Întrebare: În prezent natura ne-a separat cu  acest coronavirus la fel ca ecranele calculatoarelor. Am început să dezvoltăm un fel de realitate virtuală. Care este următoarea etapă a nivelului de comunicare?

Răspuns: Când înțelegem că în conexiunea corectă dintre noi, nu în conexiunea pe Internet, ci cu sentimente corecte, putem să creăm o formă de unitate care ne va permite să simțim stratul ascuns al naturii, atunci vom începe să revelăm natura în forma ei adevărată.

Întrebare: Este clar că o comunicare fizică între oameni este mult mai dificilă decât cea virtuală, deoarece ea necesită energie și atenție. Este mult mai ușor să îi contactezi pe ceilalți prin intermediul ecranelor. De îndată ce învățăm să comunicăm prin  aceste ecrane, vom fi capabili să comunicăm fizic pe un nivel diferit?

Răspuns: Poate. Sper că asta este ceea ce se va întâmpla. Pot să văd din răspândirea Cabalei în lume că așa ne dezvoltăm.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 10/7/20

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există situații în care merită să urmezi doar un singur om, un lider, și nu o echipă?

Răspuns: Da. Dacă vrem să atingem un obiectiv mai înalt, atunci nu ne putem baza pe opinia mulțimii, deoarece rămânând o mulțime cu multe opinii, nu poate produce nimic special sau ceva superior ei. Vedem ce iese din asta. Toate acestea sunt inventate doar pentru a păcăli oamenii.

Dacă vrem să ne ridicăm deasupra statutului nostru, nu avem nevoie de mulțime. Trebuie să instruim oamenii, chiar și aceeași mulțime, pentru a fi un colectiv care se poate ridica deasupra, în credință deasupra rațiunii, adică la următorul nivel de dezvoltare, simțind creația.

Întrebare: Dar pentru a ajunge la această stare, este necesar să anulăm opiniile personale și să combinăm eforturile pentru a crea o dorință unificată. De ce nu putem adăuga opiniile noastre și să nu le anulăm?

Răspuns: Nu. Dacă procedăm astfel, nu vom ajunge la credință deasupra rațiunii. Fiecare dintre noi trebuie să ne smerim în raport cu colectivul și apoi vom ajunge cu toții într-o stare în care, în uniunea noastră, devenim mai sus decât fiecare dintre noi individual sau împreună ca o sumă.

Aici funcționează un principiu complet diferit. Lucrez cu egoismul meu, ridic societatea în ochii mei și o accept ca pe ceva sacru. În ciuda faptului că am dreptate ca individ, accept opinia societății mai presus de a mea, deoarece este o societate! Înțeleg că există o forță comună, o opinie comună.

Aceasta nu este părerea mulțimii. Dacă vrem să fim conectați împreună, suntem cu toții unul în celălalt, fiecare anulându-ne. Apoi creăm o astfel de stare în care toată lumea se egalează cu ceilalți. Apoi începem să simțim următorul nivel al dezvoltării noastre, fiecare din punctul de anulare. Aceasta se numește credință deasupra rațiunii.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 25.09.2020

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul lucru este că ne străduim constant să ne conectăm, să menținem unitatea. Am fost separați de sus și ne conectăm din nou. Așa lucrăm împreună cu Creatorul: El ne separă, noi ne conectăm, El ne separă din nou, noi ne conectăm din nou.

Trebuie să realizăm conexiunea noastră cu Creatorul în această muncă reciprocă. Și apoi, în deconectările pe care El le provoacă în noi și conexiunile dintre noi prin care ne conectăm cu El, începem să distingem limbajul Său – precum Codul Morse: punct, liniuță, bip, bip …

Însuși Creatorul face deconectarea și noi Îi cerem să ne conecteze. Apoi, în toate aceste acțiuni, începem să simțim Creatorul și să înțelegem ce vrea El să ne spună, ca într-un mesaj radio codat: beep-beep-beeeeep-beep …

Simțim Creatorul vorbindu-ne prin intrările și ieșirile luminii în Kli-ul nostru și explicându-ne ce forme mai avansate trebuie să atingem pentru a ne apropia de El. Creatorul ne învață cum să ne apropiem din ce în ce mai mult de El.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/9/20, 12/9/20, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ura, respingerea, dezacordul și neînțelegerea sunt în esență forma opusă a Creatorului, forma opusă a unității. Din aceasta, ajungem treptat la realizarea Creatorului.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult din generație în generație, cu atât ne simțim mai mult ca fiind individualişti, separați de ceilalți. Cu toate acestea, dacă acoperim toate păcatele cu iubire, vom putea să ne conectăm mai presus de toate diferențele.

