Totul depinde de Lumina care umple vasul. Nivelul de încredere sau nivelul de viață și vitalitate simțit este determinat de această umplere.

Baal HaSula, Shamati 72, ”Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”. Asta este pentru că Lumina vieții, care este o forță de Sus, strălucește asupra lui și poate munci cu forțe supraomenești deoarece Lumina Superioară nu este limitată ca forțele materiale.

Dacă ea nu strălucește asupra mea, nu voi avea nici o șansă să simt semne minime de viață spirituală în mine. Asta înseamnă că, fără Lumina Superioară care mă umple, nu pot realiza, nici să fiu recompensat cu viață spirituală.

Totuși, nu dispun deloc de forță fizică personală. Dar, în măsura în care dorința de primire în mine cere o satisfacție, mă face să simt că îmi lipsește ceva, mă împinge și mă forțează să ating satisfacția dorită. Astfel, primesc forțele de a realiza această viață materială.

Este același lucru când dorința de dăruire strălucește asupra mea și trezește dorința de a ajunge la viață spirituală. Asta înseamnă că avem nevoie să înțelegem și să încercăm să simțim că efectuăm și îndeplinim atât viața corporală, pentru a primi, cât și viața spirituală, pentru a dărui, prin Lumina care acționează asupra noastră și strălucește în dorința de primire: fie pentru dorința de a primi sau împotriva ei.

Ego-ul nu apare în noi natural și, de asemenea, este condus intenționat de Sus și trebuie să-l vedem ca o acțiune specială din partea Creatorului. Asta înseamnă că persoana trebuie să se vadă neutră, fără să facă parte din dorința de primire sau din dorința de dăruire.

Faptul că suntem într-o dorință de primire acum este intenționat dirijat de Sus, dar asta nu înseamnă că este natural. Creatorul ne conduce acum prin forța egoistă, pentru a primi, intenționat pentru ca noi să cerem forța opusă acestei stări, forța de dăruire. Avem nevoie să echilibrăm aceste forțe în interiorul nostru și apoi să dobândim liberul nostru arbitru. Cu cât încerc să cred că forța de primire, ego-ul, nu este pur și simplu o forță naturală și nici atributul meu natural, dar că a fost intenționat plasat în mine de Sus, cu atât îmi va fi mai ușor să cer forța de dăruire care va echilibra forța de primire.

Din Lecția zilnică de Cabala, 07.11.2014, Shamati 72

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Realizarea externă a Torei este o cădere sau nu?

Răspuns: Realizarea externă a Torei este rezultatul exilului poporului Israel. Înainte de asta, el nu făcea decât munca internă pentru că toată lumea era în atingerea Creatorului. Da, existau probleme, tulburări, războaie, dar toate acestea au fost parte dintr-o analiză internă puternică.

Și apoi, în vremea lui Rabbi Akiva, poporul Israel a căzut de la gradul de iubire frățească la cea de ură gratuită. Dacă în trecut toată lumea înțelegea Tora într-un sens spiritual deoarece vasele lor, dorințele, erau în revelație, după o cădere la nivelul material au început să înțeleagă Tora în sens material.

Prin urmare, au început să o realizeze așa cum vedem astăzi: întărindu-se doar prin acțiuni, nu prin intenții.

Vasele lui Israel au Galgata ve Einaym, partea care este angajată în intenții GE și AHP, cea care este angajată în acțiuni. Astfel, se pare că există două Tora:

• Pentru vasele de Galgata ve Einaym este înțelepciunea Cabala, numită adevărata știință dar, de asemenea, știința ascunsă pentru că ea se dezvăluie doar celui care ridică vălul deasupra ei:
• Știința acțiunilor materiale explicite, efectuate de o parte a poporului Israel, aparținând AHP.

Nu vom evalua pe cineva, nici nu vom judeca pe nimeni. Nu există inteligent sau stupid, bun sau rău. Nimeni nu ar trebui să fie pedepsit sau disprețuit. Pur și simplu, acestea sunt faptele. A trebuit să ajungem la asta după spargerea vaselor și exil. Este modul în care sunt aranjate  vasele, dorințele,  în procesul corectării lor.

