Principalul principiu Cabalist, care este „Nu este nimeni în afară de El”, rămâne subiectul repetitiv de dezvoltare spirituală, care se construieşte pe revelarea Creatorului.

Creatorul este revelat ca singurul care există, care guvernează şi ca singurul care determină. El este într-o comunicare constantă cu noi, trimiţându-ne tot felul de gânduri şi dorinţe, care pare că se trezesc în noi de nicăieri: dintr-o dată îmi doresc ceva, un gând apare dintr-o dată şi nu înţeleg de unde vine.

Aşadar, prima noastră sarcină este să ne concentrăm pe faptul că „Nu este nimeni în afară de El”, care este sursa tuturor lucrurilor care se petrec cu mine şi în mine.

În al doilea rând, ]n mod practic, acest principiu înseamnă că tot ceea ce fac este făcut de către Creator.

În al treilea rând, dacă cred că eu însumi acţionez, atunci eu mă înşel. Însă exista asemenea stări când pot cere Creatorului să mă lase pe mine să acţionez. Dacă aceste acţiuni sunt direcţionate împotriva naturii mele, împotriva ego-ului meu, atunci eu îi cer Lui să le schimbe cu altele.

Este cererea mea şi nu acţiunea în sine, care în orice caz vine de la El sub influenţa Luminii superioare, care poate să apară printr-o procesare corectă a interacţiunii mele cu mediul.

Se pare că toate sentimentele mele şi tot ceea ce mi se pare că vine din partea mea, de fapt, toate acestea vin numai de la Creator, deşi nu văd acest lucru.

Totuşi, eu pot să mă conectez cu mediul meu şi să primesc de la el asemenea excitaţii pozitive şi negative, în gânduri şi sentimente, în care eu însumi voi începe să generez ceva în plus de ceea face Creatorul prin mine. Iar apoi, aceste acţiuni vor fi ale mele. În aceste acţiuni, gânduri şi dorinţe, eu voi fi eu.

Ce înseamnă „eu”? Când apare o fiinţă umană (Adam)? Se întâmplă atunci când el începe să interacţioneze cu mediul său, în aşa fel încât el ia de la acesta oportunitatea de a lucra împotriva Creatorului. Apoi el capătă puterea şi acţionează. Asta se numeşte c[ „Fiii mei M-au învins”.

Întrebare: Cum ar trebui să asociez procesul vieţii prezente de principiul „Nu este nimeni în afară de El”?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să te angajezi cu seriozitate în Cabala, deoarece numai Cabala realizează în toate lumile principiul „Nu este nimeni în afară de El”.

Lumina guvernează toate lumile, persoana şi umanitatea, determinând toate acţiunile noastre, întrebările, etc. Aşadar, întreaga înţelepciune a Cabalei se potriveşte practic într-un singur principiu – concluzia că nu există altceva, decât singura forță unificată a naturii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/19/17

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga realitate a fost creată ca rezultat al împrăștierii Luminii care a creat dorința „este din nu este” și apoi a dezvoltat-o. Începând de la Big Bang, dorința s-a înăsprit (s-a accentuat) din ce în ce mai mult și astfel au fost create unde, gaze și materia neînsuflețită (minerală).

Apoi, pe Pământ, au apărut plantele, animalele și omul, cel care a parcurs multe faze de dezvoltare pebtru a putea obține, într-un final, asemănarea cu Creatorul.

Este interesant că Lumina și dorința sunt imprimate în creatură sub două forme: masculină și feminină. Calitățile masculină și feminină, urmând exemplul celor două Parțufim spirituale: Aba (Tata) și Ima (Mama), adică Or Hasadim și Or Hohma, se conectează una cu alta și dau naștere unei noi generații de forme masculin sau feminin.

Conexiunea dintre un bărbat și o femeie este specială, fiindcă, pe de o parte, ei sunt opuși unul altuia iar, pe de altă parte, simt că au scop comun. Scopul spiritual comun îi unește atât de mult, încât acționează împreună și dau naștere la urmași. Din asta este clar de unde provine conceptul de familie și dorința naturală de a trăi în cuplu, de a da naștere și de a-și dezvolta propria continuitate.

Noi suntem cu toții o familie. Nu numai bunici și bunice, tați și mame, cât și copii și așa mai departe, din generație în generație, dar și toți bărbații și toate femeile, în general, sunt o familie, descendenți ai lui Adam și Eva. Este o mare diferență între cele două forme spirituale, bărbatul și femeia.

