Baal HaSulam, „Libertatea”: Tora și Mitzvot au fost date doar pentru a purifica pe Israel, pentru a dezvolta în noi simțul recunoașterii răului imprimat în noi la naștere, care, în general, este definit ca iubirea noastră de sine și să ajungem la binele pur definit ca „iubirea pentru ceilalți”, care este singura trecere către iubirea Creatorului.

Oamenii nu s-ar uni niciodată unii cu ceilalți, dar pentru că tânjesc după Creator și vor să-l reveleze, această dorință îi conectează. Nimic altceva nu poate uni cu adevărat o mamă cu copiii ei, un soț cu soția sa, familia, rudele, națiunile sau umanitatea. Prin urmare, trebuie să tânjim și să ne întoarcem la rădăcina noastră spirituală în care suntem în fuziune absolută, cum ar fi, de exemplu, gaze mixte sau lichide din care nimic nu rămâne decât un amestec omogen. Pentru aceasta a fost dată Cabala – să ne amestece și să ne unească.

Când încercăm să ne unim, începem să înțelegem măsura în care suntem incapabili să realizăm acest lucru, iar Creatorul este perceput exact în măsura în care suntem conectați. Ce să faci pentru ca acest lucru să funcționeze? Nu putem face nimic! Iar acest „nu putem” este natura noastră și este răul absolut care ne face să ne simțim respinși unul de celălalt, la fel cum doi poli identici ai unui magnet se resping reciproc.

Recunoașterea răului arată cine suntem din naștere și măsura în care nu ne putem conecta pentru a deveni un întreg. Această respingere reciprocă este definită ca ego-ul nostru, iubirea noastră de sine.

Când începem să simțim forța reală a ego-ului, respingerea, ura, eșecul, lipsa trezirii unul față de celălalt, putem începe să ne imaginăm forma opusă, care este iubirea pentru ceilalți.

Marele nostru profesor, Baal HaSulam, spune că aceasta este singura și unica tranziție către iubirea de Creator. Prin urmare, trebuie să ajungem la o stare în care suntem neputincioși în a ne uni, o respingem cu toată puterea și nu o vrem deloc.

Este dificil să-ți imaginezi cum poți suporta un sentiment precum iubirea, dizolvarea totală în alții, atunci când nu mai rămâne nimic din tine. De fapt, sentimentul că nu te poți dizolva pe deplin în ceilalți îți aduce recunoașterea a ceea ce iubirea și conexiunea sunt cu adevărat.

Cu alte cuvinte, nu putem susține conexiunea iubirii dacă nu o obținem ca urmare a respingerii. Aceasta este singura modalitate de a face tranziția de la ură și incapacitatea de a ne uni către iubire.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 29.12.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Înainte de a începe să studiez înțelepciunea Cabala, am crezut că iubirea și ura nu au legătură, că ura este un lucru și iubirea altul. De asemenea, nu am înțeles cum o persoană le poate simți pe amândouă în același timp.

Răspunsul meu: Acest lucru se datorează faptului că în lumea noastră nu suntem în măsură să conectăm opușii. În cel mai bun caz, putem înțelege faptul că ei distrug, ceea ce înseamnă că se distrug reciproc, dar nu putem înțelege că aceștia există reciproc, că se completează reciproc și că se definesc reciproc. Asta nu se întâmplă în lumea noastră.

Ideea este că nu există ură fără iubire și nu există iubire fără ură. Mai mult, dacă nu poți susține iubirea și ura împreună, înseamnă că nu ai nici iubire reală, nici ură reală.

Întrebare: Ce determină creșterea urii într-o persoană? Este această creștere proporțională cu iubirea viitoare?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă numai într-un grup care dorește să dobândească atributul de dăruire. Dacă o persoană are un grup mic și dorește să fie în strâns contact reciproc cu acesta și chiar să simtă iubirea, începe să simtă diferite tulburări care îl aduc la recunoașterea naturii sale rele. Depășind aceste tulburări, el avansează.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 29.12.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Zoharul scrie despre magie și vrăjitorie, înseamnă că există o anumită stare în afara acestei lumi, care se numește așa? Un fel de stare spirituală?

Răspuns: Poate cineva cu adevărat să invoce o calitate numită magie sau vrăjitorie și să o folosească în avantajul său? Poate! Dar el va plăti pentru asta.