Diferența dintre respingere și conexiune, între ură și iubire, dă intensitatea revelării Creatorului. Această diferență rămâne ca adâncimea dorinței deasupra căreia se ridică conexiunea: restricție, ecran și lumină reflectată. Apoi, între minus și plus, simțim puterea revelării Creatorului, care asemenea lipiciului, adună împreună toate opusele.

Acesta este motivul pentru care Creatorul a rupt sufletul comun al lui Adam HaRishon, a intrat cu toată forța Sa între bucățile rupte și a rămas acolo în forma Sa opusă, astfel încât să-L putem dezvălui din opusul Său, pentru a înțelege iubirea din ură, unitatea și conexiunea din respingere și neînțelegere, până ajungem la adeziunea completă.

Prin urmare, conectarea părților lui Adam HaRishon într-un singur sistem, sau dezvăluirea Creatorului care ne adună împreună, este una și aceeași.

Munca este simplă: între mine și prietenii mei este Creatorul în forma opusă, pe care, prin eforturile, cererea și rugăciunea mea, o transform din forța respingerii în forța conexiunii, adeziunii, astfel încât întunericul să strălucească. ca lumina. În locul urii nesfârșite, a abisului negru dintre noi, va apărea cea mai puternică lumină, conexiunea și iubirea unei mari forțe, tocmai din cauza întunericului revelat.

Înțelegem că realitatea constă în bine și rău, că unul nu poate fi fără celălalt și ambele sunt la fel de importante, deoarece în conexiunea dintre ele se descoperă Creatorul. Este foarte dificil să menţii ura, când iubirea vine. Nu vrem să ne gândim la ură, suntem atrași de iubire din toată inima. Este o treabă mult mai grea să te menții în ură și să nu te arunci în oceanul iubirii.

Cu toate acestea, trebuie să constăm din amândouă și abia atunci ne opunem Creatorului. Creatorul este o singură forță a binelui absolut. Cu toate acestea, includem două forțe și construim o linie de mijloc între ele cu ajutorul Creatorului, care este acolo cu noi.

Trebuie să ne obișnuim cu faptul că fiecare persoană include întotdeauna două opinii, două forțe, două dorințe opuse. În creația corectă, trebuie combinate două forme ale naturii, iar în mijlocul dintre ele, vrem să-l stabilim pe Creator, astfel încât „Cel care face pace mai sus, să facă pace cu noi și cu tot Israelul”. Înțelegând diferența dintre bine și rău, lumină și întuneric, dezvăluim forța superioară deasupra contrastului stărilor opuse. Dacă încercăm să dezvăluim binele și răul, ura și iubirea, separarea și conexiunea, respingerea și atracția dintre prieteni, îl vom dezvălui pe Creator între noi și vom construi o linie de mijloc.

Ura și iubirea se susțin reciproc ca uleiul și fitilul, care aprind împreună o lumânare. Trebuie să existe întotdeauna rezistență (un fitil), o incapacitate de conectare și, în același timp, ulei și lumină. Așa construim atitudinea corectă față de realitate.

Prin urmare, toate încercările lumii de a ajunge la bine, vor duce doar la o revelare și mai mare a răului, până când ne vom da seama că avem nevoie de o metodă diferită pentru existența noastră. Nu ne putem distruge reciproc, eliminând toate opusele, așa cum ar dori egoismul. Dimpotrivă, folosind toate opusele putem construi linia de mijloc. Acest lucru va deveni evident peste tot în lume, mai ales în țările cele mai dezvoltate.

Opusele rămân, dar toate păcatele sunt acoperite de iubire. Dacă nu urmăm această cale, nu vom putea să creăm și să menținem o familie, să creștem copii sau să realizăm pacea între părți din țară și dintre țări. Vom deveni o forță distructivă în natură. Materia minerală, plantele și animalele pot exista deoarece sunt controlate de natură și acționează instinctiv corect. Cu toate acestea, oamenii nu pot exista, decât dacă găsesc linia de mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/7/20, „Linia de mijloc”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există unele obstacole în comunicare, cum ar fi cineva care are o reputație neplăcută. Este posibil ca oamenii să nu dorească să comunice cu acea persoană din cauza informațiilor care discreditează persoana din cauza unor fapte referitoare la biografia și stilul său de viață. Care este sfatul tău într-un caz ca acesta?

