Întrebare: Sensul vieții dispare când cred că trebuie să fuzionez cu toți oamenii într-o conștiință comună. Da, vreau să interacționez cu oamenii, dar nu vreau să mă pierd pe mine și pe individualitatea mea. E ceva în neregulă cu mine? La urma urmei, mă simt confortabil fără să interacționez cu oamenii.

Răspuns: Totul va trece. Nu ai nimic de pierdut în tine și în confortul tău. Nu aveți nicio idee despre confortul pe care îl aveți atunci când vă conectați cu toată lumea și începeți să simțiți o lume infinită, perfectă, deasupra timpului, mișcării și spațiului.

Și tu, ca un copil, ții o jucărie mică și ți-e frică să nu o pierzi.

Întrebare: Înseamnă că merită totuși să te apropii de oameni, de ei?

Răspuns: Desigur.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” de la KabTV, 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea adevărată începe atunci când nu se caută nimic în schimb.

(Antoine de Saint-Exupery)

Adevărat. Frumos! Clar, scurt.

Întrebare: Puteți să comentați acest lucru?

Răspuns: Nu. Nu pot. Este exprimat atât de clar și corect.

Unde vei găsi asta? Printre oameni există opinia că acest lucru este posibil.

Întrebare: Dar omul nu are putere să o facă?

Răspuns: Nu, nu este în natura umană.

Întrebare: Prin natură, omul este incapabil să nu ceară nimic în schimb?

Răspuns: Desigur. Trebuie să creăm acest sentiment de iubire pentru celălalt din sentimentele opuse: din respingere, ură, din toate proprietățile, sentimentele și gândurile negative. Trebuie sa o fac

Atunci este posibil să spunem că îl iubesc – pentru că îmi creez dragostea pentru el. În general, ceea ce simt practic pentru el este că îl urăsc.

Întrebare: Adică, dacă aș putea pur și simplu, chiar așa, să urăsc pe cineva și apoi să mă ridic să-l iubesc?

Răspuns: Da. Întoarce-te din interior în afară. Atunci poți spune că îl iubești. Îl iubesc. Și faptul că acest sentiment a apărut în mine de nicăieri.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Da, dar se numește iubire.

A iubi înseamnă a crea o atitudine față de altul din tine, o atitudine de iubire față de cel pe care l-ai urât inițial. Iubirea nu poate fi decât deasupra urii! Altfel nu este iubire.

Din emisiunea de pe KabTV„Știri cu Dr. Michael Laitman” , din 10.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ascensiunea la primul grad spiritual, după care începem să urcăm pe scara spirituală, este cel mai greu pas. Primul contact cu spiritualitatea este cel mai important eveniment, deoarece înseamnă a face cunoștință cu lumea opusă, cu relații, valori, calități și legi opuse.

Înainte de aceasta, ne imaginăm totul numai în interiorul egoismului nostru, doar imaginându-ne spiritualitatea. Cu toate acestea, lumea spirituală are de fapt proprietăți noi, necunoscute și valori diferite. Pe măsură ce începem să o atingem, devenim convinși cât de opus este ceea ce ne-am imaginat. După cum se spune, „am văzut o lume opusă”.

Dar când aceste confuzii se risipesc, zi de zi, începem să simțim asupra căror acțiuni trebuie să ne concentrăm pentru a ne ridica de la treaptă la treaptă.

Nu știm ce este lumea spirituală. Abia în primul moment când reușim să ne conectăm, la ȋnceput puţin, ajungem la o simțire spirituală; adică simțim conexiunea dintre noi, care se numește Ibur (Concepție), și apoi pașii următori: Yenika (Alăptare), Mochin (Maturitate).

Cu toate acestea, toată munca noastră constă în conectarea într-un singur grup, într-o singură dorință acumulată din multe dorințe îndreptate spre conexiune, către dăruire. Principalul lucru este că dăruirea către Creator va deveni pentru noi mai importantă decât orice altceva.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Efortul de a atinge scopul poate crește prin minte și inimă?

Răspuns: Da, impulsul către scop poate fi emoțional și intelectual. Conform acestui lucru, tânjim după asta.