Dar acum, se pune întrebarea: cum putem, în mod colectiv, să ne trezim la adevărata muncă a Creatorului?

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 11.12.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Misiunea poporului Israel

Dar, sfârșitul corecției lumii se va face aducând  toate popoarele lumii la munca Sa…

Dar, rolul lui Israel față de întreaga lume seamănă cu rolul sfinților noștri părinți față de națiunea Israel, adică în același mod în care virtutea părinților noștri a revenit asupra noastră și ne-a ajutat să ne dezvoltăm și să ne purificăm pănâ ce vom deveni demni să primim Tora. Fără părinții noștri, care au observat Tora înainte ca ea să ne fie dată, nu am fi mai buni decât toate celelalte națiuni (pct. 19).

Este astfel că națiunea Israel are obligația, observând Tora și poruncile în numele Său, să se pregătească ea și să pregătească toate popoarele lumii și să le dezvolte astfel ca ei să ia asupra lor această muncă sublimă de iubire a aproapelui, care este scara pentru a atinge scopul creației, adeziunea cu El.

În acest mod, fiecare poruncă pe care fiecare din membrii Israel o efectuează pentru a aduce mulțumire Creatorului său, fără vreun considerent sau egoism, ajută într-o anumită măsură, la dezvoltarea tuturor popoarelor lumii, deoarece asta nu se face dintr-o dată, ci printr-o dezvoltare treptată până ce atinge o cantitate suficientă pentru a aduce lumea întreagă la puritatea dorită. Este ceea ce Înțelepții noștri numesc: a schimba favorabil, adică purificarea necesară a fost atinsă. Și ei compară asta cu măsurarea pe o balanță, unde schimbarea în echilibru a tăvilor indică faptul că greutatea dorită a fost atinsă.

Baal HaSulam, Arvut, pct.20

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Viața ne arată că traiul bazat pe o viață de familie solidă a dispărut. Familiile unde soțul este capul familiei, unde mama este implicată în munca gospodăriei și educarea copiilor, cu grădina plină cu câini și pisici nu mai există și asta este o realitate.

Acum, a apărut un sentiment absolut diferit de familie. El trebuie să fie văzut și perceput ca o parte a unui macrocosmos nelimitat, resimțit ca un element care a fost corect integrat într-un sistem imens, ca un tren care trebuie să-și găsească locul care i-a fost pregătit și unde să intre cu încărcătura sa.

Fiecare familie se transformă astfel într-o unitate de familie și muncește asupra ei în ea, începe să simtă, în ciuda sa, tipul de mediu care îi este potrivit. Crearea unui astfel de mediu va fi realizat treptat, până ce, de la numeroase mici celule integrante, un imens câmp integral, un sistem integrat este creat. Deci, constant trebuie să participăm la educație, atât a copiilor, cât și a adulților, în toate direcțiile. Rolul nostru și misiunea noastră este să-i aducem să simtă unitatea lor familială, ca un tot care a fuzionat într-un singur tot cu întreaga societate, întreaga omenire.

Trebuie să organizăm ateliere de familie pentru părinți, pentru copii și bunici, conducându-i spre integrarea reciprocă între ei. Tocmai în această integrare corectă vor începe să simtă forța naturii pe care o numim Creator, puterea de dăruire, puterea iubirii. Și doar educația corectă poate să aducă o persoană la acest nivel, nu cunoștințele sale sau diplomele universitare.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 23.10.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întâlnim multe surprize atunci când studiem caracteristicile fizice ale universului. Dacă, în primul rând, am presupus că radiația și particulele nu au putut penetra solidele, știm acum că nu este așa.

Microcosmosul a deschis o imagine cu adevărat incredibilă pentru noi. Multe lucruri s-au schimbat în înțelegerea noastră cu privire la univers și locul omului în mijlocul său.

Mai mult, toate acestea se datorează faptului că am refuzat să urmăm o abordare ideologică generală, recunoscând că nu înțelegem, nu simțim și nu cunoaștem deloc creația și că trebuie să o studiem de la început. Astfel, știința s-a îndepărtat de religie și a părăsit limitele sale, ceea ce a fost foarte util.

