Noul meu articol pe Linkedin “Serios în dezvoltare? Învață să râzi de tine însuţi”

Dacă ne-am putea privi dintr-o parte și ne-am vedea micile defecte, nu doar ne-am face viața mai ușoară pentru noi înșine, ci am învăța și multe despre natura umană, despre natura Creației și despre cum ne putem îmbunătăți pe noi înșine. Umorul bun este atunci când râzi de tine; umorul rău este atunci când râzi de ceilalți. Primul te înalță; cel din urmă îi degradează pe ceilalți.

Potențial, toți avem simțul umorului. Din păcate, suntem atât de îngropați sub probleme, competiții și calcule sociale încât nu ne putem permite să râdem pur și simplu de lucruri. Deci, în loc să râdem ne suprimăm simțul umorului.

Dezvoltarea simțului umorului nu este o problemă de a glumi. Umorul este abilitatea de a privi propriile mele defecte de sus, de a mă ridica deasupra mea și de a râde de ceea ce a făcut natura cu mine, de modul în care m-a făcut. Este cea mai constructivă și pozitivă formă de autocritică. Umorul ne ajută să vedem cine suntem cu adevărat și, odată ce ne recunoaștem atributele negative, putem începe să le corectăm. Deoarece umorul face mult mai ușor să ne vedem defectele, este un instrument vital în creșterea noastră pentru a deveni oameni mai buni.

Astăzi însă, la fel ca în majoritatea celorlalte lucruri despre natura umană, am deformat complet sensul și scopul umorului. În loc să râdem de noi înșine ca mijloc de a crește, râdem de ceilalți pentru a-i micșora. Folosim umorul exact ȋn mod opus celui în care ar trebui să-l folosim, iar rezultatul este că umorul de astăzi crește tristețea oamenilor, mai degrabă decât să o diminueze.

Batjocura este interzisă; nu este umor, ci răutate. Este bine dacă râdem despre natura umană în general, deoarece ne permite să aducem puncte pe care să le putem îmbunătăți, astfel încât să strângem conexiunile cu ceilalți, dar râsul de slăbiciunile altor oameni crește înstrăinarea și nu contribuie la corectarea naturii umane. Oamenii care fac asta nu ar trebui să primească niciun fel de aprobare publică. Dacă vrem să creștem și să ne îmbunătățim pe noi înșine și viața noastră, ar trebui să învățăm să râdem despre noi înșine.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Invidia – Cum să stăpânim monstrul”

În timp ce Israelul deschide centre comerciale și comerțul revine la viteză maximă, afecțiunile societății occidentale reapar ca și când nu am fi avut niciodată Covid. Magazinele de ultimă generație sunt atât de înghesuite încât oamenii stau la cozi lungi în afara lor, sperând să cheltuiască mulți bani pe accesorii elegante. Ai crede că coronavirusul ne-ar fi vindecat de aceste boli, dar nu a făcut nimic din asta. Dimpotrivă, se pare că oamenii cumpără cu răzbunare.

Oamenii apreciază ceea ce văd că apreciază alții. Cumpără lucruri pe care alții le apreciază, pentru că îi face pe alții să fie geloși. Dacă promovăm alte valori, oamenii vor trece în mod natural la a arăta că excelează în acele alte valori, cu exact același scop de a stârni invidia celorlalți. Dacă am arăta admirație față de oamenii care contribuie la unitate, solidaritate și coeziune în societate, mulți oameni și-ar dori să fie așa.

Dar, în primul rând de ce fac cumpărături? Chiar au nevoie de accesorii noi? Probabil că nu. În majoritatea cazurilor, ei fac cumpărături pentru a arăta că au cumpărat; acesta este singurul motiv pentru care au nevoie. Oamenii fac cumpărături, mai ales când vine vorba de moda de elită, pentru a arăta că au mulți bani și pentru a-i face pe alți oameni invidioşi. Dacă nu ar fi gelozie, nu s-ar deranja să petreacă ore întregi în cozi înghesuite și magazine aglomerate, pentru distracția discutabilă de a-și arunca salariile pe simboluri de statut, de ultimă generație, de care nu au nevoie și eventual, nici măcar nu le plac.

Cu toate acestea, mă bucur că sunt atât de dornici să cumpere. Cu cât cheltuiesc mai intens, cu atât vor înțelege mai repede că nu există o satisfacție reală în a cumpăra lucruri de care nu au nevoie, iar impresia pe care o fac asupra celorlalți nu îi face cu adevărat fericiți, cu excepția cazului în care considerați o formă reală de fericire bucuria de a avea ceea ce alții nu au.

Mai putem face ceva pentru a accelera tranziția către o fericire mai durabilă: oamenii apreciază ceea ce văd că apreciază alții. Cumpără lucruri pe care alții le apreciază pentru că îi face pe alții să fie geloşi. Dacă promovăm alte valori, oamenii vor trece în mod natural la a arăta că excelează în acele alte valori, cu exact același scop de a stârni invidia celorlalți. Dacă am arăta admirație față de oamenii care contribuie la unitate, solidaritate și coeziune în societate, mulți oameni și-ar dori să fie așa. Ei s-ar comporta ca și cum ar fi amabili și grijulii, chiar dacă nu ar fi, pur și simplu pentru a trezi invidie sau pentru a nu se simți inferiori, deoarece sunt indiferenți. Alți oameni nu ar ști cui îi pasă cu adevărat și cui nu, și impresia pe care ar avea-o ar fi că toată lumea este așa. Acest lucru i-ar face să se comporte în mod similar și foarte repede, toată societatea se va transforma.

Nu trebuie să subestimăm puterea invidiei; este cea mai puternică forță din natura umană. Trebuie doar să o limităm, să o orientăm către o direcție pozitivă, iar drumul nostru de a remedia problemele societății este pavat. Și cu cât începem să lucrăm mai repede, cu atât mai bine.

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare - Niciun comentariu→