Întrebare: Trebuie să-I atribuim Creatorului toate stările noastre. Dar ce ar trebui să facem cu furia și nerăbdarea care se trezesc în noi? Să înțelegi că totul vine din iubire și are ca scop corectarea ta?

În accesele mele de furie, pe când mă certa mama, eu îi răspundeam: „De ce mă cerți? Nu sunt încă în stare să fac ce îmi ceri.”

Răspuns: Adică îți tratezi cu negativitate emoțiile negative și vrei să devină pozitive, pentru ca, în loc de plângeri și ură, să trimiți către Creator afecțiune, gratitudine și chiar iubire?

Atunci cere-le. El îți trimite toate aceste stări special ca să-I ceri iubirea, ca El să Te iubească și tu să-L iubești.

Cere în plus să înțelegi că, deși de la El primești doar influențe pozitive, totuși deoarece trec prin egoismul tău, ele sunt percepute invers, ca fiind negative.

Cere totul! Nu ascunde nimic, dimpotrivă, dezvăluie mereu. Dacă spui că femeile au asemenea sentimente serioase și multe plângeri, atunci acționați în acest fel. Cărțile cabaliste vorbesc despre toate acestea. Uitați cât de norocoase sunteți cu natura voastră feminină, căci puteți să vă întoarceți către Creator mai ușor, mai des și cu o insistență mai mare decât bărbații.

Bărbații nu au în natura lor așa ceva. Ascund multe lucruri, le șterg, se gândesc că un astfel de comportament este greșit, slab și că trebuie să acționeze într-un mod diferit. Femeile, nu. Este foarte bine că își exprimă emoțiile. În principiu, aceasta este natura feminină, calitatea lui Malchut. Faceți totul pentru a reuși!

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei,” 2/13/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Fiecare dintre noi are diferite situații în viața corporală. Cum pot fi ele cercetate corect, într-un mod spiritual?

Răspuns:  Tot ce ni se întâmplă coboară de Sus și nimic nu este întâmplător.

Întrebare:  Cum se raportează oamenii care studiază această metodă la situații similare care apar în afara grupului?

Răspuns:  Nu spun povești. Există autoritatea Creatorului asupra tuturor evenimentelor care au loc și trebuie să răspund la aceasta, deasupra raţiunii.

Dacă mă ridic deasupra ei, primesc un răspuns. Dacă nu, atunci, ca în orice situație din lumea noastră, voi exista în diverse situaţii stupide.

Din Convenţia din Moldova “Ziua întâi” 9/6/19, „Sa fiu gata de a fi influențat de societate”, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce iubește Creatorul pe păcătoși?

Întrebare: Baal HaSulam a scris că se bucură de revelația păcătoșilor în interiorul lui, adică de intențiile egoiste față de Creator. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Creatorul iubește păcătoșii mai mult decât pe cei drepți, deoarece păcătosul revelează că, Creatorul îi trimite răul. Și este așa, fiindcă Creatorul a creat sufletul, o rețea universală imensă, unde suntem toți conectați, iar apoi a ”spart-o”. Și, acum, El ne arată fragmentele ei, așa încât să Îi cerem constant să ne conecteze în mod adecvat.

Prin urmare, atunci când mă simt separat de ceilalți, nedorind să mă conectez cu ei și, astfel, în opoziție față de Creator și întreaga lume, eu sunt numit un păcătos. Însă asta mă va duce să Îi cer corecția.

Întrebare: În orice caz, toate aceste stări se tot schimbă; nu sunt statice?

Răspuns: Desigur. Cel mai important lucru este să ne schimbăm. Asta se întâmplă numai dacă o persoană este într-un grup și grupul este direcționat spre Creator.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/17/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Articolul 94 din Shamati se referă la sufletul animalic și spiritual al omului. Care este diferența dintre ele și cum poate o persoană să dăuneze sufletului său spiritual sau animalic?

Răspuns:  Nu putem răni nici sufletul animalic și nici sufletul spiritual, până nu dobândim acest suflet.

Sufletul animalic este ceea ce avem acum, ca orice animal. La nivel corporal, trebuie să comunicăm corect între noi, să fim în comunitatea umană potrivită. Acesta se numește sufletul animalic.

Sufletul spiritual trebuie mai întâi dezvăluit. Trebuie să fie construit, adică trebuie să simți nevoia pentru el și să atragi lumina superioară, care îl va restabili și va crea o conexiune bună între noi. Atunci putem deja interacționa unul cu celălalt.

Între timp, nimeni nu are un suflet adevărat. Sufletul este fie o legătură comună între noi, fie, așa cum se spune, că „Toți suntem ca niște fiare”.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 2/13/9

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cum devine cineva pe deplin evreu?”

Oricine poate să devină evreu, nu contează dacă el este francez, italian sau orice altă naționalitate, deoarece originea evreiască nu este pe linie genealogică.