Este ca și cum ai fura și ai folosi ceea ce ai furat. Dar atunci trebuie să o plătiți integral.

Undeva, furăm mereu sau înșelăm pe cineva. În fiecare moment dorim să folosim această proprietate pentru a prezice ceva, undeva, și nu în modul cel mai deschis.

Cea mai simplă cale este dificilă, deoarece trebuie să mă angajez în mod constant într-o analiză rigidă a propriilor mele calități, să atrag asupra mea doar lumina reformatoare și să progresez cu ajutorul ei.

KabTV “Puterea Cărţii  Zohar” #4

Filed under: Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Am văzut sfârşitul virusului Covid?”

Statul Israel se apropie rapid de nivelul de cincizeci la sută al populației care a primit a doua doză a vaccinului Covid. Țara redeschide școli, săli de sport, cinematografe, mall-uri și hoteluri. Am văzut ultimele manifestări ale Covid? Înțeleg că oamenii au ajuns la limită și răbdarea lor s-a epuizat, dar dacă mă uit la ceea ce spun experții, văd că nu sunt atât de încântați de ceea ce pare a fi un comportament neprevăzut.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune.

Copiii de exemplu, nu sunt vaccinați. Dacă îi trimitem înapoi la școală, știm ce se va întâmpla. Virusul de astăzi nu este ceea ce era când a apărut pentru prima dată. Afectează copiii și chiar embrionii, așa că, îi putem lăsa pe copii să se înghesuie în sălile de clasă înguste, unde cu siguranță se vor infecta reciproc? Și dacă se îmbolnăvesc, cum îi va afecta pe părinți? Cum îi va afecta pe frații lor? Încă o dată, deciziile se iau în funcție de interese politice și nu în funcție de considerații medicale, iar toată lumea plătește pentru asta.

Înțeleg că oamenii vor să se distreze, dar de când este acesta un factor în deciziile unui guvern? Vara, oamenilor le place să meargă la plajă și să înoate în apă. Dar dacă apa este contaminată și scufundarea în apă pune viața oamenilor în pericol, ar mai intra oamenii în apă? Le-ar permite autoritățile să riște și să intre în apă? Într-o țară ordonată, autoritățile au autoritatea de a face ceea ce este potrivit pentru public; de aceea sunt numite „autorități”.

Din păcate, faptul că politicienii susțin politicile care le aduc puncte în opinia publică din cauza alegerilor care se apropie, indiferenti la siguranța publică, demonstrează doar că interesul lor nu este sănătatea noastră, ci promovarea propriilor lor cariere politice. Ar trebui să fim mai fermi în ceea ce le cerem oficialilor noștri aleși.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune. Nu putem șterge numeroasele diferențe dintre noi, dar putem și trebuie să ridicăm valoarea unității deasupra oricărei opinii personale. Acestea sunt singurele instrumente pe care le avem pentru a învinge virusul. De fapt, acest din urmă instrument va rezolva nu numai criza noastră Covid, ci și toate crizele cu care ne confruntăm acum sau cu care ne vom confrunta în viitor.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Frigul extrem – Umărul rece al Naturii”

Vremea extremă de frig pe care o trăiește în prezent SUA este cu adevărat istorică. Dar vedem că aşa este totul în aceste zile. Societatea americană nu a fost niciodată atât de divizată, cel puțin nu de la Războiul Civil, decalajele dintre cei care au şi cei care nu au, nu au fost niciodată atât de mari. Pandemia Covid a impus blocaje istorice asupra Americii, blocaje care nu au fost puse în aplicare cel puțin de la Gripa spaniolă încoace, precum și nivelul de violență, abuzul de substanțe, insuficiența alimentară și depresia sunt în creștere. În lumina a tot ceea ce se întâmplă și ținând cont de focurile istorice care au ars luni întregi în Vest și Mid-West toată vara și toamna, vremea rece oricât de aspră este, pare mai degrabă o continuare naturală a tendinței extremismului care copleşeşte SUA decât un dezastru neașteptat. De la nivelul uman până la natura minerală, totul bate recorduri în intensitate și nimic nu este în favoarea nimănui.

