Revelarea Creatorului vine din starea cea mai de jos, din praf, așa cum se spune: „Din praf ești și în praf te vei întoarce”. Cădem tot timpul într-o stare de praf, pierdem tot interesul pentru dorințele și gusturile spirituale. Și din acest praf, trebuie să ne ridicăm: „Au ajutat fiecare pe prietenul său”.

Un om prin el singur nu se poate ridica din coborâre, ci numai dacă alții îi dau un exemplu și îl trezesc. Atunci va fi o ascensiune corectă și nu din cauza egoismului. Un prieten mă ajută să mă ridic și eu îl ajut pe prieten, adică lucrez într-un grup, iar forțele conexiunii funcționează aici. Abia atunci va fi o acțiune spirituală.

Dacă o persoană a căzut în starea de praf, atunci el însuși nu are putere. Singura speranță este grupul de zece. Nu voi putea niciodată să găsesc puterea în mine pentru a mă mișca. Ego-ul încearcă să mă înșele: „Încearcă și vei reuși!” Dar acest lucru funcționează numai în lumea noastră nu și în lumea spirituală. Acolo pot să mă ridic doar cu forța grupului: „Ei au ajutat fiecare pe prietenul său”. În caz contrar, nu va fi o ascensiune, ci auto-înșelare.

Eu sunt jos, prietenii mei sunt în partea de sus, așa că ne ridicăm reciproc, ca alpiniști legați împreună cu o frânghie.

Mă anulez în faţa grupului de zece, încerc să mă simt mai puțin decât toți ceilalți și, din această cauză, am putere de la asta. Și apoi, cu aceste puteri primite de la prietenii mei, fac acțiunea inversă și îi ajut.

Anulându-mă în fața grupului, primesc de la el o putere superioară care acționează asupra mea și mă trezește. Eram mai jos decât toți ceilalți, dar acum, cu puterea primită de la grup, îi influențez pe toți ceilalți, adică devin ca Creatorul pentru ei. Mai întâi am primit de la prietenii mei ca Malchut, iar acum le dăruiesc, ca Keter. Deci lucrez ca un motor cu piston: Malchut – Keter, Keter – Malchut.

Fiecare ar trebui să fie atât cel mai mic, cât și cel mai mare din grupul de zece. Dacă fiecare din grupul de zece funcționează așa, atunci vom avea un motor cu zece cilindri – imaginați-vă, ce putere! Toate pistoanele împreună pompează volumul nostru total, până când măsura se revarsă și Creatorul este dezvăluit în interior.

La prima împingere a pistonului, mă afund în grupul de zece și trag din el dorințele prietenilor mei, iar la a doua împingere, ridic aceste dorințe către Creator. Această ascensiune se numește MAN pentru că cer pentru toată lumea și primesc putere de sus. Și cu această putere, cobor și o transmit prietenilor mei, primesc din nou o nouă dorință de la ei și o ridic ca o rugăciune, MAN.

Așa că urc și cobor mereu: MAN – MAD. La fel și fiecare din grup, toți cei zece cilindri ai noștri. Mă conectez la dorința lor și vreau să-mi cresc prietenii și să-i aduc mai aproape de Creator. Și de la Creator, primesc un dar de putere, împlinire și revelare și îl transmit prietenilor mei. Lucrez ca un canal de transmisie în ambele direcții, deoarece vreau să ridic întregul grup către Creator.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/17/20 „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O lume nouă nr. 459 – Rezolvarea problemei antisemitismului

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Evreii au puterea de a se schimba pe ei înșiși, lumea și toată realitatea în bine. Ei au puterea de a uni totul.

Întreaga lume are nevoie ca evreii să dezvăluie forța superioară așa cum i-a învățat Avraam acum aproape 4000 de ani.

Înțelepciunea Cabalei a fost dezvăluită acum, astfel încât evreii să poată învăța pe toți cum să se conecteze deasupra ego-ului uman.