Ca rezultat al conexiunii noastre, unul cu altul, dăm naștere unui copil numit „suflet”. Când prezentăm această conexiune Creatorului, El îi dă spiritul vieții. În acest suflet, în conexiunea corectă dintre noi, obținem adeziunea cu Creatorul, după cum este scris, „Bărbatul, femeia și Sfințenia (Șhina) dintre ei”.

Cel mai important lucru este să știm că uniunea noastră, unul cu altul, trebuie să fie de dragul construirii unui suflet. Asta înseamnă că fără tovarășii de drum, prietenii, nu putem obține sufletul.

Dacă eu mă conectez cu tovarășul meu de grup prin dorința de primire, atunci dorința de a dărui participă din partea lui și vice-versa, iar dacă din partea lui este dorința de primire, din partea mea este dorința de dăruire. Acționăm totdeauna între noi ca Zahar ve Nekeva (calitatea masculină și calitatea feminină), care există în fiecare creatură.

Cel mai important este faptul că, conexiunea dintre noi trebuie să fie organizată și, ca rezultat, trebuie să dea naștere sufletului. Totdeauna aștept asta de la tovarășul de grup, iar eu să răspund în același fel. Cu fiecare contact, conversație sau muncă comună, construim în fiecare moment sufletele noastre, adică un loc pentru revelarea Creatorului, astfel ca Lumina Superioară să umple dorințele noastre comune de comunicare.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 19/02/2018 – Pregătirea pentru Convenția mondială 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Cabaliştii au purtat pălării şi haine speciale vreme de mii de ani? Acest lucru era un tribut adus modei?

Răspuns: Această tradiţie a luat naştere în timpurile antice, atunci când oamenii trăiau în Mesopotamia, Israelul şi Egiptul antic, acoperindu-şi capul pentru a se proteja de soare. Şi chiar şi astăzi beduinii îşi acoperă capul ca protecţie împotriva căldurii.

Cât despre Cabalişti, în niciun mod nu se leagă pe ei înşişi, ori realizările lor Cabaliste, de ritualuri externe. Acest lucru nu este necesar nici pentru oameni, nici pentru Creator.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/12/17

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este Egiptul, locul exilului. Ne-am născut şi am crescut aici, simţindu-ne într-o realitate greşită, foarte îndepărtată de puterea dăruirii, a iubirii, a sacrificiului de sine, a unităţii, adică de proprietăţile Creatorului.

Studiul Înţelepciunii Cabalei are scopul de a ne stabili o viziune din ce în ce mai corectă a lumii, astfel încât să putem vedea că în lume există doar un singur om.

Toată lumea trebuie să se vadă ca fiind acest om. Dacă încorporează toată umanitatea în el, mulţumită unităţii şi iubirii şi a diferitelor corecţii pe care trebuie să le facă asupra lui, atunci el va vedea, cu adevărat, că în lume există doar un singur om.

Între timp, noi descoperim în lume o mulţime de forţe, care sunt în contradicţie şi care se opun una faţă cealaltă. Trebuie să le ataşăm pe toate unei singure surse, unei singure dorinţe, unei singure forţe şi că, pe lângă aceasta, nu este nimic altceva. În acest mod, noi vom ajunge gradual la concluzia că numai anularea de sine este singură acţiune pe care trebuie să o facem în fiecare moment, eliminând toate ”forţele” care vin de la mine, de la alţii, de la toţi ceilalţi, astfel încât să rămână o singură forţă superioară care domină în mod complet totul.

Aceasta este starea care ne pune în fata Creatorului, de partea Lui, pentru a adera la El şi pentru a fi inclus în El.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/27/18, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când studiază Cabala, omul trebuie să lupte nu numai să devină mai înțelept, prin primirea de noi cunoștințe ci, mult mai important, să-și schimbe sentimentele astfel încât inima lui să se schimbe și să se mărească. Inima învață să simtă un fenomen mai înalt, inaccesibil nouă azi, acțiunile de dăruire și uniune. Acestea sunt deasupra rațiunii.

În Cabala există conceptul de „credință deasupra rațiunii”. Cunoașterea este cea care corespunde rațiunii. Pe măsura înțelegerii mele, sunt capabil să dau, știind că prn asta primesc un bine. Vin la magazin și dau bani în schimbul unor bunuri. Nu este nicio problemă cu asta.

Dar, în lumea noastră nu există nicio credință deasupra rațiunii. De unde pot eu să iau forță în plus pentru a dărui deasupra rațiunii? Pe măsura înțelegerii mele, sunt gata să plătesc doi dolari pentru o ceașcă de cafea dar, mi se cere să plătesc douăzeci de dolari în loc de doi pentru vreo cauză bună. De unde iau puterea de a da optsprezece dolari în plus?