În procesul muncii spirituale, într-un anumit stadiu, vedem cum emoțiile și mintea încep să se susțină reciproc și să se echilibreze reciproc pentru a obține o anumită armonie, astfel încât una să se dezvolte în detrimentul celelaltei.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” KabTV 09.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 28/1/21

Astăzi este cincisprezece din luna ebraică Shevat. Calendarul ebraic este format din douăsprezece luni, care reprezintă diferite stări în dezvoltarea spirituală a unei persoane. Luna Shevat este considerată începutul anului pentru copaci, deoarece în această lună, copacii încep să se trezească spre sfârșitul iernii și începutul primăverii.

Este scris că omul este ca pomul câmpului. Prin urmare, sărbătorim această perioadă a anului ca fiind începutul înmuguririi spirituale a omului. Profesorul meu, RABASH a scris o scrisoare elaborată despre semnificația spirituală a Tu [cincisprezece] BiShvat[din Shevat], scrisoarea nr. 29, pe care sunteți bineveniţi să o citiți în arhiva noastră online. Mai jos este esența cuvintelor sale.

Ordinea operațiilor dezvoltării spirituale a omului poate fi comparată cu operațiunile pe care le efectuăm pe copaci, dacă vrem să înflorească și să dea roade bune.

Fertilizare: Aceasta se referă la utilizarea „așternutului” din lumea noastră ca un combustibil și ca substrat pe care creștem în spiritualitate. Pentru a reuși în spiritualitate, trebuie să ne plantăm într-un mediu care încurajează creșterea spirituală, un mediu care promovează valori ale dăruirii și iubirii faţă de ceilalți. Cu toate acestea, ego-ul ne strică și ne murdărește iubirea. Când ne intensificăm conexiunea, deci devine mai puternică decât ego-ul care apare între noi, folosim egoismul ca motiv pentru a ne stimula conexiunea. Acesta este sensul fertilizării copacului, adică dezvoltarea spirituală.

Praşila: Aceasta înseamnă că trebuie să săpăm în inimile noastre și să examinăm scopul ființei noastre aici. Creșterea arborelui depinde de solul în care îl plantăm. Apoi solul trebuie cultivat, săpat și întors spre exterior. La fel, trebuie să ne uităm în adâncul inimii noastre, să aducem ceea ce este acolo la lumină, și să găsim scopul vieții noastre.

Îndepărtarea calusurilor:Calusurile sunt semne, indicații ale lucrării noastre spirituale. Cu toate acestea, lucrarea noastră spirituală trebuie ascunsă. Prin urmare, aşa cum tăiem calusurile din copac, tot așa trebuie să tăiem semne externe ale lucrării noastre spirituale, astfel încât să nu evocăm invidie sau gânduri rele de la alții.

Îndepărtarea excesului de frunze: Frunzele preced fructul. Ele reprezintă lucrările pe care le facem pentru a ajunge la o stare de lucru de dragul altora. Pe măsură ce cineva se apropie de această stare, aceste frunze trebuie măsurate cu atenție și excesul de frunze trebuie îndepărtat, astfel încât să permită fructului, intenția de a dărui, să crească la potențialul său maxim.

Acoperirea cu pămȃnt:Prăfuim rădăcinile expuse și le acoperim cu pământ. Uneori ajungem la o stare de disperare și credem că nu ne vom ridica niciodată din starea noastră actuală. „Praful” înseamnă lupta cu aceste gânduri [în ebraică, Me’abkim înseamnă atât „praf” cât și „luptă”]. Când apar în noi îndoieli pe calea noastră spirituală, trebuie să le „acoperim” și să continuăm să creștem.

Afumând sub copac: Când există viermi în copac, răspândim fum sub el pentru a-i ucide. Afumatul reprezintă arderea lucrării spirituale de ieri și reîncepem a doua zi de la început. Aceasta înseamnă că, la fiecare nou grad spiritual, trebuie să lăsăm în urmă gradul anterior, aparent „arzându-l”. Altfel, ne împiedică intrarea în noul nivel. Acesta este singurul mod de a urca nivelul spiritual către scopul vieții.

Îndepărtarea pietrelor înseamnă eliminarea Avanim [în ebraică „pietre” precum și „înțelegeri”]. Aceasta înseamnă că trebuie să abandonăm înțelegerile noastre anterioare pentru a pregăti terenul pentru noi înțelegeri. La începutul lucrării, înțelegerile noastre sunt egoiste. Trebuie să ne curățăm inimile de aceste înțelegeri și să le absorbim pe cele noi, altruiste.