Acesta este un proces natural care trebuie să aibă loc. Evreii trebuie să conducă întreaga omenire să fie ca un singur pachet.

Aceasta se numește a fi lumină pentru națiunile lumii.

Din „Noua viață 459 – Rezolvarea problemei antisemitismului” KabTV 25.11.14

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Suntem în lumea infinitului, plină de lumină, care umple întregul univers. Dar noi simțim această lume ca fiind goală, care nu ne dă altceva decât o scânteie mică de viață, astfel încât să putem exista cumva. Prin urmare, noi nu prețuim această lume. Totul în ea este ascuns, dar trebuie să-l dezvăluim.

Ascunderea și dezvăluirea depind numai de noi și de nimeni altcineva. Trebuie doar să mă conving că exist deja în lumea infinitului, în oceanul luminii infinite, împlinirea infinită și nu îmi lipsește nimic. Singurul lucru care îmi lipsește este atitudinea mea corectă. Dacă mă raportez la lume în acest fel, voi descoperi că totul este acolo.

Aceasta înseamnă că mă ridic la credință deasupra rațiunii datorită unui sentiment de bucurie, unitate și sprijin reciproc. Așa descoperim lumea bunătății absolute și vedem că nimic nu s-a schimbat cu adevărat în afară de percepția noastră.

Anterior, am văzut întreaga lume ca fiind neagră, pentru că am judecat-o conform deficienţelor mele. Și când îmi corectez atitudinea față de lume, mă ridic la credință deasupra rațiunii și vreau să văd o lume bună plină de lumina superioară, Creatorul, văd că asta este cu adevărat.

Iar aceasta nu este o sugestie psihologică sau autoamăgire, ci o realitate adevărată. Trebuie doar să mă ridic de la gradul de Malchut la gradul de Bina, pentru a vedea lumea în calitatea de dăruire și nu de primire.

Atunci lumea va fi bună, voi vedea că totul este bine în ea și nu există rău. Pur și simplu, fiecare judecă în măsura propriei corupții: dacă există rău în mine, atunci văd rău în jurul meu. Și dacă mă corectez, văd lumea corectată. Totul depinde de viziunea mea interioară.

Iar cea mai corectă atitudine este să fii în bucurie. Prin urmare, este scris: „Slujiți Creatorului cu bucurie”. Dacă ne raportăm la Creator și la lumea creată de El cu bucurie, cu recunoștință, fără a-L critica pe Creator, vom simți că lumea este cu adevărat bună. Aceasta înseamnă că vrem să ne ridicăm de la gradul de Malchut la gradul de Bina, la credință (gradul de Bina) deasupra rațiunii (gradul de Malchut).

Creatorul mă tratează bine, dar mi se pare că primesc lovituri pentru că, în loc să fiu în credință, puterea dăruirii, sunt în primire. Eu sunt cel care corup atitudinea Sa față de mine. Prin urmare, trebuie să depun toate eforturile pentru a dezvălui bunătatea Creatorului. La urma urmei, nu poate exista rău în lume dacă nu există altă forță decât Creatorul, care este bun și face bine.

Dacă mi se pare că există rău în lume, este pentru că sunt corupt în interior. Nu există altceva de remediat decât atitudinea mea față de realitate. Și atunci voi vedea că nu există rău – există numai bine.

Din lecția pentru femei 11/1/20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În primele părți ale cursurilor de educație integrală, bărbații și femeile studiază împreună. Unele cercetări sugerează că într-o echipă de producție în care există femei, multe decizii sunt luate mult mai bine și mai repede. Și când suntem angajați în dezvoltarea spirituală, trebuie să existe o diviziune la un moment dat. De ce?

Răspuns: Trebuie să existe o diviziune de gen, deoarece în Cabala lucrăm cu proprietăți interne foarte profunde ale unei persoane, iar grupurile mixte reprezintă o mare piedică. În etapa inițială, bărbații și femeile pot lucra împreună timp de câteva luni, nu mai mult de șase luni, iar apoi trebuie repede să fie separați.

