Munca spirituală depinde de modul în care creăm un grup, de modul în care ne conducem în el și de modul în care schimbăm tot felul de conexiuni și integrări în grup. În această măsură, noi, ca într-un laborator, începem să simțim influența Creatorului asupra noastră, uneori mai mult uneori mai puțin, alteori mai aproape și alteori mai departe etc.

Toate grupurile noastre din întreaga lume pot aranja deja aceste condiții între ele, astfel încât să poată studia Creatorul. În măsura în care se apropie, se extind sau se simt îndepărtați unul de celălalt, încep să-L simtă.

Creatorul este pur și simplu forța generală și noi suntem cei care Îl putem simți și schimba interior. Interior înseamnă în grup, în conexiunea dintre noi, care este locul în care Creatorul este atins.

Acesta este motivul pentru care aspirăm întotdeauna să creăm grupuri și să ne unim în ele conform sfaturilor profesorului nostru, cabalistul Rabash. Dacă lucrăm în acest fel, vom începe să simțim revelarea Creatorului din noi, în măsura în care ne apropiem unul de celălalt sau ne îndepărtăm unul de celălalt, chiar şi în mod artificial. Și apoi dobândim experiență în a putea lucra cu El.

Aceasta este o acțiune foarte interesantă numită lucrare spirituală. Prin efectuarea acestei acțiuni, putem ajunge la atributul în care Creatorul ne va umple. Odată ce vom fi umpluți de Creator, vom simți următoarele niveluri ale creației, deasupra lumii noastre.

Astăzi suntem de asemenea umpluţi de Creator, dar la cel mai de jos nivel animal. Prin urmare, acest nivel nu ne dă sentimentul eternității, perfecțiunii, cunoașterii. Întrucât suntem cu toții creați de Creator în același mod, ca și oameni asemănători unii cu alții și cumva conectați între ei, dar tocmai datorită Creatorului, nu simțim această unitate și Creatorul din ea.

Dar de îndată ce noi înșine devenim mai uniți unii cu alții, vom începe imediat să-L simțim. Prin urmare nivelurile următoare, care depind de unitatea noastră mai mare, se vor manifesta în noi sub forma cunoașterii.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 22.12.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrăm în lumea spirituală despre care se spune: „Voi vedea o lume opusă”. Acum este imposibil să ne imaginăm această lume inversată din lumea noastră, pentru că nu este un simplu negativ, în care negrul este alb și invers.

Chiar dacă încercăm să dăruim și să iubim aici, în această lume, nu vom putea reflecta corect lumea spirituală. Nu avem nimic comun cu lumea spirituală: nici înțelegere, nici senzații, nici gust.

Așa că trebuie să mergem cu ochii închiși. Și, de fapt, ochii noștri sunt închiși și nu vedem nimic pentru că ne uităm doar în interiorul dorinței noastre egoiste. Privirea noastră este îndreptată spre interior și ne îngrijim doar de binele nostru.

Iar spiritualitatea funcționează exact în direcția opusă. Nu suntem capabili să ne imaginăm acest lucru opus. Dacă eu fac opusul, asta nu va deveni spiritual. Aceasta este o concepție greșită, foarte frecventă.

A merge prin credință în înțelepți înseamnă a urma instrucțiunile cabaliștilor cu ochii închiși, astfel încât să trezim manifestarea sufletului din noi și să dezvăluim imaginea Creatorului, atributul dăruirii, Bina, cu ajutorul Creatororului. Trebuie cel puțin să începeți să construiți un loc pentru aceasta, condiția revelării forței superioare, astfel încât această zonă să devină oarecum similară cu Creatorul.

Deci, în primul rând, este necesar să se facă o restricție pentru a elibera spațiul de dorințele egoiste și apoi să se înceapă construirea pe el, etaj cu etaj, a etapelor de dăruire: 0-1-2-3-4.

Eliberăm locul de dorința noastră de a primi și primim o platformă goală, pe care putem construi clădirea dăruirii, adică să-l lăsăm pe Creator să se dezvăluie pe Sine și să o construiască. Trebuie să-mi înlătur „eu-ul”, egoismul, și să-l las pe Creator să apară în locul său. Creatorul apare doar în locul pur, pe care l-am pus la dispoziția Lui.

