Trebuie să depunem eforturi mari pentru a ne convinge că drumul către Creator este prin grup. La urma urmei, această cale nu este firească pentru noi.

Toată lumea ar vrea să vină la Creator de dragul câștigului egoist, cu speranța de a-și asigura securitatea. Altfel, existăm în întuneric și incertitudine și orice speranță este doar în sprijinul Creatorului.

Cu toate acestea, pe drumul de la mine la Creator se află grupul, grupul de zece, prin care mă pot forma pentru a adera la Creator. Lumina superioară vine de la Creator, dar nu o pot primi decât dacă intră în zece dorințe. Prin urmare, trebuie să colectez aceste zece dorințe și să conectez dorințele prietenilor mei, astfel încât Creatorul să se îmbrace în aceste zece Sefirot.

Lumina trece prin Sefira Keter și se răspândește prin toate cele zece Sefirot și apoi încep să o simt mai jos, în Malchut. Dar trebuie să adun această structură acceptând că toate aceste dorințe sunt ale mele și acceptând toate condițiile grupului.

Conexiunea pe care o construim va fi aranjată așa cum este descris în Studiul celor Zece Sefirot și ne va permite prin aceasta să ne conectăm cu Creatorul și Creatorul cu noi.

Din lecția zilnică de Cabală 06.04.2021, „Creșterea importanței obiectivului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o expresie : „dorința de a da”. Care este rădăcina, atributul și dezvoltarea sa?

Răspuns: Dorința când vreau să dau este dorința de a dărui. Nu există altceva decât dorința de a dărui (Creatorul) și dorința de a primi (ființa creată).

Faptul că vedem obiecte concrete în jurul nostru este o iluzie și toate acestea de fapt nu există. Inițial, a existat o singură dorință, Creatorul, dorința de a dărui, care a creat ulterior dorința de a primi. Aceste două dorințe există ca fiind una opusă celeilalte.

Pentru a-i da dorinței de a primi independență, a fost creată și dezvoltată cu intenția pentru sine. În măsura în care simte dorința de dragul său, adică ego-ul, este separată de Creator.

Pe măsură ce cineva se îndepărtează de Creator, dorința de a primi în același timp simte că se desprinde de ceva și se întreabă: „De ce exist? Ce se întâmplă cu mine? Cine mă gestionează?

Toate aceste întrebări rămân goale, fără răspuns și apoi începe să caute: „Cine m-a creat, pentru ce și de ce? Treptat, începe să acționeze, să progreseze în căutarea sursei sale și, în cele din urmă, își găsește dorința de a acorda.

Când cineva începe să înțeleagă că există o altă dorință în jurul său, o dorință de dăruire, dar el există în interiorul acesteia și nu simte că este în dorința de a dărui, au loc în el tot felul de conflicte și decizii. Atunci putem vorbi despre o ființă creată care dorește să iasă de la sine și să fie în contact cu Creatorul.

Întrebare: Dorința de a da este dorința inițială, originală, care este dată omului  care intră într-un grup?

Răspuns: Când Creatorul împinge omul spre El și vrea să-l apropie de El, îi dă astfel de dorințe. El atrage într-un fel omul, cochetează cu el.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 07.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe măsură ce umanitatea se dezvoltă, ea a ajuns treptat într-o stare în care încearcă să treacă de la existența introvertită în cea extro, să iasă, să rupă cadrul nostru trecut, să se desprindă de tot animalul care este în noi, de toate convențiile care erau între noi.

Vrem să facem o reevaluare radicală a tuturor valorilor și să atingem un nivel de existență complet nou, în care mă detașez de corpul meu.

Toate încercările de a găsi viața sub o altă formă indică faptul că o persoană trebuie să se ridice deasupra sa. Acest efort trebuie încununat cu succes. Dar acum suntem încă într-o stare intermediară.

Desigur, lumea este foarte confuză și nu se înțelege pe sine. Dar cabaliștii, care văd întreaga perspectivă a dezvoltării și știu ce se va întâmpla, sunt fericiți de o schimbare atât de rapidă în lume, o schimbare a conștiinței oamenilor. Încearcă să le explice ce se întâmplă, aşa încât o persoană aflată în aceste stări să nu meargă în întuneric.