Întrebare: Trebuie împărțiți în funcție de vârstă?

Răspuns: Vârsta nu contează cu adevărat. Cred că este chiar mai bine să-i amestecăm astfel încât, la fel ca în viața noastră de zi cu zi, bătrânii să-i ajute pe tineri, iar tinerii să-i ajute pe bătrâni. Nu există nicio contradicție în acest sens.

Natura nu ne-a împărțit brusc după vârstă. Dimpotrivă, generațiile se ajută și se susțin reciproc. Însă pregătirea impreuna a bărbaților și a femeilor poate fi foarte dăunătoare prin faptul că va abate oamenii de la intențiile de dăruire și dragoste la nivelul hormonilor.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 21.08.2020

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există un remediu sigur pentru virus: conexiunea. Este o modalitate de salvare din toate problemele, deoarece devenim asemănători naturii, care este absolut globală și integrală. Dacă ne conectăm în acest fel, devenim mai conectați la forța comună a naturii, care va adapt corect toate sistemele vieții noastre.

Există o lege generală în natură care ne controlează pe toți. Pentru a ne apropia de această lege și a intra într-o interacțiune corectă cu aceasta, trebuie să ne conectăm. La fel cum mineralul, plantele și animalele se conectează într-o singură simbioză, tot așa trebuie să se conecteze și oamenii.

Atunci de ce vedem că în natură unul devorează pe celălalt? Pentru că noi, oamenii, ne tratăm reciproc egoist, iar egoismul nostru afectează toate celelalte niveluri ale naturii: mineral, vegetal și animal. Dacă ne corectăm dorința egoistă, lupul ar trăi liniștit lângă miel și nimeni din natură nu l-ar ataca pe celălalt.

Este evident pentru toată lumea că vom beneficia dacă vom fi în armonie cu natura. În generația noastră, această armonie trebuie realizată de întreaga umanitate și, prin urmare, este numită generația corectării.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/15/20, “Ultima generație”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: „Ce este egalitatea?”

Egalitatea are loc atunci când toți investim pe deplin în crearea unei societăți integrale. În incluziunea integrală a tuturor oamenilor, devenim egali condiționat.

Într-o astfel de egalitate, vom primi și vom da cât de mult este posibil ca fiecare dintre noi individual să o facă. Este imposibil să măsurăm pe fiecare individ și să determinăm suma pe care o datorează și are nevoie pentru ei înșiși. Cu toate acestea, dacă ne conectăm într-un mod care ne motivează pe toți să construim o societate integrală, atunci vom ajunge la această formă condiționată de egalitate.

O astfel de egalitate este condiționată, deoarece nu există doi oameni egali între ei prin natura lor. Dacă am fi egali din fire, atunci am experimenta deja unitatea. Egalitatea ne lasă astfel pe fiecare dintre noi să ne exprimăm individual cât mai mult posibil, participând la o acțiune colectivă comună.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Despre unitatea evreiască şi antisemitism –Articolul No. 2”

În articlolul precedent, am descris lupta lui Avraam pentru a răspândi revelația sa, că există o singură forță în realitate, pe care el a numit-o „Dumnezeu”, că acea forță manifestată în două moduri – dăruirea și primirea – și totul, în realitate, reflectă interacțiunile dintre cele două. De asemenea, am spus că Avraam și-a dat seama că oamenii contemporani lui, din Babilon, patria sa, deveneau înstrăinați unul de celălalt. Avraam a dorit să contracareze înstrăinarea cu bunătate și milă pentru a echilibra forța crescândă a primiri,i cu dăruirea adecvată. Când eforturile sale au fost respinse și a fost expulzat din Babilon, a rătăcit spre vest până la Canaan. Pe parcurs, mii și zeci de mii – după Maimonide, Midrash Rabbah și multe alte surse – i s-au alăturat și au devenit „casa lui Avraam”. Acei oameni au format nucleul, din care națiunea israeliană avea să se ridice mai târziu. Lucrul special la ei era că nu aveau nimic biologic în comun, ci mai degrabă convingerea că primirea trebuie să fie echilibrată cu dăruirea și erau dispuși să trudească pentru a dezvolta calitatea milei din interiorul lor.