Acea forță care îmi dă mie posibilitatea să fac o muncă în plus, să fac efort în plus și să-mi sacrific egoismul se numește „credință”. Pentru ea trebuie noi să luptăm. Numai în acest fel, în funcție de cât de mult dau eu cu adevărat, poate fi ea măsurată. Și asta nu vine din calculele mele rezonabile, ci din dorința de a da Gazdei mele.

Cu alte cuvinte, sunt gata să dau deasupra calculelor mele făcute în funție de cât de mult primesc de la El și, sunt gata să-L recompensez dar, complet neegoist. Asta este ceea ce a fost numit „devotamentul sufletului”, când sunt gata să-i dau Lui întreaga lume, chiar dacă nu primesc nimic de la El.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala 21/03/2018, Talmudul celor zece Sfirot

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Apreciem asemenea stări când suntem plin de putere, cunoaştere, sentimente, energie, fericire şi inspiraţie. Însă nu luăm în considerare că toate acestea vin la noi de Sus, de la Lumină. Atunci când Lumina dispare şi Creatorul nu ne oferă toate acestea de Sus, ci ne cere să ne facem propria muncă de jos, astfel încât noi înşine să-L punem la conducerea noastră, devenind poporul Lui, atunci ne organizăm pe noi înşine ca poporul ales de Creator.

Şi această muncă se face exact în asemenea stări, când ne simţim neimportanţi, goi, somnoroşi, cu inima surdă, lipsiţi de putere pentru a face ceva din cauza sentimentului de greutate din suflet şi din întregul corp. Atunci avem o oportunitate să efectuăm o “trezire de jos”, fără o “trezire de Sus”, pentru a deveni poporul Creatorului.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/23/18, Scrierile lui Rabash, Articolul 40, 1990, “Ce este în munca ‘Pentru că tu eşti cel mai mic dintre toate popoarele’ “. *

* (Minutul 54:00)

https://archive.kbb1.com/lessons/cu/Ely6Kn37?language=ro&sstart=54m2s&send=55m44s&mediaType=video

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A acţiona “Lishma” înseamnă a o face prin forţa credinţei. Deoarece, fiind în ascundere, eu nu văd şi nu înţeleg nimic şi exact acest lucru îmi permite să mă ridic deasupra acestei lumi, deasupra cunoaşterii mele, deasupra primitivităţii și a limitării mele, în relaţie cu mintea spirituală. Aşadar, avem nevoie de un fel de mecanism de înălţare, pentru a putea să trecem într-un alt nivel de existenţă şi de percepţie a realităţii.

Pentru a ne ridica la o altă dimensiune, să ieşim din sistemul familiar de coordonate tridimensionale, să ne eliberăm de limitările sale şi să trecem la o percepţie nouă şi mai largă a realităţii, avem nevoie de un instrument de percepţie nou, numit “credinţa deasupra raţiunii”.

Este imposibil să înţelegem ce este aceasta prin mintea noastră pământească, deoarece suntem incapabili să existăm într-un spaţiu nedimensional şi să vedem ceea ce nu este în acord cu programul nostru interior. Aşadar, este scris “Gusta şi vezi că, Creatorul este bun”. Acest lucru poate fi obţinut prin forţa credinţei. *

Cu recunoştinţă faţă de Creator pentru Creaţie

Dacă o persoană avansează în “Lishma”, adică dorind să lucreze cu forţa credinţei mai presus de raţiune, cu aşa numitul “devotament al sufletului”, atunci chiar înainte să ajungă la acest lucru, numai prin aspiraţia spre asta, ea oferă o mare mulţumire Creatorului. Este chiar mai mare decât ce va fi în cele din urmă, din dobândirile spirituale ulterioare.

Este precum un bebeluş care îi dă mai multă plăcere tatălui şi mamei, decât o face un copil mare. Până la urmă, adultul acţionează cu mintea sa, prin calculele sale, iar un bebeluş acționează cu devotamentul său naiv, care este foarte atractiv şi care îi atinge pe părinţii.

Aşadar, ar trebui să apreciem în mod deosebit oportunitatea oferită chiar și pentru a vorbi, pur și simplu, pentru a ne gândi sau citi despre conceptele spirituale, care sunt deasupra lumii noastre. Acesta este un mare privilegiu. Foarte mulţi oameni ajung la asta, încearcă şi pleacă. Mai mult de atât, ei încep să vorbească de rău această metodologie.

Oamenii nu înţeleg cât rău îşi provoacă lor vorbind sărăcăcios despre Cabala. Până la urmă, Creatorul a aranjat în mod intenţionat toată creaţia, toate lumile şi un suflet comun, pentru a aduce creaţia la nivelul Lui, iar ei neglijează tot acest sistem, această metodă și toate condiţiile pregătite de Sus. Se pare că ei distrug întreaga creație, creată pentru ei de către Creator.