KabTV “De aproape” 11/8/09

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un parteneriat creativ cu Creatorul? Cum ar trebui să dezvoltăm acest atribut, în practică?

Răspuns: Trebuie să ajungem într-o stare în care devenim parteneri cu Creatorul. Asta este adevărat. Un parteneriat creativ cu Creatorul se reduce la faptul că încercăm să transmitem atitudinea Creatorului către lume. Aceasta înseamnă că îi atragem pe oameni să-l recunoască pe Creator, să participe la crearea unor astfel de relații între oameni în care Creatorul va apărea și va fi revelat.

Creăm un loc în care El poate apărea, El ni se descoperă pe Sine și, în acest sens suntem parteneri. Împreună creăm un loc în care Creatorul poate fi revelat și devenim parteneri, uniți într-o singură idee. Cu cât ni-L revelăm mai mult și lumii întregi, cu atât ne apropiem de starea spirituală absolută.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 1/20/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Adevărata egalitate ”

Cererea de egalitate crește mereu de la generație la generație. Rezolvarea acestui disconfort social pare a fi rețeta pentru prevenirea discriminării și a nedreptăților atât de recurente în vremurile noastre. Deci, ce trebuie să se întâmple pentru a trăi împreună în pace?

Egalitatea este un termen înșelător deoarece, prin natura noastră suntem cu toții diferiți. Fiecare are propriile sale nevoi și propriile sale caracteristici, așa că așteptarea de a fi tratat la fel ca altcineva este destul de problematică. La urma urmei, de obicei nu cunoaștem nevoile celeilalte persoane și chiar dacă avem intenția de a intra în pielea altcuiva, ne va fi greu să le realizăm, deoarece nevoile noastre sunt întotdeauna prioritate pentru noi.

Dacă vrem să evităm un colaps general, va trebui să ne ridicăm la un nivel la care conexiunea umană va avea o valoare mai mare decât orice dorință sau proprietate privată. Deoarece acest obiectiv înalt este contrar naturii umane, doar un proces educațional social pe termen lung ne poate ajuta. O adevărată revoluție cultural-perceptivă. Scopul ar trebui să fie actualizarea percepției realității fiecărui individ din societate. Asta înseamnă să ne schimbăm percepția egocentrică, că lumea ne aparține doar nouă și să realizăm că în natură suntem conectați cu ceilalți și suntem dependenți de ei. Când se va întâmpla această schimbare de percepție, ne vom simți angajați să avem grijă de ceilalți, așa cum avem de noi înșine.

Într-o astfel de realitate în care toată lumea este diferită și, de asemenea egocentrică, nu poate exista egalitate. Asta se întâmplă cu noi la fiecare nivel, de la distribuirea bugetului guvernamental la distribuirea bonusurilor în cadrul unei echipe de lucru. Indiferent de care domeniu al vieții noastre suntem într-o luptă constantă, deoarece fiecare crede că merită mai mult decât ceea ce i se dă acum. Prin urmare, există întotdeauna simţirea unei lipse, iar sentimentul de inegalitate o urmează îndeaproape.

Şi în ciuda tuturor, în noi stă dorința de egalitate. De ce? Pentru că putem intra într-adevăr într-o astfel de stare. Dar realizarea egalității necesită ridicarea la un alt nivel al vieții în general. Adică, prin noi relații, inversate din ceea ce știm acum, prin trecerea de la calculul nostru egoist îngust al propriului beneficiu la relații deschise de considerație, conexiune și reciprocitate, la nivelul iubirii dintre oameni. Doar în relațiile bazate pe iubire și colaborare poate exista egalitate, pentru că eu îl iubesc pe celălalt și celălalt mă va iubi, iar în asta ne vom simți egali.

Este clar că la prima vedere acest scenariu pare un basm care nu se va împlini niciodată, dar problemele și luptele cu care se confruntă umanitatea nu pot fi rezolvate în niciun alt mod. Trăim într-o realitate care devine din ce în ce mai conectată, în același timp resursele globale limitate se epuizează. Încercăm din răsputeri să obținem totul pentru noi și, mai devreme sau mai târziu, vom considera că nu avem altă alternativă decât să acceptăm să renunțăm puțin.