Dacă America vrea să supraviețuiască trebuie să inverseze cursul. Așa cum și-a îndoctrinat oamenii pentru a consuma excesiv, a consacra auto-îngăduința, a deveni fanatic în apărarea intimităţii, individualităţii și drepturilor, acum trebuie să facă contrariul. Acum trebuie să-i învețe pe oameni să se vadă reciproc, cu inimile lor, nu cu ochii lor. Trebuie să-i învețe pe oameni că toți sunt dependenți unul de celălalt și că soarta lor este pecetluită, cu excepția cazului în care toți lucrează umăr la umăr pentru a scoate națiunea din mlaștină.

Matematica este simplă, cu cât egoismul este mai extrem, cu atât climatul este mai extreme, atât social cât și de mediu. America a pus egoismul pe un piedestal, l-a numit „individualism” și l-a consacrat în constituția sa. Nici o țară nu s-a opus mai mult naturii decât SUA și a transformat această abordare în ideologia sa de bază.

De vreme ce America s-a transformat într-un model de individualism, de a merge împotriva reciprocității din natură, a armoniei din ea, a coexistenței, natura la rândul ei a făcut din America un exemplu al consecințelor desconsiderării ei în cea mai de bază lege a armoniei naturii realizată prin mutualitate și echilibru. Ceea ce dai naturii este ceea ce primești în schimb. Când dați naturii un umăr rece, aceasta vă dă acelaşi lucru înapoi.

Dacă America vrea să supraviețuiască trebuie să inverseze cursul. Așa cum și-a îndoctrinat oamenii pentru a consuma excesiv, a consacra auto-îngăduința, a deveni fanatic în apărarea intimităţii, individualităţii și drepturilor, acum trebuie să facă contrariul. Acum trebuie să-i învețe pe oameni să se vadă reciproc, cu inimile lor, nu cu ochii lor. Trebuie să-i învețe pe oameni că toți sunt dependenți unul de celălalt și că soarta lor este pecetluită, cu excepția cazului în care toți lucrează umăr la umăr pentru a scoate națiunea din mlaștină.

Amenințarea Covid-19 este doar vestitorul; multe alte primejdii vor veni în urma sa și vor fi mult mai rele decât „fratele lor mic”. Singurul mod în care America poate „evita gloanțele” este dacă se unește ca o singură națiune care luptă pentru viața sa.

Dar natura nu pedepsește America; este doar un echilibru al egoismului extrem pe care i l-a impus America. Dacă America inversează cursul, la fel și natura și toate furtunile se vor calma. Natura vorbește limbajul echilibrului și al armoniei. Cu cât suntem mai mulți ca ea, cu cât o înțelegem mai mult, cu atât mai bine se raportează ea la noi. Dacă America încetează să lupte și începe să aplice reciprocitatea cu ea, va descoperi că nu are nevoie să cucerească natura pentru a-și construi o viață bună pentru oamenii săi; natura însăși o va face pentru ei.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toți suntem creați diferit de natură; nu este nevoie să neutralizați, să ștergeți sau să distrugeți aceste diferențe sau să le considerați rele, inutile sau complet inutile. Dimpotrivă, ar trebui să evidențiem cât mai mult posibil diferențele dintre noi și să le facem mai proeminente.

Unde ar trebui să fie egalitatea? În faptul că fiecare aduce benefici cât mai mult posibil, în fiecare moment, întregii societăți.

Comentariu: Dar nici aici nu suntem egali. Tu poți face mai mult, eu mai puțin.

Răspunsul meu: Dar dacă fac tot ce stă în puterea mea și tu faci la fel, atunci suntem egali în raport cu abilitățile noastre. Ești făcut așa, eu sunt făcut așa. Așa că fac cât pot, iar tu faci cât poți. Unul este inteligent, celălalt este puternic.

Întrebare: Și cine poate determina acest lucru?

Răspuns: Nimeni nu poate. Trebuie să fim învățați să înțelegem corect natura. Apoi vom evalua o persoană nu în funcție de contribuția sa la societate, deoarece unii pot face mai mult, iar alții pot face mai puțin cantitativ și calitativ, ci prin cât de mult se implică, având în vedere circumstanțele sale specifice.

Comentariu: Cu toate acestea, omul ar trebui să aibă șanse egale. Vorbești despre educație, dar nu este la fel.