Tăierea este lucrarea finală pe care RABASH o menționează. Înseamnă că trebuie să tăiem ramurile și frunzele uscate din copac, astfel încât să permitem să crească unele noi. Ramurile și frunzele vechi și uscate sunt tot ceea ce am dobândit din mediul nostru. Acestea trebuie tăiate astfel încât să permită noilor înțelegeri spirituale să crească. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți să nu creștem prea multe ramuri noi, deoarece acest lucru ne-ar face „prea deștepți pentru binele nostru”, ceea ce înseamnă că am lucra prea mult cu mintea noastră și prea puțin cu inimile noastre, cu intențiile noastre față de ceilalți, care sunt inima muncii noastre.

Dacă urmăm aceste obiceiuri în lucrarea noastră spirituală unul cu celălalt, vom avea un an grozav și fructul nostru spiritual al iubirii pentru ceilalți va fi sănătos, puternic și frumos.

Filed under: facebook, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbești tot timpul despre creșterea unei persoane. Toți se consideră buni și bine educați. Cum va înțelege o persoană că are nevoie de educație și schimbare?

Răspuns: Numai prin lovituri. Cum altfel? Dacă oamenii se consideră atât de buni, de ce este lumea atât de rea?

Comentariu: Alții sunt răi, prin urmare, lumea este rea. Așa gândește o persoană.

Răspunsul meu: Și vom continua în acest fel până când ne va cădea ceva atât de greu pe cap încât nimeni nu se va mai gândi la nimic.

Întrebare: Putem spune că, făcând acest lucru, invităm chiar mai multe probleme asupra noastră?

Răspuns: Desigur. În loc să ne corectăm, încercând să facem ceva, să ne liniștim. Acest lucru duce lumea la dezastru.

Întrebare: Educația reală înseamnă că încep să mă uit la ceea ce sunt?

Răspuns: Da, atunci când mă uit la mine, la ceea ce sunt. Când mă uit la ce trebuie să fac pentru ceilalți, când sunt singurul care nu este corectat, adică tot ceea ce există este în mine: un mincinos, un hoț, un înșelător, un duşman. Nu știu cu ce alte epitete să mă adresez. Sunt tot eu.

Iar toţi ceilalți nu sunt. Toţi ceilalți nu există deloc. Toţi ceilalți sunt diferitele mele reflecții, pe care le văd în jurul meu. Adică mă uit în jurul meu la o mulțime de oameni, fiecare dintre ei înfățișează un eu negativ. În această formă și în aceea și, de asemenea, în aceasta.

Există opt miliarde de oameni în lume și fiecare dintre ei reprezintă o calitate negativă a mea. Opt miliarde! Eu sunt aici. Așa este concepută lumea noastră. Și așa o văd.

Întrebare: Ce fac când văd răul, când văd o persoană rea?

Răspuns: Dacă mă corectez, încep să văd lumea mai conectată, aspirând mai mult la dăruire, la iubire, la unitate. Drept urmare, înțeleg că toate acestea sunt un singur sistem, aceasta este o singură persoană, numită Adam. Și acest Adam sunt eu   pentru că l-am adunat în felul acesta prin faptele, acțiunile, gândurile și tot felul de corectări ale mele.

Întrebare: Înseamnă că absorb lumea în mine? Devin acest suflet unic, Adam?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acesta este adevărul?

Răspuns: Acesta este adevărul.

Întrebare: Și ceea ce vedem este o minciună?

Răspuns: Nu, vedem și adevărul, dar este un adevăr parțial, rupt de egoismul nostru interior.

Întrebare: Înseamnă că aici, este ca și cum nu trecem prin egoism? Nu privim prin egoism.

Răspuns: Da. Dacă îi adun pe toţi într-o singură imagine, atunci sunt eu.

Aceasta este sarcina noastră – să adunăm întreaga lume și să spunem „Acesta sunt eu”, iar această lume depinde de mine.

Întrebare: Sunt responsabil pentru toată lumea și pentru orice?

Răspuns: Absolut pentru tot ce este aici.

Întrebare: Este fiecare persoană, cea mai simplă, cea mai obișnuită persoană, responsabilă pentru lume, pentru tot ce se întâmplă în această lume teribilă?