Răspuns: Dacă este un grup de începători în educația integrală, atunci este de dorit ca oamenii să nu știe nimic despre ceilalți și să nu vorbească deloc despre asta. Trebuie să începem cu faptul că tu ești o persoană și eu sunt o persoană; trebuie să ajungem la unificare prin voința naturii fără nici o condiție prealabilă.

Întrebare: Și dacă știu, de exemplu, din mass-media că cineva a fost în închisoare?

Răspuns: Aceasta înseamnă că această persoană trebuie să fie introdusă într-un grup care este pregătit să o perceapă ca pe o personalitate absolut separată.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14/10/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ascult discursuri de la Knesset [ramura legislativă a guvernului israelian], mă întreb despre ce fel de alegeri vorbesc. Ce vom alege? Are fiecare vorbitor un program care să aducă întreaga țară împreună și să facă societatea un loc mai bun? Nimeni nu poate oferi nicio soluție de conectare, fiecare încearcă doar să-și dovedească cazul.

Dar în această formă, toată lumea greșeste, toată lumea aduce separare și nu este nimeni de urmat. Nimeni nu solicită conexiuni și unitate, ci demonstrează doar cum este singurul care are dreptate și ceilalți greșesc. Dacă acest lucru continuă, desigur, vom organiza alegeri nu numai de patru ori pe an, ci în fiecare zi. Nu știu cum poate funcționa statul în astfel de condiții.

Trebuie să înțelegem că numai eforturile noastre interne de a uni întreaga națiune și întreaga lume pot aduce pace lumii. În caz contrar, vor apărea întotdeauna puncte explozive care amenință să explodeze în război.

Nimic nu este mai important decât eforturile noastre de a uni națiunea. Dar problema este că toată lumea crede că doar ei știu să se unească și numai sub conducerea lor se poate realiza unitatea. Cu toate acestea, vedem că toate aceste încercări eșuează una după alta.

Și aceasta va continua până când nu vom schimba abordarea într-un mod în care nu vom defini exact cum ar trebui să fie, dar toată lumea ar trebui să creadă că în primul rând unitatea ar trebui să fie în inima lor. Atunci va fi implementat. Indiferent în ce formă, nu stabilesc nicio condiție: principalul lucru este să ne străduim să ne conectăm. Apropierea unii de alții este întotdeauna un lucru bun.

Întrebarea este ce trebuie făcut dacă există mai multe grupuri, mai multe partide și metode opuse și fiecare crede că are dreptate, iar celălalt greșește? Există o singură soluție. Nimeni nu ar trebui să aibă vreo altă părere în afară de dorința de a se uni, deoarece se spune „Iubirea va acoperi toate nelegiuirile”.

Toate păcatele, toate contradicțiile, nu trebuie deloc luate în considerare. Toate aceste diferențe rămân între noi, suntem conștienți de ele, înțelegem că suntem departe unul de celălalt și suntem opuși, fiecare dintre noi: socialiști, comuniști, oportunisti, capitaliști etc. Indiferent de ce partid, există câteva zeci în țara mică a Israelului și vor crește la nesfârșit dacă separarea continuă.

Trebuie să înțelegem că nu putem vorbi despre contradicțiile noastre între noi, deoarece este clar că egoismul fiecăruia se manifestă în formă sa naturală, care este diferită de ceilalți. În acest sens, fiecare persoană este unică, așa că ar trebui ca fiecare să organizeze propria lor petrecere personală?

Și dacă va săpa mai adânc în el însuși, va vedea că este și el rupt de opinii contradictorii și va trebui să se împartă în mai multe partide de luptă. Nu există alte soluții decât să te ridici deasupra tuturor obstacolelor, tuturor contradicțiilor și să acoperi toate crimele cu dragoste.

Păcatele ne ajută să construim dragostea pentru că trebuie să acoperim toate diferențiale cu ea. Acesta este motivul pentru care păcatele sunt dezvăluite – pentru a ne ajuta să construim iubirea – așa provin din gândul creației, gândul Creatorului.

 Dacă ne tratam unii pe alții în acest fel, nu vor exista dezacorduri, atacuri și certuri între oameni și părți. Vom construi împreună, fiecare va ține cont de ideea lor despre propria lor neprihănire și greșelile altora, dar o va acoperi pe toata cu dragoste. Aceasta va fi structura potrivită.