Răspunsul meu: Aceasta este o altă problemă. Nu trebui să oferim tuturor aceeași educație, ci una adecvată fiecăruia. Din punct de vedere al naturii, omului trebuie să i se ofere oportunitățile optime de care are nevoie pentru o dezvoltare corectă în societate, astfel încât societatea să primească de la el maximul pe care îl poate oferi în beneficiul acesteia. Asta înseamnă egalitatea de șanse.

Întrebare: Și cine determină ce este bine pentru societate?

Răspuns: Societatea însăși și sistemul educațional. Totul depinde de educație. Educația trebuie să fie astfel încât să-l oblige pe om să simtă nevoia de a face tot ceea ce poate pentru societate. Atunci când, în mod ideal, toți membrii societății se simt așa, atunci putem vorbi despre egalitatea lor.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Care este caracteristica unei rugăciuni Cabaliste, care o deosebește de rugăciunile oamenilor obișnuiți? O rugăciune a unei persoane obișnuite se emană din egoismul său fără nicio intenție de a se uni cu ceilalți și de a urca la Creator.

Prin urmare, această rugăciune are un efect pur psihologic, calmând persoana, dar nu schimba nimic în realitate. Nu are niciun efect asupra forțelor spirituale.

Este posibil să influențam forțele care guvernează creația numai prin unire. Dacă grupul de zece se uneste, atunci întregul grup de zece acționează ca unul în raport cu forța superioară.

Și dacă nu ne unim în grupul de zece deasupra egoismului nostru, atunci nu avem niciun impact asupra forței superioare. Poate fi influențat doar în măsura echivalenței proprietăților, iar pentru o echivalență minimă, trebuie să ne unim atitudinile în grupul de zece.

Prin urmare, toate rugăciunile omenirii către Creator nu au niciun efect asupra Lui. Ele sunt o reacție naturală a dorinței de a primi plăcere, pe care Creatorul Însuși a oferit-o fiecărei persoane. Prin urmare, nu are sens pentru El să asculte cererile acestei dorințe de la primi plăcere, pe care El însuși a creat-o.

Dar dacă combinăm dorințele noastre în grupul zece și, în ciuda egoismului nostru, dorim să avem ceva mai înalt, adică puterea de dăruire în loc de puterea de primire trezită în noi de către Creator, atunci ne îndreptăm cu adevărat către Creator ca fiind cea mai superioara sursă de daruire. Și apoi El ne dă puterea de dăruire cu care devenim ca El.

Rugăciunea noastră are ca scop să devină ca si Creatorul și să dobândim puterea de dăruire, asemeni  Lui. Și acest lucru este posibil numai dacă ne unim în corporalitate.

Toate celelalte rugăciuni, indiferent de ce religie aparțin, sunt cereri de împlinire egoistă. Prin urmare, ele nu sunt de nici un folos decât pentru a conduce treptat o persoană la nevoia de a cere legătura dintre toti și adeziunea cu Creatorul pe baza puterii de dăruire și nu a puterii de primire.

Aici stă uriașa diferență cardinală față de rugăciunea unui cabalist în care cerem să câștigăm puterea de dăruire, care este mai presus de noi, în afara intereselor personale ale fiecăruia, de dragul altor oameni, de dragul umanității și de dragul Creatorului. Toată lumea cere să aibă puterea de a dărui tuturor, cu excepția lui însuși, pentru că acest lucru il aseamănă cu Creatorul, care dăruiește tuturor, cu excepția Sa. Prin urmare, o astfel de rugăciune este semnificativ diferită de toate celelalte rugăciuni.

Din lecția zilnică de Cabala din 12.02.2021, „Fiii mei m-au învins” (Pregătirea Convenției 2021)

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fără credință în înțelepți, este imposibil să ajungem la credință deasupra rațiunii și să ne conectăm cu Creatorul. La urma urmei, nu există nicio legătură directă între dorința noastră egoistă și dorința de a dărui.

Întrucât suntem în interiorul egoismului, nu suntem capabili să sărim în dorința de a dărui și nici nu înțelegem ce este sau cum s-o abordăm. Prin urmare, avem nevoie de un ghid care să ne poată duce de la senzația acestei lumi la simțirea lumii superioare.

Suntem în această lume, adică în dorința de a primi și simțim lumea doar prin ea. Egoismul ne determină toate calitățile, ne controlează inima și mintea. În același timp, vrem să simțim realitatea în dorința de a dărui.