Această luptă a durat timp de secole și până astăzi, ecourile bisericii și obiecțiile altor instituții religioase față de o mare varietate de abordări științifice se fac încă auzite. Deși acest studiu nu mergea cu credința lor, convingerile de bază au fost acceptate deoarece ele au ajutat la controlul oamenilor și lucrurilor.

Cunoașterea noastră despre univers este foarte limitată și recent, am ajuns la concluzia că viziunea noastră privind realitatea este parțială și fragmentată. Chiar dacă am fi capabili să o înțelegem în ansamblul său, datele cercetării ar indica faptul că pot exista universuri paralele. Vedem, pur și simplu, că fără ipoteze, formulele noastre nu corespund, și trebuie astfel să luăm în considerare această posibilitate.

Apoi, există problema conexiunii între universuri și trecerea de la unul la altul, la un nivel superior care ne înconjoară, dar care nu este accesibil percepției noastre. Cu alte cuvinte, datele noastre actuale nu se aliniază.

Desigur, suntem în căutarea unei vieți inteligente pe alte planete. În opinia mea, nu există, și sărmana noastră planetă este singura în care trăiesc ființe inteligente, poluând și distrugând naturile mineral, vegetal și animat.

Ce planetă minunată ar fi, dacă era acoperită, pur și simplu, de plante. De asemenea, am putea adăuga câteva animale, dar câțiva oameni este deja mult. În mod serios și într-o manieră generală, viața pe această planetă este, de fapt, un fenomen rar.

Pentru ca viața să apară aici, a fost nevoie să existe combinații foarte specifice de diferiți parametrii și forțe ale naturii care au permis particulelor să se conecteze în noi forme, și să dobândească atribute unice și noi de reproducere în procesul de evoluție biologică. Acesta este un nivel complet nou față de restul universului.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

Filed under: Diseminare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este important de știut:”Ce mă preocupă?” În fiecare moment în care mă simt viu și bine, sunt plin de griji. Deci, ce mă neliniștește?

Sunt îngrijorat pentru propria mea bunăstare, liniștea mea, realizarea, ce mă va face mai fericit, pace și liniște, securitate, hrană și bunăstarea familiei?

Sau îmi fac griji cu privire la prieteni ca o mamă cu un copil, căutând ce le lipsește și ce ar trebui făcut pentru ei? Trebuie să-mi fac griji pentru grup ca o bonă credincioasă? Asta înseamnă că trebuie să verific intenția grijilor mele.

Întreaga creație coboară progresiv până la lumea noastră în care existăm sub o formă fizică și în situația cea mai de jos. Ne simțim ca și cum am fi detașați de lumea spirituală când, de fapt, asta nu poate să fie. Deci, această lume este numită imaginară.

Presupunem că existăm într-o lume vastă umplută de multe obiecte fizice. Totuși, de fapt, este în întregime spirituală, dar noi nu o recunoaștem și nu o simțim.

Este deci foarte important de verificat ce mă neliniștește în fiecare moment. Intrarea în lumea spirituală înseamnă a continua să mă preocup de ceea ce este și vital în viață: hrană, somn, sănătate, bani și relații cu oamenii dar, inconștient, sunt mereu tulburat de gândul despre cum să organizez grupul pentru ca să devină Sechina (divinitate), un loc ideal pentru a descoperi Creatorul.

Trebuie să mă obișnuiesc să fiu fericit de preocuparea mea pentru grup. Dacă încetează să mă preocupe acest subiect, atunci sunt neliniștit să știu de ce nu îmi fac griji pentru prieteni. Asta trebuie să devină un obicei. În lumea noastră, obiceiul devine a doua natură.

Să presupunem că mi se dă un copil care îmi este străin pentru care nu am sentimente. Dar, nu am alegere; Sunt obligat să-mi fac griji cu privire la el, zi după zi. La final, încep să mă gândesc la el tot timpul. La fel este în ceea ce privește grupul. Trebuie să atingem această stare care este posibilă doar prin determinare și revenind fără încetare la gândurile mele cu privire la grup.