Și chiar avem nevoie de ajutorul prietenilor noștri pentru asta. În centrul egoismului nostru, în punctul central în care noi, egoiștii, ne unim, în centrul grupului de zece, trebuie să facem loc revelației Creatorului, manifestării calității de dăruire, astfel încât sufletul începe să crească din ce în ce mai mult, de la cel mai scăzut nivel, de la naștere: embrion, alăptare, maturitate.

Calitatea dăruirii se dezvoltă în calitatea primirii, o formă în alta, ca un embrion care crește în corpul mamei. Și, deși embrionul este un corp străin pentru mamă, natura a aranjat ca mama să nu-l respingă, ci, dimpotrivă, să-l susțină și să-l crească în orice mod posibil, cu grijă și dragoste. Întregul corp al mamei funcționează doar pentru a crește embrionul.

Și cu aceeași dragoste ca o mamă grijulie care așteaptă un copil, trebuie să ne unim în grupul de zece și să cultivăm cu atenție calitatea de dăruire între noi. Niciunul dintre noi nu o poate cultiva singur, ci doar împreună, în conexiunea dintre noi, ne putem imagina calitatea dăruirii și să o creștem din ce în ce mai mult pe calitatea primirii din noi.

Întregul nostru corp, bazat pe primire, va lucra pentru a dezvolta în interiorul său dorința de dăruire, embrionul spiritual care va fi numit om, Adam, pentru că va fi asemenea (Domeh) Creatorului.

Vă puteți construi sufletul numai printr-un organism spiritual complet: un grup care se anulează, eliberând un loc în centrul său unde va fi pântecul spiritual și se va dezvălui calitatea dăruirii. După cum se spune: „M-ai făcut pe Mine”.

Eliberând spațiul de dorința de a primi și permițând dorinței de a dărui să crească în dorința de a primi, Creatorul poate forma o formă în cadrul alteia.

Prin urmare, toată munca noastră este doar muncă de grup. Dacă nu-l caut pe Creator prin prietenii mei, atunci nu este Creatorul adevărat. Întreaga lume vrea să se conecteze cu Creatorul, să se întoarcă la El. Dar putem vedea cât de deznădăjduite sunt aceste încercări. Și totul pentru că oamenii nu și-l imaginează corect pe Creator: ca o conexiune între oameni.

Creatorul este calitatea de dăruire pe care o construim între noi, într-un loc pe care îl eliberăm de egoismul nostru. Îl dezvăluim pe Creator prin calitățile noastre de primire, care iau forma dăruirii.

Este imposibil să ajungi la Creator fără iubirea pentru creaturi. Deci se spune: „De la iubirea omului la iubirea Creatorului; de la iubirea creaturilor la iubirea Creatorului. ” Acestea nu sunt doar cuvinte frumoase, ci o condiție necesară pentru realizarea adevăratei revelații.

Din lecția zilnică de Cabala 14.02.2021, „Credința înțelepților ca mijloc de credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, In Quora: „De ce plângem?”

Plânsul vine din credinta că nu mai avem energie, că soarta noastră nu este în mâinile noastre; că există un „ceva” superior în viața noastră, ca uneori nu putem face nimic; și, de asemenea, că în cele din urmă, nu avem nicio idee despre ce se întâmplă în viața noastră.

Plângem ca urmare a sentimentului de slăbiciune și neajutorare. Procedând astfel, cedăm unei forței superioare, o forță peste natura si realitatea care exista.

În realitatea noastră corporală, plânsul este modul nostru de a ne exprima atunci când vrem ceea ce nu este la îndemâna noastră sau când simțim un anumit tip de compasiune pentru ceilalți oameni, adică ne imaginăm în pielea altora și ne temem de același întâmplări negative care ni s-ar putea întâmpla.

În spiritualitate, plânsul este expresia participării pasive la corectarea noastră spirituală, adică transformarea intenției noastre egoiste de a primi într-o intenție de a iubi și de a dărui. Astfel, plânsul este un semn că noi (ca Partzuf sau suflet spiritual) suntem slabi spiritual, în starea numită „Katnut” („micimea spirituală” sau „copilăria spirituală”), care este o stare spirituală scazuta si  în care avem o intenție mica de a dărui deasupra dorinței noastre de a primi innascute. Cu alte cuvinte, într-o astfel de stare, intenția noastră este suficient de puternică pentru a ne proteja de primirea egoistă numai pentru beneficiul de sine, dar nu ne lasă încă să lucrăm direct cu ego-ul nostru pentru a iubi și a dărui.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem într-o societate, înconjurați de mulți oameni diferiți. În ceea ce privește munca spirituală, atunci când o persoană dorește să se contopească cu Creatorul, lucru care se realizează tocmai în intenție, societatea poate fi împărțită în trei părți.

