Laboratorul viu

Societatea umană nu realizează cât de interdependenți suntem și ce rău ne facem nouă înșine încercând să ne separăm și să ne distanțăm de ceilalți.

Iar adevărata realitate este un singur sistem, cu toate elementele sale interconectate complet pe toate nivelele. Și noi avem o oportunitate să vedem asta în interiorul societății umane.

Grupul este un laborator unde studiem natura ca un singur organism. Asta înseamnă că oamenii se adună și încep să învețe cum să fie împreună. Dacă ei se pot apropia între ei în ciudă egoismului lor și să trezească o forță de unitate, iubire, participare și simpatie în ei înșiși, atunci va apărea între ei o legătură specială.

Este de dorit ca grupul să nu fie mixt, pentru a nu ne confuza în relația sexelor. Este mai bine să fie doar bărbați sau doar femei, cam de aceeași vârstă, statut și educație în grup, pentru ca să fie mai ușor pentru ei să se înțeleagă între ei.

Cu cât va fi mai mică diferența, cu atât mai ușor va fi pentru noi să lucrăm și să continuăm să ne apropiem între noi în acest experiment pe care vrem să-l facem asupra noastră.

În măsura în care ne apropiem între noi, simțim o dorință strânsă pentru unitatea dintre noi, o forță comună care ne poate influența. Vom descoperi că pe lângă dorința personală și egoistă cu care a venit toată lumea, o altă dorință comună este născută și care este numită „grup”.

Înainte de asta noi am fost o simplă adunare de oameni. Însă, noi devenim un grup când creăm și construim ceva care nu este legat de toți, individual, ci de noi toți. Fără această putere nouă, pe care o revelăm între noi nu ar fi un grup. Nu este posibil să se elimine niciun membru al grupului și să se păstreze această forță.

Adică noi toți depindem unul de celălalt și vrem să ne unim într-o așa formă, încât să obținem această forță a unității, care deja lucrează în afara noastră, deasupra nivelului nostru. Această forță nu aparține niciunuia dintre noi – este comună. Așa că noi creăm o forță adițională care nu exista anterior.

Un grup în care noi toți suntem uniți și fiecare își anulează egoismul de dragul altora, dorindu-și numai binele unul altuia, produce o nouă forță comună, care este numită puterea grupului.

Ne simțim legați de această putere. Noi nu ne mai vedem pe noi înșine din punct de vedere individual și egoist așa cum am făcut-o anterior. Această percepție dispare și noi nu vrem să ne reamintim de asta, însă încercam să studiem numai această forță comună. Până la urmă, în modul acesta, toată lumea se include în toți ceilalți.

De exemplu, dacă suntem zece, atunci fiecare va capăta de zece ori mai multă putere decât am avut anterior. Și, apoi, în grupul de zece, această forță va fi multiplicată, de 10 x 10, adică de 100 de ori mai mult.

Și asta este doar începutul, deoarece, prin munca spre conexiunea noastră, noi multiplicăm această forță comună din ce în ce mai mult. Iar această forță comună nu va mai fi egoistă, ci va deveni astfel o forță altruistă, adică forța dăruirii reciproce. Până la urmă, toată lumea a ieșit din egoismul lor spre ceilalți și, în acest mod, noi vom da naștere puterii dăruirii, puterii iubirii și a unității, care este în afara omului.

Această forță există în natură dincolo de egoismul nostru. Noi, astfel, dintr-o dată, vom da naștere unei noi creații, numită Adam (Om), altfel decât în existența noastră animalică anterioară.

Adam este un corp spiritual, o forță și nu o materie. Noi toți simțim că existăm în el, în interiorul acestei dorințe. Cu ajutorul acestei forței noi, creată de noi, putem explora o realitate nouă, adică putem descoperi ceea ce simțim în ea și cum putem trăi în ea.

Astfel ne regăsim într-o lume complet diferită, deoarece, până acum, am simțit lumea într-o dorință egoistă. Și pentru că ne-am ridicat deasupra egoismului individual și am creat o mare forță altruistă comună, noi vom vedea o realitate diferită în ea, care se numește lumea superioară spirituală și unde vom obține o minte comună nouă, noi organe de simț și proprietăți și ne vom simți pe noi înșine într-o nouă dimensiune – nu egoistă, ca acum, ci într-o lume a iubirii și dăruirii.

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 7/4/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sufletul este alcătuit sau trebuie să aibă zece Sefirot?

Răspuns: Deoarece, conform cu răspândirea fizică a Luminii în dorinţă, nu poate exista o acţiune completă dacă Lumina nu o face prin zece Sefirot şi nu atinge cea de-a zece Sefira.