A deveni evreu înseamnă a adopta un anumit mod de gândire, o atitudine față de viață și de scopul ei, atunci când realizezi ce înseamnă cu adevărat să devii evreu.

Ce înseamnă să fii vreu? Înseamnă să aduci metoda corecției și conexiunii în lume și să devii un membru contribuabil față de unificarea lumii.

Cu alte cuvinte, să devii un evreu înseamnă să te unești cu oamenii, să fii forța care îi elevează spre calitatea dăruirii, iubirii și unității. A fi evreu nu are nicio legătură cu faptul că mama lui este evreu sau nu.

Prin urmare, într-un final, scopul fiecărei persoane este să devină evreu, de ex. să treacă de la percepția egoistă și divizată a lumii la opusul ei, percepția altruistă și unită. O asemenea acțiune este considerată ca trecerea („Laavor”, de la „Ivri”, care înseamnă „Evreu”) barierei dintre această lume și lumea spirituală. Acelora care în prezent se identifică precum evrei li s-a dat o oportunitate să deschidă drumul acestui proces înainte să ajungă la umanitate ca întreg (cuvântul în ebraică pentru „evreu” [Yehudi] vine de la cuvântul „unificat” [yihudi] [Yaarot Devash, Partea 2, Drush no.2]).

Este prin urmare speranța mea că noi evreii, mai devreme, decât mai târziu, să recunoaștem responsabilitatea noastră față de lume, să implementăm unitatea noastră, „ca un singur om cu o singură inima” și, făcând astfel, să fim martori ai efectului armonios al unității noastre care se propagă în lumea largă ca „o lumină pentru națiuni”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă #4 – Legea conexiunii generale

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Natura este o lege care vrea să ne învețe cum să ne echilibrăm pe noi, înșine și să înțelegem lumea prin conexiunea umană. Toți suntem trași în depresie și cădere pentru ca noi să ne corectăm voința de a ne bucura, prin direcționarea ei spre beneficiul tuturor. Suntem într-o bulă rotundă, înconjurați din toate părțile și nu avem un loc în care să fugim. Pentru a obține această corecție, trebuie să construim un sistem de educație integral, nou, care va învăța oamenii cum să acționeze, „ca și cum” vor să îi ajute pe ceilalți prin lecții și activități. Ne va învăța cum să obținem o a doua natură, prin obiceiurile în care ne angajăm, ca rezultat al presiunii din exemplele pozitive furnizate de mediu. Toată lumea va îmbrățișa interdependența umană și va învăța cum să își inverseze dorințele de la a aduce un beneficiu „mie” la a aduce un beneficiu „nouă”.

De pe KabTV „O viață nouă #4 – Legea conexiunii generale”, 1/1/12

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întoarce-te la Creator

Baal HaSulam, Shamati, articolul 209: În rugăciune există trei condiții:

1. Crezând că El îl poate salva. Deși are cele mai proaste condiții dintre toți contemporanii săi, totuși, „Mâna Domnului va fi prea scurtă pentru a-l salva?” Dacă nu este așa, atunci „Domnul nu Își poate salva vasele.”
2. Nu mai are de ales, pentru că a făcut deja tot ce a putut, dar nu a văzut niciun remediu pentru situația sa.
3. Dacă El nu-l ajută, mai bine va fi mort decât viu.

Acestea sunt trei atitudini corecte față de viață. Totul este determinat de Creator. Nu există un singur gând sau vreun sentiment care să vină de la mine, ci numai de la Creator.

Prin urmare, trebuie să fiu mereu într-o stare accentuată de disponibilitate, analizând tot ceea ce se întâmplă în mintea și sentimentele mele, realizând că Creatorul mi le prezintă și îi cer imediat corectare, pentru a mă îndruma corect să am gânduri bune de iubire și dăruire față de ceilalți, adică însoțit de sentimente bune, care sunt mai presus de sine și pentru a dărui altora.

Creatorul dezvăluie numai răul în mine, așa cum se spune că „Am creat răul.” Cu toate acestea, prind acest rău la jumătatea drumului și rog imediat Creatorul să-l schimbe în bine.

Apoi încep să intru într-o relație interesantă cu Creatorul numit „dans”, ca un tango: El mă conduce, iar eu Îl conduc. El mă influențează, iar eu Îi înapoiez la fel. Astfel, ne completăm reciproc.

Recunoașterea răului este principală aici. Odată ce ai înțeles că a venit de la Creator și că „Nu există altceva în afară de El”, mai rămâne un singur lucru: Îi cerem să schimbe răul în bine. Despre asta este vorba în întreaga noastră viață, întreaga noastră muncă spirituală.

Întrebare:  Pot să mă îndrept spre Creator fără să-mi recunosc calitățile egoiste și capacitatea lor de distrugere?

Răspuns:  Nu. Este ca și cum ai fi portarul, iar Creatorul trage constant la poartă și trebuie să deviezi constant șuturile Lui.

