Și vedem fotografiile băieților de 19-20 de ani surâzând. Astăzi, există deja zeci de morți! Și fiecare dintre ei este un apropiat, o persoană dragă. Și toată lumea are inima distrusă.

În această perioadă dificilă, dorim cu disperare să rămânem puternici, să nu ne pierdem speranța. Și dorim, la fel de mult, să dăruim speranță altora:”Totul va fi bine, băieți! Va fi pace și liniște! Veți vedea, vom fi mereu fericiți aici la noi”.

Trebuie doar să înțelegem ceva, să facem un mic efort. Foarte mic! Și atunci, soarta va fi în favoarea noastră și vom spune cu suprindere: Atât de ușor era? De ce am rezistat tot acest timp?

De aceea, am decis să scriem o broșură specială. Și să nu fiți surprinși daca vom începe o discuție despre un alt război.

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Istoria ne spune că oamenii noştri s-au adunat în jurul Ideii. Nu în jurul râului, nu în jurul unui anumit domeniu, ci în jurul Ideii. Putem respinge, rezista şi striga că vrem să fim ca toţi ceilalţi. Nimic nu va veni din asta. Nu vom fi ca toţi ceilalţi pentru că tocmai Ideea determina ceea ce ar trebui să fim.

Această Idee a fost prezentată de către Avraam în urmă cu 3800 ani, într-o formă fragmentată, sfâşiată de discordia din Babilon. Acest lucru nu a fost ceva filozofic sau un ghicit. Legea care guvernează lumea a fost revelată lui Avraam.

Apoi, totul a fost „condus” de idoli. Orice fenomen natural a avut zeul său. Şi Avraam a zis: „Vă  închinaţi în zadar. Nu sunt idolii cei  ce conduc lumea. Există o lege unică. Legea Naturii. Legea echilibrului. Legea Unităţii. Legea Iubirii infinite. Noi existăm în ea. Ea ne acoperă precum o  mamă îşi acoperă copilul. Dacă am corespunde, am prospera. Dacă nu corespundem, vom suferi.”

Din întregul Babilon, doar câteva mii de oameni au ascultat de Avraam. Ei l-au urmat în căutarea fericirii.

Astfel, s-a născut poporul lui Israel. „Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi” a fost temelia acestei naţiuni. Unitatea a devenit rădăcină.

Din broşura, “Este timpul să acţionăm”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucreze o persoană cu stările negative ale prietenilor săi?

Răspuns: Trebuie să-i scoateți din aceste stări prin exemplul vostru. Să presupunem că vedeți că cineva trece printr-o cădere serioasă. Puteți să îl obligați să participe la un atelier special sau la alte evenimente. Puteți să-i faceți un masaj, deoarece acest lucru poate să-i fie util. Un masaj stimulează persoana, ea începe să gândească diferit.

Încercați să influențați prietenul fizic la început, este mai bine. Apoi, organizați un atelier. Dar în niciun caz nu ar trebui să-l abandonați. Numai în interiorul grupului puteți să faceți ca o persoană să iasă din aceste stări negative.

Întrebare: Cum trebuie să reacționeze o persoană la criticile prietenilor într-un cerc?

Răspuns: Dacă o persoană sugerează ceva și grupul nu pare să o accepte, nu reacționați brusc la asta. Scrieți-i și aduceți-o la o discuție în atelier. Orice sugestie nu trebuie respinsă imediat sau să rămână fără examinare. Orice sugestie trebuie să fie luată în serios, fără a petrece mult timp asupra ei, ci, mai degrabă, discutată în mod realist.

Din Congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 4, 14.07.2014

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Când prietenii noştri ies către publicul larg pentru a aranja  un workshop,  ce putem noi, cei care nu suntem cu ei, adăuga la intenţia lor, la mesajul lor?

Răspuns: Pe plan intern, trebuie să ne adunăm împreună şi să ne gândim la ei. Aceasta este ceea ce se numeşte rugă pentru succesul lor, deoarece, ca urmare a acestui succes, ei ne vor aduce „pradă”, cu alte cuvinte, dorinţele tuturor acelor persoane care doresc să se simtă un pic mai bine, un pic mai fericiţi şi să aibă mai mult succes în această viaţă. Nu este important ca aceste dorinţe sunt egoiste; le luăm.