O parte este poporul lui Israel (Isra-El), care tânjește direct către Creator.

A doua parte sunt „egiptenii”, adică o societate de oameni cărora nu le pasă deloc de spiritualitate. Ei fac în mod natural ceea ce simt că este bine pentru ei. Este posibil să nu înțeleagă ceea ce fac și pentru ei nu contează. Principalul lucru este că se simt bine.

A treia parte este „Erev rav” (mulțime mixtă), adică oameni care cred că ar trebui să se supună poruncilor fără intenție.

Intenția este o imagine complet diferită. Omul trebuie să se ridice deasupra egoismului său, să atragă lumina superioară către sine, să transforme egoismul în altruism și să schimbe absolut totul în sine și să înceapă să simtă Creatorul, lumea superioară.

Aceasta este o lucrare spirituală imensă și foarte dificilă. Prin urmare, există oameni care cred că nu ar trebui să se facă. Au căzut odată de la nivelul intențiilor corecte de dragul altora și de dragul Creatorului în intenții egoiste pentru ei înșiși.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 22.04.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum putem să găsim sau să facem ca destinul nostru să devină realitate?“

Fiecare va trebui într-adevăr să cercetăm și să alegem care este adevăratul nostru destin. Care este adevăratul nostru destin?

În cele din urmă, vom descoperi că adevăratul nostru destin nu se găsește în viețile noastre înguste de aici, adică nu este în atingerea vreunui fel de realizare fizică sau profesie. Astăzi, ajungem la opt miliarde de oameni pe planetă și nu este nevoie să ne concentrăm pe profesii, așa cum am făcut în trecut, unde oamenii își vedeau destinele în a deveni mari artiști, oameni de știință, medici, antreprenori și altele asemenea.

Există o nouă nevoie crescând în umanitate, care necesită abordarea destinului la un nivel diferit.

Adevăratul destin al oamenilor în această lume este să se conecteze pozitiv deasupra tendințelor de divizare ale ego-ului uman și să descopere un nou nivel de viață în această conexiune. Cu alte cuvinte, acolo unde egoul uman cere împlinirea, în detrimentul altor oameni și al naturii, adevăratul nostru destin stă în a ne ridica deasupra acestei tendințe date de natură, și a descoperi o lume nouă neîngrădită de directivele și limitările ego-ului.

Noul nivel de viață pe care îl putem descoperi în conexiune pozitivă unul cu altul deasupra înclinaţiilor noastre egoiste, este o viață spirituală. „Spiritual” înseamnă viață deasupra limitărilor și condițiilor noastre fizice, deasupra limitelor timpului, spațiului și mișcării. „Corporalitatea” este definită de forțele egoiste ale primirii, iar „spiritualitatea” înseamnă forțele altruiste de a da și a dărui.

Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă din copilărie, încep să ne atragă atenția întrebări precum „Cine este cel mai bun?”. Există multe emisiuni TV în care o celebritate adultă vorbește cu un copil de trei ani care trebuie să arate cât de inteligent este, cât de bine se joacă sau cât de frumos vorbește. Copiii cântă și părinții care stau în spatele scenei plâng cu lacrimi.

Ei subscriu la filosofia de a concura și de a câștiga ceea ce face viața completă, vibrantă și semnificativă; încep de la o vârstă fragedă. Ce părere aveți despre asta?

Răspuns: Sunt puternic împotrivă. La urma urmei, nimic nu ne poate asigura viitorul fericit, cu excepția atitudinii corecte față de conexiunea dintre noi. Numai dacă aceste concursuri s-au desfășurat pentru a arăta cum apropierea unii de alții îi ridică pe oameni, îi face mai buni și mai curați și câtă fericire aduce!

Orice ai putea spune, au existat câteva exemple bune de construire a personajelor în Uniunea Sovietică. Este bine să cultivați ajutor reciproc, conexiune și suport in oameni. Aici trebuie să îndrumăm un copil în mod constant, chiar dacă este complet împotriva ego-ului omului, împotriva naturii noastre.