Acest articol va analiza timpul Israelului în Egipt. În general, suntem învățați că perioada Israelului în Egipt a fost un coșmar – că acolo, au fost robi și chinuiți până nu au avut de ales decât să fugă în toiul nopții. Cu toate acestea, aceasta este o reprezentare foarte incompletă a imaginii..

Cartea Genezei (din capitolul 47 și în cartea Exodului) ne spune că atunci când Israelul a plecat în Egipt, Iosif era deja vicerege al Faraonului și omul său cel mai de încredere. Faraonul i-a dat chiar sigiliul său, pentru a-l folosi după bunul plac. Când familia lui Iosif a căutat adăpost în Egipt, Faraonul le-a dat cel mai fertil pământ din țară, ținutul Goshen, în estul Deltei Nilului. Iosif și-a plasat membrii familiei în poziții cheie și au prosperat sub protecția sa. Atât timp cât au fost uniți sub Iosif, lucrurile au mers bine pentru ei și au avut succes, prosperitate și s-au înmulțit.

Cu toate acestea, când Iosif a murit, unitatea israeliților a început să slăbească. În consecință, totul s-a schimbat. „Israelienii au început să-și ascundă identitatea evreiasca”, scrie prof. Zvi Shimon de la Universitatea Bar-Ilan din Israel. „Erau cufundați în cultura egipteană, participând cu entuziasm la evenimente culturale egiptene și adoptându-le modurile de divertisment. Sportul și teatrul egiptean au fost distracții populare printre noii imigranți evrei”. Încetul cu încetul, și-au abandonat angajamentul față de unitate și s-au cufundat în auto-îngăduință și narcisism. Poate că acesta a fost primul incident de dezbinare care a dus la ura evreilor, cu mult înainte ca termenii să fi fost inventați.

Spre mai marele regret al israeliților, cu cât au vrut mai mult să fie asimilaţi în Egipt, cu atât Faraonul și tot Egiptul s-au întors împotriva lor. Cartea Zohar (Shemot) întreabă: „De ce a fost Israelul exilat și de ce în mod specific în Egipt?” Răspunsul dat de Zohar este că au fost exilați în Egipt, deoarece egiptenii „erau mândri, disprețuitori și detestau Israelul” și, prin urmare, nu doreau ca evreii să se amestece cu ei. Midrash Rabbah (Shemot 1: 8) adaugă o versiune mai explicită a poveștii, arătând cu degetul direct către evrei: „Când a murit Iosif, au încălcat legământul și au spus:„ Să fim ca egiptenii. ”… Din cauza asta , Domnul a transformat iubirea pe care egiptenii au iubit în ură.” Cu alte cuvinte, faraonul și egiptenii nu s-au întors împotriva Israelului pur și simplu pentru că erau oameni răi, ci pentru că au abandonat moștenirea unității și s-au străduit să se amestece cu Egiptul și să se unească între ei.

Acesta este motivul pentru care Tora scrie că abia după moartea lui Iosif, Faraonul s-a întors împotriva evreilor. Odată ce Faraonul a devenit „antisemit”, dacă vreți, evreii nu au avut de ales decât să se reunească. Acest model, în care evreii evită unitatea atunci când sunt prosperi și sunt forțați să intre în ea prin persecuția unui lider local, s-ar repeta din Egipt până în prezent.