Dacă o persoană, pur şi simplu, nu este pregătită să cunoască orice despre Cabala, este în regulă. Dar cel care a fost deja familiarizat cu ea şi care a atins această înţelepciune şi apoi a plecat şi a început să o vorbească de rău, prin asta arată nepăsarea pentru Creator. **

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 3/23/18, Scrierile lui Rabash, “Sanctificarea lunii”

* (Minutul 12:50) https://archive.kbb1.com/lessons/cu/wf5pQKlF?language=ro&sstart=12m53s&send=14m41s&mediaType=video
** (Minutul 14:55 ) https://archive.kbb1.com/lessons/cu/wf5pQKlF?language=ro&sstart=15m4s&send=19m7s&mediaType=video

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea materială există sub controlul spiritualului şi  a legilor sale, atunci de ce nu există constrângere în spiritualitate, dar există în corporalitate?

Răspuns: În spiritualitate este imposibil să forţezi pe cineva pentru că nu avem mijloace să influenţăm egoismul astfel încât să refuze să primească plăcere şi să înceapă să dorească propria corectare.

Numai Creatorul acţionează în acest mod. Aceasta se numeşte calea suferinţei. Dar prin suferinţa umană – războaie, probleme, tot felul de boli, etc.- există simultan un efect spiritual asupra oamenilor.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 19.11.2017

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ne apropiem de sărbătoarea de Pesah (Pssover) care simbolizează începutul corectării. Totul începe cu ieșirea din Egipt, urmată de Dăruirea Torei.

Corectările sunt posibile numai în omul care a trecut deja prin exilul în Egipt. Ființa creată începe cu păcatul Pomului Cunoașterii și a spargerii sufletului comun, urmată apoi de procesul corectării lui.

Deci, este clar că primul lucru necesar este recunoașterea răului, clarificarea stării în care ne găsim după spargerea de la Pomul Cunoașterii, unde sufletul a fost divizat în numeroase părți, pe care noi, acum, trebuie să le reasamblăm. Acest lucru se întâmplă alături de dorința de plăcere, care ne-a condus până acum relațiile dintre noi.

Așadar, atașăm toată dezvăluirea înclinației rele la sufletul care este refăcut în noi, adică toată forța Luminii care a umplut sufletul și a condus la respingerea fiecărei părți din ceilalți. Când le reconectăm, muncind împotriva Luminii care umplea cândva sufletul și care acum a devenit ostilă lui, îl obținem pe Creator și calitățile corectate ale ființei create.

Așadar, totul începe de la recunoașterea răului, din starea în care suntem acum, cu revelarea egoismului, care aduce între noi respingerea, ura, neînțelegerea și clarificarea adâncimii scufundării în sine, a fiecăruia, fără a fi capabili să ieșim de acolo. Toate acestea alcătuiesc prima fază obligatorie pe calea studierii Creatorului.

Toate articolele despre Pesah ar trebui percepute numai prin raportarea distanțării dintre noi și a conectării noastre. Când ne îndepărtăm unul de altul, forța răului se ridică și dezvăluie în noi sentimentul de exil.

Atunci, putem vorbi imediat despre conexiune și corectare și eliberarea va putea începe. Deci, noi trebuie să vedem totul în lumina exilului și a eliberării, a distanțării și a reapropierii, a revelării spargerii și a corectării ei.

Din partea întâi a Lecției Zilnice de Cabala din 8/3/2018, Scrierile lui Rabaș

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să încercăm să atribuim tot ceea ce percepem, tot ceea ce simțim, care este trezit în minte și în inimă, întreaga lume din jurul nostru, unei singure forțe, în afara căreia nu mai există nimic.

Tot ce se întâmplă provine de la această forță bună, benevolentă, cu singurul scop ca noi să atribuim tot ce se întâmplă acestei singure surse și, făcând asta, îl revelăm pe El.

Dacă atribuim totul unei singure forțe, atunci încetăm să ne mai controlăm acțiunile, gândurile și dorințele, doarece toate gândurile și dorințele, toate eforturile noastre, sunt îndreptate numai ca să ne anulăm, eliberând un spațiu pentru ”nu există nimeni în afară de El”.

Și apoi Îl revelăm în dorința de a dărui, într-un organ de simț nou, în calitatea Bina. Astfel încât chiar daca nu avem o cămașă, nu avem nevoie de ea, numai să existe anularea personală care ne permite să revelăm Creatorul.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 26.03.2018

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→