Și apoi fiecare partid și fiecare persoană va construi o formă de dragoste care se bazează pe opusul sentimentelor lor critice negative față de ceilalți. Va fi ură înăuntru și iubire în afară, până când vom vedea lumea întreagă corect și pe noi înșine în cea mai bună stare posibilă.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/3/20, „Unitatea mai presus de toate”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Hanuka este prima sărbătoare pe care o sărbătorim în dezvoltarea noastră spirituală. Întreaga Torah vorbește doar despre dezvoltarea spirituală a omului și, de fapt, Hanuka este abia menționată acolo, deoarece această stare nu a ajuns încă la primirea luminii superioare. Este doar o pregătire pentru corectări.

Hanuka este dezvoltarea omului la nivelul Binei, prima etapă spirituală, dăruire de dragul dăruirii. Și vrem să ajungem la aceasta prin conexiunea noastră în grup, deasupra egoismului nostru, dorinței de a primi plăcere, deasupra respingerii reciproce și a tuturor obstacolelor care ne împiedică să atingem unitatea.

Prima etapă a unității se numește Hanuka, „parcare”. Când ajungem la ea, şi câștigăm puterea de dăruire, atunci înțelegem că acesta este un mijloc de a începe să înțelegem Creatorul după acest pas, nu doar prin intenția de a dărui, ci prin actul de dăruire, realizarea acestei intenții în practică, în dorința noastră.

Aceasta va fi deja primire de dragul dăruirii, primirea practică a luminii superioare de dragul dăruirii, ceea ce ne face asemănători Creatorului și ne deschide dialogul cu forța superioară: „Eu sunt al Preaiubitului meu și Iubitul meu este al meu”.

Cu toate acestea, acest lucru se va întâmpla abia mai târziu și, deocamdată, trebuie să dobândim intenția de a dărui prntru toate dorințele noastre, adică de a obține dăruirea de dragul dăruirii, care este simbolizată de Hanuka, „parcarea” pe calea spre corectare.

Hanuka este o cale de ieșire din întuneric. La urma urmei, nu vedem lumea spirituală, adevărata realitate; trăim în întuneric complet, închiși în egoismul nostru. Și dacă vrem să corectăm aceste dorințe în dăruire, atunci mergem la lumina dăruirii. Prin urmare, Hanuka este numită festivalul luminii. Începem să ne deschidem sufletul și învățăm să-l folosim corect, să aprindem lumina milostivirii, Hassadim, în suflet.

Dacă dorința unei persoane este corectată, dacă puterea de dăruire este dobândită, lumina Hassadim, atunci după sărbătoarea Hanuka poate începe deja să o folosească pentru a primi de dragul dăruirii, umplând sufletul cu lumina superioară NRNHY și devenind asemenea Creatorului.

Hanuka este o tranziție de la întuneric, de la dorința de a se bucura, la lumină, dorința de a dărui și de aceea este numită festivalul luminii. Tradiția de a aprinde lumânări de Hanuka, în lumea noastră, simbolizează corectările spirituale interioare care trebuie făcute în sufletul tău.

Plăcerea dăruirii de dragul dăruirii este că ne ridicăm deasupra dorinței noastre egoiste. Minunea de Hanuka constă în faptul că urcăm la nivelul opus dorinței de a primi plăcere: de la Malchut la Bina.

Dorințele de a primi plăcere în interiorul unei persoane care rezistă spiritualității, sunt numite greci. Se pare că există un război între greci și Israel, dar, desigur, acest lucru nu se referă la țările acestei lumi, ci doar la concepte spirituale.

Grecii sunt dorințele de a se bucura, din fiecare dintre noi, Macabeii sunt intențiile de dăruire, iar războiul este între cei care vor să acționeze pentru ei înșiși și cei care cer dăruirea. O astfel de confruntare are loc în fiecare persoană.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/10/20, “Hanukh”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ronald Ferguson, profesor la școala Harvard Kennedy, a coautorat o carte despre creșterea copiilor de succes, Formula: Deblocarea secretelor pentru creșterea copiilor de mare succes. El și coautoarea, jurnalista Tatsha Robertson oferă „Cele 8 roluri ale bunilor părinți”.

Primul rol este „partenerul de învățare timpurie”. Părintele se implică în încercarea de a-l face pe copil interesat să învețe și a face învățarea și rezolvarea problemelor distractive chiar înainte de a începe școala.

Ce înseamnă să fii partener de învățare pentru un copil?

Răspuns: Când un părinte vorbește, el sau ea introduce și explică în avans copilului aceste senzații, aceste relații.

Întrebare: Îl încurajează în același timp pe copil să fie primul din clasă?