Răspuns: Da, în măsura în care se găsește în această lume.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 28.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Zborul albinelor ”

S-ar putea să fim ignoranţi și cu siguranță suntem indiferenți, dar albinele dispar într-un ritm alarmant; populația lor se micșorează în întreaga lume și nimeni nu știe cu siguranță de ce se întâmplă acest lucru sau cum să o oprească. Poate că acest lucru nu pare a fi o mare problemă sau ceva care ar trebui să ne îngrijoreze, deoarece există nenumărate specii ale căror populații se micșorează, iar unele dintre ele sunt pe cale de dispariție, deci ce este special la albine? Este posibil ca albinele să nu aibă agenți PR atât de buni precum ursul polar, de exemplu, dar importanța lor pentru omenire este mult mai mare decât probabil orice specie de pe planetă. Albinele, prin funcția lor cheie de polenizatori, sunt responsabile pentru producerea a mai mult de o treime din alimentele lumii. Fără albine nu va exista polenizarea a numeroase plante care hrănesc oamenii și animalele. Cu alte cuvinte, fără albine va exista foamete pe o scară pe care nu am cunoscut-o niciodată.

Poate că nu știm de ce dispar albinele, dar nu ar trebui să ne mirăm că se întâmplă acest lucru. La fiecare nivel al naturii, rupem firele care leagă ecosistemul care este planeta noastră. Epuizăm resursele naturale, tăiem pădurile de mărimea unor țări întregi în fiecare an, poluăm aerul și apa și distrugem habitatul a aproape fiecărei creaturi de pe planetă. Cum ne putem aștepta ca într-o astfel de stare, una dintre cele mai vitale legături din ciclurile de viață ale Pământului să nu se rupă? În fiecare zi, rupem mai multe fire și, în același timp, ne înspăimântăm mai mult de prăbușirea naturii. Se pare că nu există nicio modalitate de a pune capăt obtuzității noastre, cu excepția, probabil, a momentului în care ne confruntăm cu rafturile goale ale magazinelor, când avem bani pentru a cumpăra alimente, dar nu avem alimente de cumpărat. Poate atunci ne vom trezi, dar va fi prea târziu pentru mulți dintre noi.

Dacă vrem să reconstruim populația de albine și să ne garantăm propria supraviețuire, trebuie să rezolvăm cauza exploatării noastre asupra naturii, care sunt în mod surprinzător, legăturile noastre unii cu alţii, legăturile noastre umane, sociale. Trebuie să stabilim o rețea de conexiuni pozitive, astfel încât să învățăm cum să lucrăm cu întreaga natură. Adică, corectarea trebuie să înceapă de acasă, cu cei mai apropiați oameni de noi, și de acolo să crească spre restul lumii. Dacă învățăm cum să ne integrăm pozitiv în societatea noastră, vom ști și cum să ne integrăm pozitiv în întreaga natură.

Cu alte cuvinte, problema nu este legată de acțiunile noastre sau de mințile noastre. Nu este vorba că există unele cunoștințe fundamentale pe care nu le cunoaștem. Problema este cu inimile noastre, sau mai corect, cu conexiunile dintre inimile noastre. Atitudinea noastră egocentrică rupe conexiunile dintre noi și ca urmare, dintre noi și natură. Când nu simțim natura, nu simțim nici o remușcare când abuzăm de ea și nici o îndoialăîn privința cererii de a fi serviţi de ea, în timp ce o exploatăm.

Prin urmare, egoismul și exploatarea sunt cei mai mari poluanți pe care îi creăm, nu emisiile de CO2 sau nimic de genul acesta. Dacă ne curățăm de preocuparea de sine și exploatare, natura se va curăța de restul poluanților pe care i-am creat. Aceste două trăsături narcisiste, pe care nimeni nu le posedă decât oamenii, noi trebuie să le corectăm. Nimeni nu poate face acest lucru pentru noi și nimeni nu va putea efectua nicio corectare până nu ne corectăm natura egoistă. Dar în momentul în care o corectăm, toate celelalte corectări vor fi simple.