Cu toate acestea, nu știm care este dorința de a dărui și cum să o dezvoltăm pentru a simți o altă realitate, așa cum se spune: „Voi vedea o lume opusă”. Trebuie să trecem printr-o tranziție specială, care poate dura mult timp și să includă multe stări intermediare între această lume și următoarea, stăpânirea dorinței de a primi și dorința de a dărui.

O astfel de tranziție nu se poate întâmpla dintr-o dată, ci conform celor spuse: „Numai bunătatea și mila mă vor urma in toate zilele vieții mele”.

Prin urmare, avem nevoie de un înțelept care trăiește în ambele lumi simultan și care ne poate învăța cum să facem o astfel de tranziție. Nu toată lumea care atinge lumea spirituală poate fi un astfel de ghid. Acest lucru necesită coerență în sentimente și înțelegere, în înțelegerea ambelor lumi și cunoașterea modului de a face tranziția de la o lume la cealaltă pas cu pas.

Proprietatea acestui dirijor se numește Moise. Pe de o parte, el se află în calitățile Creatorului și, pe de altă parte, ca „păstor loial”, își poate asuma această misiune de a îndruma oamenii, discipolii, din această lume în lumea spirituală și de a îndeplini instrucțiunile Creatorului..

Credința în înțelepți, adică învățătorul pe calea spirituală, este la fel ca a crede în calea însăși, a crede în Creator și în toate acțiunile pe care le desfășurăm. Succesul depinde de cât de mult aderez la profesor și îl urmez. Ca și când ai face o drumeție serioasă, când parcurgi o zonă necunoscută plină de pericole, pe cărări nepătrunse, trebuie să ai haine și încălțăminte adecvate, un personal adecvat în mână, sa-l urmeazi pe cel care merge în fața ta și sa urmaresti urmele celui din fața ta. Apoi, poți merge mai departe cu încredere.

Aceasta este prima regulă pe care un începător trebuie să o învețe atunci când intră pe calea spirituală, un drum nepătruns, necunoscut și nedumerit pentru el. Prin urmare, primul care merge este un om care are multă experiență și a parcurs deja această cale el însuși. Dar cei care îl urmează nu cunosc calea.

Se obișnuiește să facem asa într-o excursie corporală și cu atât mai mult într-una spirituală, deoarece acolo nu știm deloc ce ar trebui să facem pentru a face un singur pas înainte. Mai mult, egoismul ne încurcă întotdeauna și ne duce în rătăcire. Prin urmare, trebuie să avem cât mai mulți indicatori clari cu putință pentru a ne ajuta să mergem înainte fără a ne împiedica și a cădea.

Din lecția zilnică de Cabala din 14.02.202 „Credința în înțelepți ca mijloc de credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, VaYechi [Jacob Lived], Item 593: Inițial, a existat profeție în rândul oamenilor. Știau și le plăcea să cunoască gloria celui de sus. Când profeția a încetat în ei, au folosit un ecou. Acum profeția, precum și ecoul, s-au oprit și oamenii folosesc doar vise.

Mulți ani după părăsirea Babilonului și înainte de distrugerea celui de-al Doilea Templu, a existat un grup de oameni care se aflau într-o stare de comunicare spirituală personală și de grup cu forța superioară sau natura, adică cu Creatorul.

Pe lângă faptul că erau toți la acest nivel, erau și profeți printre ei. Imaginați-vă nivelul acelor profeți despre care este scris în cărțile sfinte!

Apoi au căzut de la nivelul spiritual al „iubirii aproapelui tău ca pe tine însuți” în ură neîntemeiată și au pierdut sentimentul Creatorului în calitățile lor egoiste, adică au încetat să mai fie profeți. Profeția a dispărut. Tocmai despre asta vorbește Cartea Zohar, deoarece a fost scrisă în momentul în care a avut loc distrugerea Templului.

Distrugerea Templului este distrugerea comunicării cu Creatorul.

Cartea Zohar a fost scrisă pentru a fi dezvăluită în două mii de ani. Și acum, după ce am primit această carte de la ei, putem reveni la aceleași grade de profeție.

În acești 2.000 de ani, ne-am deconectat complet de percepția spirituală și acum putem reveni într-o stare în care profeții vor merge pe Pământ.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 3

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→