Întrebare:  Cabaliștii se angajează în auto-reproș?

Răspuns:  Dacă plângi în mod constant, nemulțumit de viața ta, reproșând oricui și orice, atunci ești nemulțumit de ceea ce ți-a oferit Creatorul.

Întrebare:  Cabala vede pozitiv cauza depravării umane?

Răspuns: Creatorul a făcut acest lucru în mod special, pentru ca o persoană să aibă nevoie de ajutorul Său și, astfel, să poată urca la nivelul Său.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”,12/17/18

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Cum să nu-mi fie frică de sentimentul că mă dizolv?

Răspuns:  Dacă o persoană se simte foarte bolnavă, este gata să se dizolve fără teamă. Fiecare are astfel de momente, când este gata să dispară, să nu audă nimic și să nu existe.

Dacă sporim importanța spiritualității, ajungem într-o astfel de stare în care simţim că merită să ne dizolvăm egoismul, de dragul atingerii spiritualității.

Din  Convenţia din Moldova “Ziua întâi” 9/6/19, Lecţia 2, “Să devenim gata de a fi influențaţi de societate”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 4: Nu iți lipsește nimic decât să ieși într-un câmp pe care Domnul L-a binecuvântat și să aduni toate acele organe slăbite care au căzut din sufletul tău și să le alături într-un singur corp.

„Un câmp pe care Domnul L-a binecuvântat” este starea dintre noi. Este un câmp sălbatic pe care o persoană, gradual, îl cultivă, sădește și culege.

Cel mai dificil lucru este să ne convingem că trebuie să adunăm toate organele slăbite ale sufletului comun și să le conectăm într-un singur corp. Suntem pregătiți să studiem Cabala, tot felul de înțelepciuni, să punem întrebări dificile, ceea ce ne dezvoltă creierul. Noi chiar suntem pregătiți să-i simțim nu doar pe ceilalți, ci și experiențele personale, iar toate acestea nu sunt deloc ceea ce ne trebuie.

Noi trebuie să ne gândim numai la cum să ne conectăm la Creator cu dorințele noastre interioare. Fiecare dintre noi are o asemenea dorință, Creatorul ne-a dat-o în avans, iar acesta este un mare dar. Cu toate acestea, conectarea tuturor aspirațiilor împreună este ceea ce trebuie să facem.

Cum ne putem convinge că trebuie să ne conectăm cu prietenii numai cu dorințele direcționate spre Creator, a mea, a ta, a lui și a tuturor celorlalți? Orice altceva nu luăm în considerație, orice altceva este o bestie.

Cum putem să conectăm toate aceste dorințe, aspirații și intenții într-o dorință comună? Dezamăgirile, lăsați-le să fie dezamăgirile noastre comune, aspirațiile să fie aspirațiile noastre comune și toate acestea trebuie să le direcționăm spre Creator. Adică noi lucrăm cu El: asta este ceea ce putem să facem și asta nu, cerem, primim dezamăgire, plângem și orice altceva, dar toate în relație cu asta.

Asta se numește „să aduni toate acele organe slăbite, care au căzut din sufletul tău și să le alături într-un singur corp”. Aceste încercări atrag deja influența luminii superioare asupra lor și apoi conexiunea se va petrece.

Din Convenția din Moldova „Ziua unu” 9/6/19, „Dizolvarea în prieteni”, lecția 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este păcatul omului?

Păcatul omului este că nu a cerut Creatorului ajutor. Dacă ar fi cerut ajutor, cu siguranță că el ar fi primit ajutor de la Creator. Dar dacă persoana spune că a cerut ajutor și Creatorul nu l-a ajutat, pentru asta vine răspunsul că o persoană ar trebui să creadă că, Creatorul aude rugăciunile, așa cum este scris „Pentru că Tu auzi rugăciunea fiecărei guri”. …când o persoană vrea să meargă pe calea dăruirii și nu pe calea primirii, păcatul este în principal că persoana nu a cerut Creatorului să o ajute să depășească răul. Pentru asta, ea cere iertare, iar de aici înainte va cere ajutor (Rabash, Shlavey HaSulam, articolul 4 (1988), „Ce este rugăciunea pentru ajutor și pentru iertare în muncă?”)

Remarcă: Un păcat este de regulă înțeles ca o acțiune rea înspre altcineva …

Comentariul meu: Acțiunile bune sau rele nu sunt făcute de tine, ci de Creator.

Transgresiunea nu este în a face ceva rău, ci în a nu cere Creatorului să te corecteze și, astfel, calitățile egoiste care s-au trezit în tine te-au împins spre a face această acțiune săracă.

Păcatul tău este că nu ceri corecția calităților tale egoiste. Restul este doar Creatorul și în niciun caz nu este ceva asupra ta.

De fapt, nu sunt acțiuni pe care trebuie să le faci cu excepția unui singur lucru: să ceri Creatorului ajutor pentru a cuceri înclinația rea.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/17/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→