Răspuns: Nu. Nu este vorba de competiție, ci de atitudinea corectă.

Întrebare: Ce fel de atitudine ar trebui să fie?

Răspuns: A insufla copilului atracția pentru cunoaștere.

Comentariu: Al doilea rol se numește „inginerul de zbor”. Acesta este un părinte care controlează mediul unui copil și intervine atunci când ceva nu merge bine.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc. Mediul determină o persoană și dezvoltarea acesteia.

Întrebare: Poate un părinte să intervină și să mute copilul într-un mediu diferit dacă ceva nu este în regulă?

Răspuns: Cu siguranță!

Întrebare: Aceasta nu este constrângere?

Răspuns: Nu. Aceasta este o ajustare care trebuie făcută de sus.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă copilului îi place acolo?

Răspuns: Nu contează ce îi place lui.

Întrebare: Într-o asemenea măsură? Aproape forțat? Îl muți pe el sau pe ea la altă școală?

Răspuns: Da.

Întrebare: În ce fel de mediu ar trebui să mut copilul?

Răspuns: Cel care ajută copilul să se dezvolte și nu limitează sau creează niciun ideal fals în fața lui.

Întrebare: Care ar trebui să fie idealul mediului corect?

Răspuns: Liber, larg dezvoltat, prietenos, nu este restricționat în nici un fel.

Întrebare: Asta ar trebui să fie un mediu? Include aici profesori, cursuri și prieteni?

Răspuns: Desigur, totul.

Comentariu: Al treilea rol este „reparatorul”. Părintele se asigură că copilul are tot ce este necesar pentru a reuși, că nu se va pierde nicio oportunitate de a îmbunătăți viața copilului.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să educi părintele.

Întrebare: Care sunt principalele oportunități pentru îmbunătățirea vieții unui copil?

Răspuns: Societatea, mediul. Nimic altceva.

Comentariu: Al patrulea rol este „Revelatorul”. Un părinte-revelator extinde viziunea copilului asupra lumii, arătându-i lumea și oportunitățile disponibile și îl duce la muzee, biblioteci și expoziții.

Răspunsul meu: Așa este. Am fost crescut așa. Tatăl meu m-a dus tot timpul la cinematograf. Era un mare fan al filmului. Era un cinematograf în care aveau doar filme despre artiști, muzicieni și oameni extraordinari. Mergeam la toate aceste filme o dată pe săptămână.

Întrebare: Acest lucru ți-a extins viziunea asupra lumii?

Răspuns: Bineînțeles! De atunci, nu am mai văzut aceste filme despre mari artiști, muzicieni și oameni de artă.

Comentariu: Al cincilea rol este „filosoful”. Părinții își ajută copilul să găsească scopul punând întrebări profunde despre viață și răspunzând la ele. Crezi că este corect ca un părinte să fie un astfel de filosof?

Răspunsul meu: Este necesar să trezești astfel de întrebări într-un copil care să-l provoace mental și ca el sau ea să încerce să răspundă cumva.

Întrebare: Ce întrebări ai trezi  într-un copil?

Răspuns: Depinde de vârsta și caracterul copilului. Nu este ușor.

Desigur, întrebări despre baza universului, despre viață, despre natura care ne înconjoară.

Întrebare: Îi putem adresa unui copil întrebări precum „Pentru ce m-am născut? Care este sensul vieții?” Sau este prea devreme pentru el și nu ar trebui să facem asta?

Răspuns: Nu știu. Acest lucru trebuie făcut cu mare grijă. Nu vreau să sfătuiesc.

În principiu, copiii au aceste întrebări în copilărie. Apoi uită. „Pentru ce trăiesc, de unde vin, pentru ce sunt eu, ce sunt eu?” Și așa mai departe. Aceasta este încă o dezvoltare pre-hormonală. Apoi, hormonii încep să lovească și totul se termină în acest sens.

Comentariu: Al șaselea rol este „modelul”. Acești părinți își definesc valori importante și le insuflă copiilor lor.

Răspunsul meu: Nu sunt sigur de asta. Valorile părinților mei erau să mă facă muzician. A fost, desigur, teribil. Nu am apreciat deloc acest lucru și nu am putut aprecia. Nu mi-a plăcut să lucrez la mine în mod mecanic, să fac repetiții timp de cinci sau șase ore pe zi și mai multe lucruri de genul acesta. Uscăciunea asta m-a ucis. Nu am putut suporta și am făcut tot ce am putut pentru a mă desprinde.