Și după toate aceste planuri frumoase de grijă cu privire la grup, sprijinul meu, atragerea Luminii în el, cu privire la Creator și a-I aduce mulțumire, trebuie să mă întreb, unde este El și unde sunt eu subconștient. Trebuie mereu să precizez pentru cine/ce fac toate acestea. Desigur, sper să primesc o recompensă, dar ce anume?

Ar putea fi faptul că, între timp, nu sunt pregătit să-mi imaginez o recompensă. S-ar putea să înțeleg că, mai târziu, prin efortul meu, voi cere control, respect și transcendența vieții și morții, ceva tangibil și foarte important pentru mine. Și acolo, trebuie să știu ce este mai important pentru mine. Este recompensa mea sau capacitatea de a aduce mulțumire prietenilor și Creatorului?

Pot renunța la recompensă sau, cel puțin, la o parte din aceasta? Și, când renunț la o recompensă, nu o înlocuiesc prin altceva, precum gloria și apoi onoarea?

Ce înseamnă a aduce plăcere Creatorului? Prin ce mijloace pot să o fac și ce dorințe resimt? Prin ce voi simți că, Creatorul este mulțumit de mine? Este necesar să încerc să separ dorințele mele și percepția mea în cât mai multe părți posibile și să văd cum muncesc cu ele. Cu cât am mai mulți parametri, cu atât mai mult dezvolt percepția mea.

Asta seamănă cu pixeli pe un ecran al calculatorului care determină rezoluția sa: într-un centimetru pătrat nu pot exista două sute de pixeli; ar putea să existe o mie, sau ar putea să fie două mii. Cu cât există mai multe puncte, cu atât imaginea este mai frumoasă și mai bună.

Același lucru se întâmplă cu dorințele noastre. Cu cât le analizăm mai mult, cu atât de apropiem de adevăr, de adevărata percepție.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Persoanele care studiază legile universului estimează că întreg universul este un program, un gând. Caracteristica cea mai importantă a acestui sistem este că este unificat. Toate părțile sale sunt interconectate. Asta este adevărat chiar în cadrul minților noastre actuale raționale.

Fiecare parte a sistemului provenind de la Bing Bang continuă să se dezvolte în direcții diferite, dând astfel naștere la o multitudine de fenomene. Totuși, toate elementele sale au acționat în conformitate cu legile sistemului.

Nu există un astfel de lucru ca o coincidență. Anarhia, care este atât de tipică în societatea umană, este imposibilă în structura universului. Tot ceea ce există are cauze și consecințe. Asta înseamnă că, în conformitate cu legea interacțiunii între numeroase elemente și forțe, repercursiunile Big Bang-ului constituie un sistem închis unificat.

Nu este o coincidență faptul că, în cele mai vechi timpuri, oamenii știau cum să prezică destinul lor, prevăzând evenimentele majore care au avut loc pe suprafața Pământului, au prezis vremea și alte fenomene care au avut loc sub pământ și în aer privind pur și simplu stelele. Asta înseamnă că, experiențele de mii de ani de explorare a cerului, a naturii, a climatului și a omului, le-au permis să traseze conexiunile care existau între toate elementele. Au reușit să ceeze diverse tabele care reflectă numeroase domenii de cunoaștere precum astrologia, astronomia și alte științe.

Pe termen lung, suntem cu toții în căutarea conexiunii deoarece, conștient sau inconștient, recunoaștem că tot ceea ce există constituie un sistem global unificat. Admitem că, evoluția universului nu este doar a da naștere sau a propaga particulele materiei care există și astăzi. Pentru a fi sincer, este percepția noastră subiectivă, astfel că întrebarea cea mai importantă este complet neglijată: este cu adevărat astfel sau este ceva ce ne imaginăm în organele noastre de percepție?

Trebuie să judecăm conform cu ceea ce văd ochii noștri. Astfel, particulele care se difuzează au început să se adune în grupuri. Cu timpul, energia inițială a generat diverse tipuri de noduri și obiecte. Nu are importanță dacă erau nori de gaz, stele sau material planetar, etc…Toate aceste particule s-au retras împreună printr-o forță de atracție și concentrare între substanțe. cu alte cuvinte, pe de o parte procedeul de difuzie a elementelor continuă dar, pe de altă parte, se adună și se unesc împreună.