Deși existau încă bande, violatori, ucigași și așa mai departe, totuși, în propagarea virtuților bunătății, asistenței reciproce, dragostei și altruismului, în acest sens, Rusia era, într-un fel, înaintea întregii planete.

Comentariu: Cu toate acestea, trebuie să spun că viața acestor tinere talente care cântă ca Robertino Loretti, care conduceau multimea la o vârstă fragedă, au avut destine foarte grele, nu numai în Uniunea Sovietică, ci și în întreaga lume.

Răspunsul meu: Ei bine, li s-a promis atât de mult! Ce și-au imaginat a fi viitorul lor! Ei sunt doar copii, nu înțeleg cum se poate totul sfârși și cum va fi după aceea. Când vocile lor dispar și nu mai sunt populare, publicul nu le mai venerează ca pe un fel de idol, asta este!

Comentariu: Doar câțiva au mai mult sau mai puțin o soartă bună. Restul acestor tinere talente ajung să fie consumate în acest foc.

Răspunsul meu: Într-adevăr. Și ce este mai rău, ajungi să crești ego-ul copilului. Nu este vorba dacă poate sau nu să aibă succes mai târziu în viață cu talentul său. Problema este că el nu mai primește răspunsul de la alții pe care obișnuia să-l primească.

El a fost dezvoltat până la punctul de a crede că va primi de milioane de ori mai mult de fiecare dată. Dintr-o dată, totul începe să scadă și bietul copil nu știe unde să se adreseze sau ce să facă.

Comentariu: Mi-ar plăcea să transmit toate acestea părinților care și-au pus copiii pe aceste etape cu atâta bucurie.

Răspunsul meu: Este minunat, dacă nu cunoașteți tragedia care așteaptă pe fiecare dintre acești copii odată ce talentul lor este lăsat fără răspunsul corespunzător, fără aplauze, odată ce el sau ea nu mai este popular/a.

Întrebare: Ce concluzii putem trage din toate acestea? Că aceste spectacole ar trebui înlocuite cu alt gen?

Răspuns: Desigur. Transformă-i în cineva daruitor altora. Numai în daruire putem găsi stări din ce în ce mai înalte, când cineva cere din ce în ce mai mult de la sine, fără nici o întoarcere posibilă.

Comentariu: Ar fi uimitor!

Răspunsul meu: Este posibil să arăt asta. O putem dezvolta în continuare. O putem promova. Ceea ce ar lua cineva din asta este mai puțin important. Cel puțin aceste exemple vor rămâne. Atunci o persoana nu ar rămâne fără nimic.

Întrebare: Deci susțineți o astfel de iluzie cinematografică pentru a continua?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Dar acum există „televiziune de realitate”. Despre viață și adevăr!

Răspunsul meu: Este adevăr egoist. Este încă o minciună. Este finit. Aceasta duce la tragedii. Dar nu aici. Vi se arată adevărul și, cu natura voastră, începeți să înțelegeți că nu puteți implementa acest adevăr. Ceea ce vedeți sunt idealuri. Iar aceste idealuri sunt necesare.

Comentariu: Deci sunteți împotrivă să arătați partea urâtă a adevărului, să lăsați gunoiul sub steagul „reality TV”?

Răspunsul meu: Nu. Acest lucru nu ar viza niciodată o persoană în direcția corectă. La urma urmei, o persoană este egoistă. Dimpotrivă, trebuie să ne jucăm cu el așa cum facem cu copiii noștri.

Întrebare: Ca să crească jucându-se cu aceste exemple frumoase și idealiste?

Răspuns: Da. Este exact ca un joc cu un copil, cum să faci adulți din întreaga umanitate! Toată umanitatea sunt copii! Deci, de ce nu ai acționa cu ei așa cum faci cu proprii copii?

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.07.2021

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În blogul dvs., ați scris: „Nu suntem capabili să tolerăm egalitatea, să o măsurăm. Ea nu există deloc pentru noi. Înțelegem ce înseamnă să fii deasupra sau sub alții, dar acolo unde începe egalitatea, pierdem senzația. Prin urmare, echilibrul este dat de sus, ca linie de mijloc, și vine împreună cu revelarea unei forțe superioare”. Ce înseamnă aceasta?

Răspuns: Nu există nimic mai contrar naturii noastre decât egalitatea, deoarece individualitatea fiecărei persoane este ștearsă. Asta nu poate fi tolerat.