În ea, a zecea Sefira, dorința găseşte Lumina care îi este potrivită, adică atributul care prinde Lumina şi o primeşte înăuntru.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 05.03.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Deuteronom, 29:04 – 29:05: V-am condus prin deșert pentru patruzeci de ani (timp în care) hainele voastre nu au fost scoase de pe voi, nici încălțările voastre nu au fost scoase de pe picioarele voastre. Nu ați mâncat nici pâine, nici nu ați băut vin nou sau vin vechi, ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

În deșert am mâncat numai MAN (mană) fiindcă este calitatea Bina, dăruire – nu este nimic altceva. M-am hrănit numai cu calitatea de dăruire.

Aceasta este pâinea mea, hrana mea și hainele mele – absolut totul. Haine înseamnă toate ecranele (Masahim) care sunt în mine. Hrana este Lumina Hasadim pe care o consum și prin care trăiesc. Înseamnă că toate acestea sunt tocmai adeziunea la Creator. Mă agăț de El cu toate dorințele mele egoiste care se înalță în mine și, astfel, sunt curățat de umplerea lor egoistă.

Trăiesc și sunt împlinit (umplut) numai de faptul că, de fiecare dată, sunt din ce în ce mai aproape de El. Primesc forță dătătoare de viață din partea Lui.

Cu alte cuvinte, MAN sunt gradele prin care trece omul în timpul a ceea ce este numit „40 de ani de rătăcire în deșert” adică, urcarea de la Malhut la Bina.

Ele sunt numite trepte de purificare, nu trepte de trecere de la egoism la altruism, ci de purificare, fiindcă nu îmi folosesc dorințele egoiste. Mă ridic numai deasupra lor, lăsâdu-mi tot egoismul dedesupt.

Și, când încep să-mi ridic egoismul pe care l-am lăsat mai jos, înseamnă că sunt deja în Țara lui Israel.

Din Emisiunea KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/12/2016

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabală spune că există o singură forță în natură care poate să ne schimbe întreaga viață în mai bine și să ne facă fericiți, însă este posibil să atragi această forță numai lucrând împreună, într-un grup special. Ce este un grup din perspectiva Cabalei?

Răspuns: Conceptul de grup pentru lumea noastră este ceva irațional și neexistent. Deși noi auzim cuvântul „grup” peste tot, Cabala pune un înțeles complet diferit în acest concept.

Întreaga realitate este un sistem integral, unit cu toate părțile și proprietățile sale într-un singur întreg. Este exact ca toate organele din corpul nostru, care sunt conectate într-un sistem și, astfel, trăiește corpul nostru. Iar dacă sistemul se descompune și corpul devine bolnav, atunci problema nu este cu un anumit organ separat, ci în principal, deoarece comunicarea dintre organe este stricată.

Medicina tradițională lucrează pe principiul alopatiei; adică se concentrează pe tratamentul unui anumit organ sau a unei părți mici a corpului și nu ia în considerație restul corpului. Doctorul de ochi nu tratează urechile și nu știe nimic despre rinichi, și așa mai departe. Asta este problema : noi nu ne tratăm corpul ca pe un singur sistem.

Cu cât avansam mai mult, cu atât mai mult suntem convinși de necorectitudinea acestei abordări. Lumea devine rotundă și închisă, iar noi descoperim că toți sunt conectați între ei. Acesta este rezultatul nivelului nostru superior de dezvoltare. Noi descoperim că existăm într-un singur sistem și într-o interdependență completă între noi, chiar și atunci când ne dezvoltăm într-o formă egoistă.

Nu avem de ales decât să ne uităm la lume dintr-o perspectivă diferită și să începem să percepem omenirea că fiind unul. Dacă noi continuăm să ne vedem ca indivizi separați, asta va duce la existența unor vieți foarte proaste, chiar și la catastrofe, semnale care deja sunt resimțite astăzi.

Și, în general, noi trăim într-o lume unde comerțul, călătoria, comunicațiile și industriile au devenit transcontinentale. Însă oamenii nu sunt pregătiți pentru asta. Fiecare din noi rămâne singur, ca un imens individualist, care nu este pregătit să se conecteze cu ceilalți, așa cum se unesc toate sistemele lumii moderne.

De asemenea, vedem că toate obiectele sunt interdependente când observăm universul. Metodele științifice avansate de cercetare arată că universul are multe secrete pe care nu le putem înțelege, deoarece nu folosim în studiul nostru o abordare comună, integrală.

Nici nu ne putem imagina calitatea comunicării care există între toate părțile realității. Din natură noi nu putem asocia sunetul cu lumina, sănătatea cu natura. Numai acum descoperim că suntem dependenți de ceea ce se întâmplă pe soare și pe alte stele și că starea noastră și dispoziția noastră depind de fenomenele din univers. Gradual vom revela această relație universală. Se spune că putem ajunge la toată lumea doar printr-un lanț de cinci oameni.

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 7/4/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→