Tendința de difuzie este menită să umple universul. Bing Bang a creat locul și anume, spațiul pe care-l considerăm fără sfârșit (chiar dacă nimic nu justifică acest lucru). Ca și cum am privi în interiorul unei găuri negre și am afirma că este fără sfârșit. Întrebarea rămâne: Universul nostru se extinde, cu adevărat sau modelul umplerii reflectă doar percepția noastră de el?

Ar trebui mereu să păstrăm această nuanță în minte. Problema este că, atunci când luăm măsurători ale universului, nu adăugăm avertismentul că o facem doar în conformitate cu percepția noastră umană.

Astfel, există o tendință de a umple spațiul în care particulele au fost create de energia explodată conform programului universal de bază. Așa cum se vede, procesul de creare a materiei se referă la particule, bucăți de materie, colectându-se în blocuri mai mari și luând diverse forme (atât pozitive, cât și negative), prin apropiere sau deconectare și îndepărtându-se unele de altele.

Se subînțelege că folosim, pur și simplu, termenii care fac parte din dicționarul nostru curent. În prezent, acest proces demonstrează o dinamică rapidă, care continuă la o viteză care este cu mult dincolo de înțelegerea noastră.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

Filed under: Diseminare, Egoism, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Congresul s-a terminat și suntem în punctul de a ne întoarce la grupurile noastre pentru a ne conecta la alte persoane. Suntem în punctul de a ieși din această mare sală și de a ne separa de grupul nostru de zece.

Desigur, trebuie să rămânem în contact cu ei, dar ar trebui să vedem că tot ceea ce este adăugat în grupul meu de zece sau ceea ce-i lipsește când mă întorc acasă este calculat de sus și asta este, de fapt, cu ceea ce ar trebui să muncesc.

Creatorul ne-a dat aceste condiții cu privire la scop și nu trebuie să-mi pară rău că nu sunt alături de același mic grup cu care sunt atât de obișnuit de câteva zile și cu care vreau să rămân pentru totdeauna. Nu! Voi munci cu lumea întreagă și cu grupul meu local.

Ar trebui să ajungem la o stare în care există mai multe persoane cu care pot munci oriunde, fie virtual sau fizic. Pot exista acolo diferite grupuri de zece dimineața, la prânz și seara. Este doar începutul, și noi rămânem la un anumit grup de zece pentru a simți că acolo, putem găsi un răspuns, căldură, apropiere și înțelegere reciprocă. Dar, putem simți același lucru aproape imediat într-un alt grup. Dacă sunt înconjurat de prieteni din lumea întreagă, care avansează spre scop, pot sta într-un grup și să simt imediat că sunt aceiași prieteni.

Nu este nici o diferență dacă știu bine sau deloc în lumea corporală aceste persoane. Dacă avem un obiectiv comun, mă pot conecta la ei ca și cum i-aș cunoaște de ani. Nu contează dacă ne cunoșteam deja sau nu.

Este foarte important să se exprime iubirea pentru toți prietenii, astfel ca fiecare persoană în grup, în grupul de zece, să simtă că este iubită. Sentimentul de iubire neutralizează ego-ul dacă o persoană dorește să-și anuleze ego-ul. Asta pentru că iubirea de prieteni evocă în mine un astfel de sentiment de pace, că încetez să-mi mai fac griji cu privire la mine.

Apoi, pot urca deasupra ego-ului meu! Sunt eliberat să-mi fac griji cu privire la mine și așa pot să dăruiesc și dăruiesc iubirea mea ca un cadou celorlalți pentru că nu mai trebuie să mă gândesc la mine.

Este un punct foarte important. Putem conveni că vom arăta în mod intenționat iubirea noastră unuia din prieteni și astfel îl eliberăm din necazurile și preocupările lui. Încercați și vedeți dacă asta merge bine chiar dacă nu muncim în mod intenționat față de un prieten, fiecare din noi trebuie mereu să simtă că grupul își face griji cu privire la el.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Shamati 1: Nu este nimeni în afară de El

Și, cu cât se străduiește mai mult, se vede mai îndepărtat de sfințenie decât cei care au sentimentul că că sunt în uniune completă cu Creatorul. În timp ce el, are mereu plângeri și cerințe și nu reușește să explice comportamentul Creatorului, modul în care El se comportă cu el.