Între timp ne simțim nemulțumiți, neliniștiți, sărăciți și așteptăm prima ocazie de a ne elibera de strânsoarea celor care ne oprimă și considerăm că am luat ceea ce merităm. Deci, trecem de la o luptă la alta, din război în război. De fiecare dată totul se înrăutățește, pentru că ego-ul devine din ce în ce mai puternic, așa că ne distrugem reciproc în numele discriminării și al cererii de dreptate și egalitate.

Dacă vrem să evităm un colaps general, va trebui să ne ridicăm la un nivel la care conexiunea umană va avea o valoare mai mare decât orice dorință sau proprietate privată. Deoarece acest obiectiv înalt este contrar naturii umane, doar un proces educațional social pe termen lung ne poate ajuta. O adevărată revoluție cultural-perceptivă. Scopul ar trebui să fie actualizarea percepției realității fiecărui individ din societate. Asta înseamnă să ne schimbăm percepția egocentrică, că lumea ne aparține doar nouă și să realizăm că în natură suntem conectați cu ceilalți și suntem dependenți de ei. Când se va întâmpla această schimbare de percepție, ne vom simți angajați să avem grijă de ceilalți, așa cum avem de noi înșine.

Pentru a atinge acest obiectiv este nevoie de o imensă acțiune de diseminare, o parte mare de muncă, atât în domeniul de aplicare, cât și în ceea ce privește durata, pentru a pătrunde în toate nivelurile societății din întreaga lume, astfel încât să putem ajunge la un acord în publicul larg care să favorizeze idei precum conexiunea și reciprocitatea ca prioritate. Acest acord va duce la schimbări în societate, guverne și conducere și, de asemenea, va crea treptat o nouă atitudine în cadrul societății cu privire la egalitate.

Pe măsură ce ne străduim să ne tratăm unii pe alții cu iubire, vom începe să simțim că suntem cu toții un singur suflet, precum organele dintr-un singur corp. Și la fel cum în corpul meu simt diferitele organe, așa voi simți fiecare persoană din jurul meu. O astfel de stare ne va oferi percepția reală a egalității, una care nu poate fi realizată decât prin conexiune, prin angajamentul de a fi unul pentru toți și toți pentru unul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce ar trebui să ne amintim de Ziua Memorială a Israelului”

În această seară începe Ziua Memorială a Israelului pentru Soldații Căzuți în Războaiele din Israel şi Victimele Acțiunilor Teroriste. Națiunea noastră este unică. Alături de durerea pentru cei căzuți și pentru victime, trebuie să avem în vedere că statul Israel și poporul Israel se află într-o poziție unică. Suntem singura națiune a cărei soartă stă în mâinile sale. Deși este adevărat că suntem înconjurați de dușmani care nu doresc altceva decât distrugerea noastră, este adevărat deși greu de acceptat, că ne putem transforma dușmanii în prieteni dacă facem ceea ce trebuie să facem, lucru pe care îl voi explica mai jos. Prin urmare, pe de o parte trebuie să plângem pe cei căzuți; pe de altă parte trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră, pentru a preveni căderea celorlalți și pentru a realiza pacea îndelung căutată cu vecinii noștri.

Israelul este într-adevăr într-o poziție unică de a-și determina propria soartă. Chiar putem preveni alte victime. Dacă reluăm conexiunea dintre noi și devenim modelul pe care lumea îl caută, aceasta va transforma inima lumii în favoarea noastră. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria noastră dureroasă pentru această zi memorială, este lecția unității care ne deschide calea către pace.

Compoziția poporului Israel este unică. Nu am ieșit dintr-un anumit trib sau dintr-un anumit loc. Strămoșii noștri au fost inițial străini care s-au alăturat unui grup care l-a urmat pe Avraam, pentru că au crezut în mesajul său de milă și iubire față de ceilalți. Sub îndrumarea lui Avraam, acei străini care erau adesea dușmani, s-au legat atât de puternic încât au format o nouă națiune. Acea națiune a fost unică, fondată pe căutarea constantă a iubirii celorlalți și pe ridicarea deasupra urii care a izbucnit între ei ocazional. De fiecare dată când vrăjmășiile antice au reapărut, strămoșii noștri și-au întărit legătura un pic mai mult pentru a depăși noua explozie de ură. Drept urmare, au devenit o națiune ai cărei membri s-au unit cu adevărat „ca un singur om cu o singură inimă”.

