Dacă vorbim de iubirea dintre prietenii din grup, atunci nouă ni se pare că este ceva artificial, care nu este necesar, neplăcut şi care nu se poate obţine. Dar, de fapt, este doar o realizare a unei legi de bază din natură. Cuvântul „iubire” este un pic corupt în timpurile noastre.

De fapt, dacă nimeni nu anihilează nimic, ci vrea doar să suplimenteze, să ajungă la o completare în grup între proprietăţile opuse, care provin dintr-o singură rădăcină și care există în natură, noi înţelegem că asta se numeşte armonie, alăturare reciprocă şi nu poate există o altă stare.

De aceea, un om singur nu poate face nimic. Singur, omul nu poate dobândi lumea superioară şi sistemul care operează în lume, pentru că nu are o stare corespunzătoare în el, nu participă la acest sistem. El trebuie să creeze un astfel de senzor în el și, anume, organul percepţiei lumii superioare. Şi trebuie să se unească cu grupul de zece pentru asta.

Conexiunea noastră este bazată pe faptul că tu ai un minus, eu am un plus, altcineva are un plus, celălalt are un minus şi, aşa mai departe, iar din aceste conexiuni în cruce dintre noi se formează reţeaua numită Kli, adică vasul pentru revelarea Creatorului. Ce înseamnă asta, adică Creator? Înseamnă media, comunul, adică ceea ce obţinem din combinaţia opuselor.

De aceea, noi trebuie să obţinem uniunea corectă dintre noi: să nu distrugem nimic, să nu suprimăm nimic, ci să învăţăm să folosim fiecare proprietate a oricărui membru al grupului, de la cea mai proastă la cea mai bună. Toate au acelaşi drept de a exista.

Din lecţia nr. 1 din Congresul de la Vilnius din 03.11.2017

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolele lui Rabaş este scris că această comprimare a timpului, împreună cu rădăcina spirituală, se raportează la Klipot (forţele impure). Ce înseamnă comprimarea timpului?

Răspuns: De fapt, timpul nu există. Tot ceea ce facem în clipa prezentă este deja programat şi deja cunoscut.

Mai mult, aşa cum există mişcare într-o linie dreaptă din trecut în viitor, există mişcare şi invers, din viitor în trecut.

În principiu, putem schimba trecutul şi viitorul, la fel cum în lumea noastră suntem obişnuiţi să schimbăm viitorul din trecut. Acestea sunt procese interconectate şi interschimbabile, care curg în ambele direcţii.

În fizică, de exemplu, dacă alegem să măsurăm fie electronul, fie unda, atunci prin această alegere noi predeterminăm dacă este un electron sau o undă.

În alte cuvinte, eu aleg instrumentul de măsură acum şi, ceea ce plănuiesc să studiez deja, este cunoscut, din trecut, la ce m-am gândit şi aranjat. Iar apoi măsor fie unda, fie particula discretă. Dar, în Cabala, asta se întâmplă în acţiune.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 09.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→