Întrebare: În general, este corect ca părinții să definească valori importante pentru ei înșiși și să le insufle copiilor lor?

Răspuns: Așa reiese! Nu poți face nimic.

Întrebare: Înseamnă că principalul lucru este educarea părinților astfel încât să le fie insuflate valorile corecte? Și apoi copiii îi vor urma.

Răspuns: Da, așa este!

Întrebare: Al optulea rol este „vocea de navigare GPS”. Vocea unor astfel de părinți continuă să sune în capul copilului chiar și după ce au plecat de acasă. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Așa este. Acest lucru rămâne, iar acest lucru este foarte important. Totuși, este doar un navigator. Prin urmare, este necesară verificarea valorilor pe care le au părinții și pe care doresc să le insufle copilului lor.

Întrebare: Cu alte cuvinte, trebuie să verificăm acest „navigator”?

Răspuns: Da. Aceasta este o problemă astăzi.

Întrebare: În mare aceste valori sunt practic toate egoiste?

Răspuns: Bineînțeles. Trebuie să educăm părinții. Luați toate aceste valori, insuflați-le părinților și lăsați-i să se educe cu asta.

Din „Știri cu Michael Laitman” KabTV, 14.09.2020

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există ceva numit xenofobie. Este dorința de autoconservare bazată pe antipatie, intoleranță și prejudecăți față de oameni care sunt diferiți, cu o culoare diferită a pielii, greutate suplimentară, înălțime mică etc. Creierul nostru îi identifică imediat ca fiind străini.

Există o lege a asemănării formei conform căreia oamenii care sunt asemănători se atrag reciproc și contrariile se resping. Spunem că trebuie să respectăm legile naturii.

Răspunsul meu: Nu, legea naturii nu înseamnă neapărat să fii mai aproape de cei care sunt ca tine. În majoritatea cazurilor, este necesar să te conectezi cu cei care sunt diferiți de tine, pentru a crea un câmp mai larg de relații sociale.

Prin urmare, vedem în tot felul de conexiuni biologice, că se combină cu altele, uneori ele sunt foarte diferite . Acest lucru duce la o diversitate și mai mare în natură.

Prin urmare, nu vei separa doar roșcatele cu roșcate, cele înalte cu cele înalte etc., pentru că asta nu poate duce decât la consecințe incorecte.

Întrebare: Atunci, ce este această lege a asemănării formei, ce atrage ce?

Răspuns: Se referă la similitudinea interioară, atunci când oamenii sunt atrași unii de alții și simt aceleași aspirații.

În Cabala, aceasta este cea mai importantă calitate; ne reunim în grupuri cu intenția de a atinge un scop special, unul necorporal, care nu poate fi determinat de nicio convenție standard, materială.

La acest proces pot participa oameni care au culori diferite ale pielii, înalți, scunzi, grași, slabi, etc. Principalul lucru este că toată lumea ar trebui să aibă dorința de a se conecta cu ceilalți, ridicându-se deasupra naturii proprii. Ei încep să se conecteze într-un mod complet diferit și cu calități care nu au consecințe în această lume.

Cu alte cuvinte, atunci când vorbim despre similitudine, ne referim la similitudinea obiectivelor oamenilor, dar calitățile și trăsăturile lor de caracter rămân diferite. Cu cât varietatea este mai mare, cu atât ajungem la similitudine.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14/10/20

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cabala spune că atunci când o persoană nu cere ajutor de la Creator este o transgresiune.

Răspunsul meu: Oamenii care aspiră la scopul creației și vor să ajungă la starea corectă ar trebui să înțeleagă că aspirațiile lor cuprind două direcții.

Una este a merge unul spre celălalt. Cealaltă este realizarea și înțelegerea că este imposibil să facă asta deoarece natura noastră nu ne permite și nu ne va permite să o facem. Creatorul stă în calea dintre noi și nu ne permite să ne apropiem unul de altul și provoacă tot felul de probleme astfel încât persoana înțelege că fără participarea Creatorului, ea nu se poate apropia de ceilalți.

Nici omul, nici o națiune, nici o țară, nici întreagă umanitate nu va dobândi nimic decât dacă ei încep să se miște spre a se apropia între ei cu ajutorul Creatorului.

Atunci acțiunea cum este o poruncă, adică o acțiune bună, are loc când încerc să mă apropii de ceilalți și cer Creatorului să participe în asta. Atunci pot cu siguranță să mă bazez pe succes.

De pe KabTV “Stările spirituale” 11/19/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→