Realizarea unică a strămoșilor noștri, însoțită de legătura lor biologică cu națiunile lor originale, i-a făcut să fie candidații perfecți pentru răspândirea metodei de realizare a păcii între toate națiunile. Cartea Zohar descrie în câteva propoziții concise dar puternice, întreaga secvență de la ură, prin conexiuni, până la răspândirea mesajului. În porțiunea Acharei Mot, Cartea Zohar scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună.” Aceștia sunt prieteni în timp ce stau împreună, nedespărțiți unul de celălalt. La început, par oameni în război care doresc să se omoare unii pe alții. Apoi se întorc la a fi în iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost înainte în iubire și afecţiune, de acum înainte nu vă veți mai despărți… și prin meritul vostru va fi pace în lume ”.

Datorită calității unice a poporului Israel și a structurii sale unice, ori de câte ori cresc tensiunile interne sau internaționale, oamenii își îndreaptă degetul spre evrei. Deși majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de vechea conexiune dintre poporul evreu și restul lumii, acea legătură ascunsă trăiește încă în interior și direcționează lumea către noi, atunci când caută o modalitate de a depăși necazurile.

Vechii evrei nu predicau națiunilor despre unitate. Au predat prin exemplu. În secolul al III-lea î.Hr., de exemplu, a existat un calm relativ în țara Israelului. Drept urmare, oamenii din națiunile lumii veneau la Ierusalim în timpul pelerinajelor de Sukkot, Pesah și Shavuot pentru a asista la unitatea evreilor. În timpul fiecărui pelerinaj, priveliştea era spectaculoasă. Pelerinajele erau destinate în primul rând unirii inimilor membrilor națiunii. În cartea sa Antichitățile evreilor (Cartea a IV-a, cap. 8), Flavius Josephus scrie că pelerinii făceau „cunoștințe … întreținute conversând împreună, văzând și vorbind între ei, reînnoind astfel amintirile acestei unităţi.”

Odată ajunşi în oraș, pelerinii erau întâmpinați cu brațele deschise. Localnicii îi lăsau să intre în casele lor și îi tratau ca pe o familie. Mishnah (Bikurim, 3) relatează despre această camaraderie rară: „Toți meșterii din Ierusalim stăteau în fața lor și îi întrebau despre bunăstarea lor:„ Frații ai noștri, oameni din așa și așa loc, aţi venit în pace?” Și flautul cânta în fața lor până când ajungeau la Muntele Templului ”. Cartea Avot de Rabbi Natan (Cap. 35) adaugă în acest sens: „Toate nevoile materiale ale fiecărei persoane care venea la Ierusalim erau satisfăcute în totalitate. Cineva nu i-a spus prietenului său: „Nu am putut găsi un cuptor pe care să pregătesc ofrande în Ierusalim” … sau „Nu am putut găsi un pat în care să dorm, în Ierusalim”. ”

Și cel mai important, acele festivaluri ale conexiunii au făcut din Israel „o lumină pentru națiuni”. Cartea Sifrey Devarim (articolul 354) detaliază modul în care neevreii „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau:„ Merită să ne agățăm numai de această națiune ”.”

Prin urmare, vedem că Israelul este într-adevăr într-o poziție unică de a-și determina propria soartă. Chiar putem preveni alte victime. Dacă reluăm conexiunea dintre noi și devenim modelul pe care lumea îl caută, aceasta va transforma inima lumii în favoarea noastră. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria noastră dureroasă pentru această zi memorială, este lecția unității care ne deschide calea către pace.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Cum să terminăm cu Covid-19”

Fiecare țară din lume se luptă singură cu nenorocirile Covid-19. Germania este pe cale spre încă un blocaj; Franța este deja blocată; India bate recorduri în noile cazuri confirmate, iar Brazilia bate recorduri în decesele Covid. A fost o vreme când am simțit că pandemia este problema tuturor, iar apoi candidatul la președinție, Joe Biden a spus „O infecție oriunde este o infecție peste tot”. Acum, fiecare țară luptă singură împotriva virusului. Directorul general al ONU s-a plâns de inegalitatea în administrarea vaccinurilor și, deși unele țări au vaccinat jumătate din populația lor, altele nu au primit nici o singură doză din niciunul dintre vaccinuri.