Albinele se simt reciproc și se susțin reciproc. La fel, va trebui să învățăm arta de a ne simți unii pe alții. Cu toate acestea, ceea ce fac albinele în mod instinctiv, va trebui să o realizăm conștient, iar recompensa noastră va fi aceea că vom înțelege creația nu la nivel instinctiv, ci la nivel conștient.

De fapt, întregul scop al ego-urilor noastre exagerate este de a ne obliga să ne străduim să ne simțim unii pe alții, aşa cum o fac albinele și alte animale. Acest lucru nu numai că ne va învăța rețeaua complicată pe care o distrugem în prezent prin atitudinea noastră prostească, ci ne va învăța și cum funcționează „mintea” care a proiectat rețeaua. Nu există o altă modalitate de a învăța aceste secrete ale creației, în afară de construirea conexiunilor prin propriile noastre eforturi, învățând pas cu pas, ce parte avansează şi unde o face. Procedând astfel, vom înțelege, de asemenea, de ce anumite părți au fost puse împreună, ce fac în mod individual și cum funcționează în sistem. Dar, pentru a învăța toate acestea, lumea a trebuit să fie spartă până la punctul în care corectând-o, vom învăța cum a fost construită.

Acum am ajuns aici. Lumea este spartă în profunzime. Acum este momentul să începem corectarea prin conexiune, să ne concentrăm nu pe piese, ci pe modul în care acestea funcționează împreună. Acesta este modul nostru de a repara societatea, de a revigora natura și de a vindeca planeta, inclusiv populația noastră de albine atât de necesare.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Ziua Internatională  a Comemorării Holocaustului nu ȋşi slujeşte scopul”

Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului, care are loc pe 27 ianuarie, este întotdeauna o bună oportunitate pentru predicții și rezumate cu privire la tendințele antisemitismului în lume, iar anul acesta nu face excepție. Raportul din acest an, publicat de Ministerul Israelului pentru Afaceri ale Diasporei, subliniază faptul încurajator că nu au fost comise atacuri mortale împotriva evreilor din afara Israelului, deși acest lucru a fost în principal cauzat de faptul că atacurile au fost contracarate înainte de a fi efectuate, sau au fost efectuate dar s-au sfârșit cu răni, unele foarte grave, dar nu cu decese. În același timp, raportul subliniază faptul că viața evreiască din Europa este împiedicată de interdicțiile asupra sacrificării kosher și a altor obiceiuri evreiești. În esență, țările europene le spun evreilor că sunt nedoriţi acolo. În SUA, comunitatea evreiască se obișnuiește cu o atmosferă care seamănă cu cea a Europei, iar nouă din zece evrei sunt tulburați de creșterea antisemitismului de acolo. Dar, probabil, în special antisemitismul online a devenit omniprezent, iar teorii ale conspirației împotriva evreilor s-au răspândit ca focul ori de câte ori au loc evoluții negative, iar în 2020 au fost o mulțime din acestea.

Este un raport foarte detaliat, care acoperă peste 140 de pagini. Dar toate aceste detalii nu pot ascunde faptul că nu au sens. Nu rezolvă nimic, nu schimbă nimic și nu servește altcuiva decât oamenilor care l-au scris. Și întrucât acest raport nu schimbă nimic, scriitorii săi pot fi siguri că anul viitor vor avea o slujbă în care să compună un alt raport „alarmant”, care va fi la fel de (in) eficient.

În ultimele două milenii, de la ruina celui de-al Doilea Templu, am dat vina pe lume pentru necazurile noastre, în timp ce noi înșine nu am făcut nimic pentru a le rezolva. În schimb, luăm în calcul momentele în care am fost torturați, expulzați și exterminați. Dar în ultimele două milenii, documentarea cruzimii națiunilor față de noi nu a făcut nimic pentru a o diminua.

Strămoșii noștri nu erau așa. Ei nu au dat vina ruinei Primului Templu pe Nabucodonosor, regele Babilonului, deși el a fost cuceritorul care l-a distrus. La fel, strămoșii noștri nu au dat vina ruinei celui de-al Doilea Templu pe Tit, comandantul șef al legiunii romane din Ierusalim. În schimb, aceștia au dat vina ambelor devastări – a doua dintre ele a fost în multe privințe oribilă, precum Holocaustul – pe propriul lor comportament greșit unul față de celălalt.