Cu aceasta, noi le percepem. Vom începe să simţim nevoia de a oferi oamenilor tot ceea ce işi doresc: fericire, legătură între ei şi restul. Dorinţele lor să înceapă să lucreze în noi, iar acest lucru înseamnă că avem ceva pentru a ridica la Creator. În caz contrar, nu ne vom ridica la El.

După cum scrie Baal HaSulam in articolul „Nu este timp pentru a obţine ceea ce este dat,” nu putem cere pentru noi înşine în nici un fel. Chiar dacă vreau să întreb, „Dă-mi posibilitatea de a dărui pentru tine. Dă-mi posibilitatea de a îndeplini celelalte. Dă-mi posibilitatea de a …, „Eu nu pot spune” eu „, deoarece, în acest fel, m-am plasat opus întregului sistem, nu intru în el cum intru într-o treaptă de viteză.

Trebuie să spun, „Dă-le” sau ” dă-ne”, dar în niciun caz „mie.” Acest lucru înseamnă că, dacă mă rog pentru ceva, trebuie să mă rog pentru ceilalţi, astfel că va fi bine pentru ei. Apoi, eu particip în acest mod corect.

Deci, dacă noi acum ne gândim că prietenii noştri vor reuşi să în public şi se va conecta cu el, astfel încât publicul va simţi căldură de la ei, înseamnă că dorinţa lor interioară este revelată prietenilor (chiar dacă aceştia nu se simt acest lucru, evident), îi va aduce la noi, atunci ea va deveni o rugăciune către Creator.

Deci, am întrebat şi l-am rugat pe Creator spiritual, chiar dacă publicul cere ceva complet materialist. Lumina Superioară vine tocmai printr-o rugăciune de genul acesta.

Întrebare: Ce este de preferat:  a citi un segment,  a fi liniştit pentru 30 de secunde, sau poate să cântăm o melodie? Ce facem astfel încât fiecare dintre noi se gândească la ei pentru cel puţin o secundă? Ce înseamnă să te rogi?

Răspuns: Rugăciunea este dorinţa ta că prietenii vor reuşi în a face această acţiune, că acest lucru va da satisfacţie Creatorului. Aceasta este rugăciunea. Am deschis inima şi nu gura.

Nu înţeleg cum vă imaginaţi o rugăciune, ca o activitate spirituală. Este atunci când dispersezi norii cu mintea ta sau aprinzi lumânări sau cazi în genunchi?

O activitate spirituală este atunci când  dorim foarte mult ceva în comun cu ceilalţi, şi, în această activitate, în afară de tine şi grupul, participă Creatorul.

Din Congresul din Sochi “Ziua unu” 7/13/14, Lecţia 1

Filed under: Ateliere, Diseminare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Așa este țara noastră: o țară cu un destin comun, cu gânduri despre viitor. Ce ne așteaptă? Ce așteaptă copiii noștri? În general, avem un viitor sau suntem destinați să respingem fără încetare bandiții ce ne atacă casele?

Dar, cât timp poate dura? Cât timp ne putem cutremura în fața repotajelor: ”În ultimele douăzeci și patru de ore au existat patru morți?” Și vedem fotografiile băieților de 19-20 de ani surâzând. Astăzi, există deja zeci de morți! Și fiecare dintre ei este un apropiat, o persoană dragă. Și toată lumea are inima distrusă.

În această perioadă dificilă, dorim cu disperare să rămânem puternici, să nu ne pierdem speranța. Și dorim, la fel de mult, să dăruim speranță altora:”Totul va fi bine, băieți! Va fi pace și liniște! Veți vedea, vom fi mereu fericiți aici la noi”.

Trebuie doar să înțelegem ceva, să facem un mic efort. Foarte mic! Și atunci, soarta va fi în favoarea noastră și vom spune cu suprindere: Atât de ușor era? De ce am rezistat tot acest timp?

De aceea, am decis să scriem o broșură specială. Și să nu fiți surprinși dacâ vom începe o discuție despre un alt război.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→