În aceste zile, vedem sfârșitul aceluiași ciclu în America. Evreii au fost prosperi de câteva decenii, au obținut bogăție și putere materială, dar și-au abandonat unitatea. Acum vedem răsturnarea țării de la apreciere și aprobare la denunț, critică și, în cele din urmă, ură.

În articolul următor, vom revizui eforturile lui Moise de a reuni poporul chinuit și, astfel, să-i răscumpere din opresorii lor.

For much more on this topic, please see my latest publication, The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism: Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mai multe forme de primire a informațiilor. Dacă o persoană ascultă un profesor la o universitate pentru a dobândi cunoștințe, acesta este un lucru. Dacă ascultă un prieten vorbind despre o situație dramatică în familie și empatizează cu el, acest lucru este diferit. Și, în al treilea rând, o persoană își ascultă prietenul în grup pentru a se uni cu el și a dezvălui planul naturii.

Există vreo diferență între aceste situații?

Răspuns: Diferența este uriașă. Mai ales atunci când prietenii încearcă să atingă cel mai înalt scop al naturii, deoarece acesta îi unește. Fiecare lucrează împotriva lor insisi pentru a se conecta cu ceilalți.

Există deja o comunicare clasică clară, deasupra egoismului tău, când trebuie să te ridici neapărat deasupra ta pentru a te conecta cu altul și cu el să simți cum pătrunzi într-un al treilea lucru – în însăși structura universului.

Întrebare: Ce înseamnă „a vedea” și „a auzi” în spiritualitate? Este acesta un nivel special de comunicare?

Răspuns: Auzul este o muncă de dăruire. Vederea este trecerea de la daruire la primire de dragul daruirii.

Observație: Chiar și sursele primare spun: „Și au auzit glasul Domnului”.

Răspuns: Da. Există cei care aud, adică lucrează în lumina lui Hassadim. Și există oameni care văd, și astfel lucrează în lumina lui Hochma.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de comunicare” din 14.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce unitatea este importantă pentru noi?“

Unitatea este importantă, deoarece natura vrea să ne unim.

Unindu-ne, intrăm în echilibru cu natura și trezim o forță pozitivă care există în natură, să iasă la suprafață, printre noi. Simțim apoi fenomene pozitive care ne umplu viața: fericire, încredere, pace și armonie.

Dimpotrivă, nefăcând nicio mișcare spre unitate, ego-urile noastre cresc nestingherite și lăsăm divizarea și ura, să ne separe din ce în ce mai mult. În consecință, experimentăm fenomene negative în creștere în viața noastră, adică suferință la scară personală, socială, ecologică și globală.

Mai mult, este important ca unitatea noastră să fie mai presus de toate diviziunile și nu doar unitatea unui grup față de altul. Acesta din urmă este pur și simplu un ego umflat de grup, care servește la creșterea diviziunii și a urii în societate și care, în cele din urmă, de asemenea nu duce la nici un rezultat pozitiv.

Prin urmare, importanța unității este importanța supraviețuirii noastre și arată dacă ne trăim viața armonios sau dureros.

Stabilirea importanței unității în societate necesită educație regulată și exemple de unitate deasupra separării. Prin urmare, trebuie să existe o schimbare în felul de transmitere a mesagelor și în exemple pe care le primim prin mass-media, televiziune, radio și Internet. Dacă primim contribuții din toate aceste surse de informații care exemplifică importanța și beneficiile unității, colaborării și cooperării – oameni care lucrează împreună pentru a se uni deasupra impulsurilor lor separatiste – atunci vom începe cu toții să simțim că unitatea este importantă și ne calibrează în acea direcție. În prezent, totuși, astfel de surse de informații sunt abundente în mesaje de diviziune și, astfel, vedem nenumărate rezultate negative în societate.

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol „Comemorarea Zilei Internaționale a Bărbaților – Omul a devenit învechit?”