Chiar dacă strămoșii noștri știau că Titus a spart zidurile Ierusalimului și a exilat poporul, au scris că Templul a fost distrus din cauza urii nefondate, pentru că ne-am urât reciproc fără niciun motiv. Chiar și câțiva ani după aceea, marele rabin Akiva, ai cărui discipoli au scris Mișna și Cartea Zohar, au învățat că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este esența Torei.

Cu toate acestea, de atunci cultivăm o poveste despre victimizare, că nu este vina noastră că suntem chinuiți, expulzați și uciși. De ce este narațiunea diferită? Nu ne-au expulzat și ucis Nabucodonosor și Tit? Cu siguranță au făcut-o, așa că, de ce strămoșii noștri au pus vina pe noi înşine și nu pe ei?

Diferența fundamentală dintre evreii de astăzi și evreii de atunci este că strămoșii noștri, atât lideri, cât și oamenii obișnuiți, știau de ce aparțin poporului evreu. Știau că a fi evreu nu înseamnă respectarea superficială a obiceiurilor, ci mai degrabă un jurământ, un angajament de a fi o națiune model. Știau că a fi evreu înseamnă să te străduiești să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, să creezi o responsabilitate reciprocă în interiorul națiunii și să dai un exemplu de unitate mai presus de diviziuni, pentru ca lumea să o vadă. Pe atunci, am avut nenumărate dispute, la fel ca și astăzi. Dar pe atunci știam că trebuie să menținem unitatea națiunii noastre mai presus de sciziuni, în timp ce astăzi ne denunțăm reciproc că nu admitem că avem dreptate și ne ascundem în spatele opiniilor noastre.

Strămoșii noștri știau că trebuie să proiectăm unitatea și că, dacă nu o facem, vor veni conducători străini și ne vor pedepsi. Noi, pe de altă parte, nu ne gândim din nou la unitate și, când vin conducătorii străini și ne pedepsesc, ne învinovățim unii pe alții, fără să ne dăm seama că făcând acest lucru, întărim și încurajăm opresorii.

Nu s-a schimbat nimic de la înființarea națiunii noastre. Suntem încă bătuți când ne batem unii pe alții și reușim când ne unim. Până când nu vom învăța această lecție, organizațiile și birourile vor continua să publice rapoarte inutile, de care nu îi pasă nimănui, în afară de oamenii care își câștigă existența scriindu-le. Aceste rapoarte nu vor împiedica următorul cataclism, dar unitatea noastră o va face. Alegerea, ca întotdeauna, este în mâinile noastre.

Puteți găsi mai multe despre semnificația unității poporului Israel în cărțile mele „Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice asupra antisemitismului ca reflectare a discordiei sociale evreieşti” şi „Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si Garanţia reciprocă sunt cerinta de bază a zilei” .

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este punctul dvs. de vedere asupra eutanasiei? Ar trebui legalizată, sau să rămână ilegală “

Pe de o parte, este foarte important să murim în mod natural.

Pe de altă parte, dacă există oameni care trăiesc printr-o suferință intolerabilă și inevitabilă, atunci este necesar să ȋi scutim de astfel de dureri.

Pe baza discuției „Abilități de comunicare” cu dr. Cabalist Michael Laitman și Michael Sanilevich, pe 9 octombrie 2020. Scris / editat de studenții dr. Cabalist dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Avraam a început să adune oameni în jurul său și să-i învețe despre unitate. Zeci de mii de oameni l-au urmat. Și, ce începe să colecteze omul în el? Caută sprijin sau unele dorințe?

Răspuns: Omultrebuie să-și adune toate dorințele, gândurile și impulsurile în interior și să le direcționeze către Creator, adică către o singură putere, un singur scop și o singură proprietate – proprietatea dăruirii. Nnu lucrează în interiorul său, ci în afara lui.

Întrebare: Dacă vede, în spatele tuturor obiectelor și fenomenelor lumii noastre, nu o forță, ci altele, atunci înseamnă că slujește unor diferiți zei?

Răspuns: Da. Fiecare dintre noi, în această lume, se străduiește spre un scop mic, particular și încearcă să-l obțină. O astfel de muncă umană în lumea noastră este egoistă, meschină și goală.

Ideea în Cabala este să-mi schimb percepția egocentrică asupra lumii, atunci când văd toate forțele separat, într-o percepție holistică.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→