Există oameni care se obișnuiesc și se bucură de egalitate, cum ar fi, de exemplu, soldații din armată. Dar, în același timp, trebuie să existe încă un anumit obiectiv legat de educaţie. Soldații din armată sunt doar soldați. Ei trebuie să-și îndeplinească funcția mecanică și, în acest sens, se îndreaptă către un scop comun pentru ei.

Dacă vorbim despre dezvoltarea societății, despre cum să avansăm către un ideal, atunci nu ne putem asigura că toți oamenii vor fi absolut egali. Nu vom face din toată lumea un soldat pentru că atunci societatea ar îngheța pur și simplu și nu se va dezvolta.

Prin urmare, trebuie să le oferim oamenilor posibilitatea de a-și arăta individualitatea, astfel încât fiecare să aibă șanse egale să se dezvolte independent și să ofere totul societății.

Din emisiunea de pe  KabTV “ Stări Spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul s-a dezvoltat de-a lungul istoriei și, la un moment dat, a avut timp să se gândească la sensul vieţii. Dorința de a înțelege forțele ascunse ale naturii s-a trezit acum 3.800 de ani în locuitorii Babilonul antic.

Sursele primare spun că, înainte de aceasta, întreaga omenire era ca o singură familie, deși înțelegem că până la momentul în care au fost scrise, viața existase deja de zeci de mii de ani, iar oamenii se omorau reciproc. Nu este clar: ce înseamnă „ca o singură familie”?

Răspuns: Faptul este că relațiile de prietenie dintre babilonieni s-au datorat unei anumite dezvoltări istorice. În acele zile din Mesopotamia, între Tigru și Eufrat, condițiile externe au favorizat o viață pașnică. Abundența apei și inundarea râurilor au contribuit la o recoltă bună.

Oamenii mâncau pește, usturoi, pâine de orz copt și creşteau vaci și oi. Natura era atât de generoasă cu ei, încât nu erau nevoiți să-și câștige roadele unul de la altul. Prin urmare, au trăit în echilibru relativ unul cu celălalt.

Tora spune că „exista o singură limbă și un singur dialect pe întregul pământ”. Aceasta înseamnă că oamenii s-au înțeles. Nu este vorba despre limbă. Nu aveau nevoie de mai mult decât aveau.

Pe de o parte, natura i-a favorizat și, în schimbul unui mic efort din partea lor, le-a dat totul. Pe de altă parte, ei nu erau încă atât de egoiști încât să ia de la natură mai mult decât era necesar. A fost o existență corectă, frumoasă, naturală. În Cabala, această stare este numit nivelul zero al egoismului.

A existat o înțelegere completă între babilonieni, ca într-o familie normală. Apoi, brusc, s-a întȃmplat o creștere a egoismului și imediat au dorit să se împartă în clase: bogați, săraci, puternici și așa mai departe. Deci, printre ei au apărut tot felul de diferenţieri.

Din emisiunea de pe  KabTV “Stări spirituale” 13.05.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În știri (The Guardian): „O universitate germană oferă „ granturi pentru trândăvie ”s olicitanților care se angajează serios să nu facă nimic.

„Universitatea de Arte Frumoase din Hamburg a promovat trei locuri de burse de 1.600 de euro…. Solicitanții … vor trebui să convingă un juriu că domeniul ales de „inactivitate activă” este deosebit de impresionant sau relevant.

„Formularul de cerere constă doar din patru întrebări: Ce nu doriți să faceți? Cât timp nu vrei să o faci? De ce este important să nu facem acest lucru în special? De ce ești persoana potrivită să nu o faci? …

„Ideea din spatele proiectului a apărut dintr-o discuție despre contradicția aparentă a unei societăți care promovează sustenabilitatea în timp ce valorează simultan succesul, a spus Von Borries. „Acest program de burse nu este o glumă, ci un experiment cu intenții serioase – cum poți transforma o societate structurată în jurul realizărilor și realizărilor?” …

„Toate aplicațiile vor face parte dintr-o expoziție numită Școala inconsecvenței: către o viață mai bună…. Se va structura în jurul întrebării: ‘De ce mă pot abține, astfel încât viața mea să aibă mai puține consecințe negative asupra vieții altora?’ ”

Comentariul meu: A fi leneş nu este ușor. De fapt, nu este o sarcină simplă. O persoană care se poate simți liberă, neimprimată de orice obligații este în primul rând o persoană creativă.