Și acest lucru îi provoacă suferință. Din ce motiv nu este în uniune completă cu Creatorul? Până când are sentimentul că într-adevăr, el nu are nici o parte în sfințenie.

Eu văd că toate intențiile mele și dorințele mele sunt pentru a primi. Vreau să mă unesc cu prietenii și să dezvălui Creatorul între ei, în scopul de a-I dărui Lui dar, după toate încercările mele, descopăr că nu este deloc în natura mea.

Și chiar dacă primește uneori o trezire de Sus care-i dă, pe moment, vitalitate, cade imediat în josnicie.

Asta înseamnă că percep urcările și coborârile mele judecând cât de mult îmi fac griji cu privire la Creator prin grup și prin care El va fi revelat și cât de mult tânjesc să văd în toate astea nu este nimeni în afară de El și că El este binele care face bine. Descopăr atributele corespunzătoare în grup, dar înțeleg că nu pot participa la asta prin mine.

Se pare că nu este nici o persoană vinovată cu excepția mea. Oamenii obișnuiți de pe stradă sunt în întregime conduși de Creator într-un mod natural și instinctiv.

Prin urmare, ei nu sunt responsabili de ceva și sunt drepți, deoarece ei nu execută decât ordinele Creatorului fără nici o participare din partea lor.

Prietenii pe care-i văd investesc toate forțele lor pentru a dărui și eu sunt singura persoană rea din lume care vrea să-și părăsească ego-ul său dar nu poate. Se pare că starea generală a vasului, a sufletului general, depinde doar de mine.

Astfel, starea Creatorului depinde de rezultatul eforturilor mele. Creatorul poate bucura ființele create și se poate descoperi lor dacă adaug contribuția mea. Fără asta, Creatorul nu poate să fie mulțumit și este vina mea!

Omul trebuie să se străduiască mereu să rămână pe drumul care este acela al Dvekut la Creator, adică toate gândurile sale trebuie să fie orientate spre El. Chiar dacă el se află în cea mai rea dintre situații, că îi este imposibil să se găsească într-o cădere mai mare decât asta, nu trebuie niciodată să părăsească domeniul Creatorului, adică gândul că există o altă putere care nu-i permite să intre în sfințenie și care poate să-i facă bine sau rău.

Asta înseamnă că el nu trebuie să creadă că există forța lui Sitra Ahra (cealaltă parte) care nu ar permite omului să facă bune acțiuni și să urmeze căile Domnului, ci că totul este făcut de Creator.

Pe de o parte, trebuie să acceptăm toate acțiunile pe care le suferim. Există un singur lucru pe care nu am putea să-l acceptăm: faptul că nu pot justifica Creatorul în toate aceste acțiuni, nici să-I aduc mulțumire, nici să-I aduc laudă. Acesta este singurul lucru care-mi face rău.

Desigur, nu-mi pare rău pentru mine, ci pentru faptul că nu pot adăuga partea mea lipsă, contribuția mea la întregul vas general, pentru ca Creatorul să fie în măsură să se dezvăluie în el și să se bucure.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vedeți maternitatea într-o lume interconectată?

Răspuns: Maternitatea într-o lume interconectată sugerează ca noi să predăm mamelor să fie unite între ele, și să creeze astfel rețeaua corectă de conexiuni pentru lume, încât bărbații se vor alătura după aceea. Folosim forța unei mame care are grijă de copil pentru ca lui să îi meargă bine. Acest lucru încurajează și le obligă să construiască o lume interconectată cu noi.

Întrebare: Care este rolul mamei într-o lume interconectată?

Răspuns: Într-o lume interconectată, mama este în interiorul sistemului general, în interiorul rețelei care ne unește și conectează totul. Ea este fundamentul. Ea atrage un bărbat și construiește întregul sistem interconectat pentru urmașul ei.

Din kab.tv, ”Viață Nouă”, 15.05.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→