În trecut, bărbații erau păzitorii și adesea singurii furnizori. În secolul al XX-lea, și în special după cel de-al doilea război mondial, lucrurile au început să se schimbe și astăzi există mult mai multă egalitate între bărbați și femei, cel puțin în ceea ce privește sprijinul. Traiectoria se apleca spre o egalitate și mai mare, dar apoi Covid a pătruns în viața noastră și a aruncat totul într-o grămadă încurcată. Cu birourile care se închid în stânga și în dreapta și oamenii care lucrează din ce în ce mai mult de acasă sau își pierd cu totul slujbele, omenirea pare pregătită să se angajeze în următoarea revoluție socială: o tranziție la conexiunile spirituale.

În loc să lupte, munca bărbaților se va concentra mai mult pe implicarea reciprocă, ceea ce înseamnă că formează conexiuni pozitive mai degrabă decât relații combative și competitive.

Împreună cu egalitatea crescândă, a devenit evident că bărbații nu sunt siguri de rolul lor în familie, în relațiile cu partenerii și adesea în viață. Și femeile au devenit nesigure cu privire la rolul pe care ar trebui să-l joace bărbații în viața lor. Bărbații nu mai au nevoie să vâneze, nici măcar metaforic, ceea ce înseamnă că nu mai asigură familia și nu o  pot proteja cu adevărat de furtunile din lumea exterioară, care a devenit nu numai ostilă, ci și prea complicată pentru a se descurca.

Deci, dacă bărbații nu pot asigura hrană sau protecție, într-adevăr lumea are nevoie de ei? O face, pentru că atunci când sunt asigurate nevoile materiale, intră în joc nevoile spirituale și cer satisfacerea lor nu mai puțin decât nevoile materiale. Și când vine vorba de probleme spirituale, fiecare sex are rolul său unic pe care numai el îl poate face. Și pentru că ambele sunt obligate să facă societatea completă în sens spiritual, bărbații și femeile devin la fel de importanți, complet diferiţi, dar complementari și indispensabili.

În loc să lupte, munca bărbaților se va concentra mai mult pe implicarea reciprocă, ceea ce înseamnă că formează conexiuni pozitive mai degrabă decât relații combative și competitive.

De asemenea, având în vedere situația și având în vedere faptul că școlarizarea se va face mult mai mult acasă, bărbații vor trebui să devină mai activi acasă, în special când vine vorba de educație – atât în ​​ceea ce privește valorile didactice, cât și precum în furnizarea de cunoștințe și predarea subiectelor școlare.

Când vorbim de spiritualitate, ne imaginăm adesea posturi de yoga, meditații și lucruri de această natură. Nu vorbesc despre asta. Mă refer mai mult la spiritul societății, la atmosfera din societate. Desigur, atât bărbații, cât și femeile își vor juca rolul vital în hrănirea spiritului societății, dar bărbații, care erau obișnuiți să concureze între ei, vor trebui acum să-și transforme gândirea și să învețe să se sprijine reciproc pentru a întări comunitatea .

În cele din urmă, fericirea noastră depinde de societatea în care trăim. Dacă societatea respectivă încurajează solidaritatea și responsabilitatea reciprocă, dacă oamenii se simt responsabili față de societatea lor și doresc să contribuie la comunitățile lor, atunci oamenii din această societate sau comunitate vor fi mai fericiți, mai stabili emoțional și mai încrezători.

Bărbații vor trebui să își asume un rol activ în acest proces, să participe la activitățile comunităților lor mai mult decât înainte și să fie mai implicați. Era de măsurare a succesului pe baza veniturilor sau realizărilor din carieră se încheie rapid. Ne lansăm într-o eră socială, în care oamenii sunt măsurați prin contribuția lor la societate. Mai ales acum, când vedem că principalul lucru care este rupt în țară este societatea, capacitatea de a forma comunități și societăți solide va deveni cel mai „fierbinte” produs. În consecință, bărbăția trebuie să adopte un sens complet nou – mai social, colaborativ și care să unească.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→