De obicei, astfel de oameni tind să fie creativi. De unde au venit știința, arta, muzica și artele vizuale? Din tipul de oameni care nu au trebuit niciodată să facă nimic în viața lor, aristocrații.

Întrebare: Nu au fost nevoiți să meargă la muncă?

Răspuns: Nu. S-au întâlnit, au călătorit și au vorbit. Au ținut baluri, s-au angajat în tot felul de activități muzicale și așa mai departe. Acest lucru a dat naștere științei, artei și tot ceea ce există, cu excepția muncii fizice.

Prin urmare, dacă vrem ca oamenii să aibă atitudinea corectă față de căutările spirituale ale unei persoane, vreau să spun căutarea spirituală din această lume, atunci trebuie să le acordăm timp pentru a face acest lucru, să le oferim astfel încât să nu fie nevoiți să lucreze 15 ore o zi ca acei săraci programatori și mulți, mulți alții o fac.

Dimpotrivă, trebuie să ne asigurăm că au timp liber. Pentru ca ei să călătorească, să discute lucruri, să stea și să vorbească, astfel încât să poată fi ca aristocrații. Nu trebuie să fim aristocrați, cu milioane în spate, dar trebuie să simțim că avem un venit sigur și că ne permitem nu tocmai să fim leneși, dar să nu trebuiască să muncim. Aceasta este singura modalitate de a crea opere de artă, literatură și muzică specială.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea unei persoane față de lume. În caz contrar, nimic nu va ieși din ea. Vedeți ce se întâmplă în vremurile noastre!

Dacă oamenii se leagă de lume în acest fel și se organizează astfel, asigură persoane speciale care pot crea un nivel de viață rezonabil, vom vedea un mare beneficiu din așa-numitul „a nu face nimic”.

Acești oameni creativi ar trebui să fie ca proprietarii de pământ, nobili, care odată aveau un venit garantat.

Întrebare: Lumea are nevoie de ei? Lumea spune: „Sunt tâmpiți”.

Răspuns: Lumea nu se poate lipsi de ei. Ei dau lumii exact atitudinea corectă față de viață, față de creație, față de Creator, față de orice. Se comportă corect. Adică au timp pentru toate. O persoană creativă nu ar trebui să simtă presiunea din exterior, doar din interior, dacă apare.

Întrebare: Și care este atitudinea ta față de lene?

Răspuns: Lenea este cea mai utilă calitate la o persoană. Datorită faptului că cineva nu vrea să fie leneș, el face o mie de lucruri diferite, complet inutile. Prin urmare, este scris în Tora, „Stai și nu face nimic”. Este mai bine decât să alergi și să cauți ceva de făcut. Și acest lucru este adevărat.

Pentru a găsi atitudinea corectă față de viață, trebuie să fii leneș. Să nu faci nimic străin, nimic inutil. Doar când simți cu adevărat: „Trebuie să fac asta”, atunci fă-o. Și veți simți cum vă forțează viața, Creatorul este acolo înăuntru și El vă cere acest lucru.

Comentariu: Ați ridicat cuvântul „lene” aproape la nivelul celei mai harnice persoane.

Răspunsul meu: Da, ar fi mai bine dacă am face acest lucru. De ce avem nevoie de toate lucrurile pe care le-am creat? Uită-te la lumea asta!

Și acum Creatorul trebuie să folosească ajutorul a tot felul de pandemii pentru a curăța această mizerie, pentru a curăța aceste grajduri.

Întrebare: Ce semnificație ați pus doar în cuvântul „lene”?

Răspuns: Opriți-vă în mod imprudent, „gândind” să creați ceva. Oprește toate acestea, așează-te. O sa treaca. E mai bine asa. Lăsați natura, lăsați Creatorul, lăsați totul din jurul vostru să se dezvolte. Dacă este necesar, veți vedea că este necesar și vă veți ridica și o veți face. Dar numai în măsura în care este cu adevărat necesar, nu pentru egoismul vostru interior, ci pentru întreaga societate umană.

Este foarte important. Pentru că trăim în regnul animal, iar animalul face doar ceea ce are nevoie. Acesta este instinctul lor. Și dacă nu, atunci mint, stau, merg, comunica de fapt.

Și alergăm ca furnicile tot timpul. Ei bine, sper că ne vom îmbunătăți!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 26.11.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→