În prezent, fiecare țară se gândește la propriul interes și se comportă la fel de egoist cum am făcut-o cu toţii întotdeauna. În același timp, natura globală a Covid-19 are nevoie să începem să ne gândim la nivel global la sănătatea noastră decât la nivel local, deoarece fiecare țară afectează toate celelalte țări. De asemenea, capacitatea financiară de a-și permite vaccinurile nu ar trebui să fie un criteriu în administrarea acestuia.

Dacă vom continua acest comportament, această pandemie nu se va sfârși. Variantele vor continua să apară și răspândirea va continua. Dacă vrem să rezolvăm această criză, trebuie să ne întoarcem la perceperea pandemiei ca fiind o problemă globală și să o tratăm ca atare. Trebuie să existe o bancă globală de vaccinuri și trebuie să producem suficiente vaccinuri pentru întreaga umanitate. Ulterior, trebuie să acordăm prioritate celui care ar trebui să îl obțină mai întâi: în funcție de vârstă, de țară etc. Trebuie să fie cât mai imparțial posibil.

În prezent, fiecare țară se gândește la propriul interes și se comportă la fel de egoist cum am făcut-o cu toţii întotdeauna. În același timp, natura globală a Covid-19 are nevoie să începem să ne gândim la nivel global la sănătatea noastră decât la nivel local, deoarece fiecare țară afectează toate celelalte țări. De asemenea, capacitatea financiară de a-și permite vaccinurile nu ar trebui să fie un criteriu în administrarea acestuia.

Mai simplu spus, trebuie să tratăm umanitatea așa cum ne-am trata propria familie. Dacă facem acest lucru, vom încerca cel puțin să trimitem vaccinurile acolo unde sunt cel mai solicitate și astfel ne vom recupera cu toții mai repede din pandemie. Trebuie să ținem cont de faptul că până nu ne vom recupera cu toții, nimeni nu este în siguranță. Într-un fel, pandemia este o lecție de considerare pe care ne-o dă natura. Până acum am fost nişte bieţi studenți.

Filed under: Coronavirus - Niciun comentariu→

„Din vârful Seir și Hermon este Muntele Sinai, de care s-au apropiat și s-au adunat la poalele lui, așa cum este scris:„ Și au stat la poalele muntelui ”. „Din gropile leilor” sunt fiii lui Seir, pe care Creatorul i-a invitat să primească Tora, dar nu au dorit să o primească. „Din munții leoparzilor” sunt fiii lui Ishmael, așa cum este scris: „Domnul a venit din Sinai și s-a ridicat din Seir în ei; El a strălucit din Muntele Pharan și a venit din cei zece mii de sfinți ”, iar Pharan sunt fiii lui Ismael.

Ce este „Și El a venit din cei zece mii de sfinți”? Când Creatorul a dorit să dea Tora lui Israel, au venit taberele îngerilor superiori și au spus: „Doamne, Domnul nostru, cât de glorios este numele Tău pe tot pământul, a cărui măreție este repetată deasupra cerurilor”. Au cerut ca Tora să le fie dată lor și nu lui Israel. (Cartea Zohar)

Forțelor numite „Esau” sau „Seir” li se oferă Tora – corectarea. Dar nu vor să se corecteze pe ei înșiși în persoană, pentru că sunt absolut egoiști și nu își pot imagina cum ei se pot umple fără a fi egoiști: „Atunci de ce trăiesc? Toată dorința mea este să trăiesc fericit și confortabil.”

Și au absolut dreptate, pentru că ei nu simt nicio oportunitate în sine să existe în forma pe care o oferă Tora – să se ridice deasupra lor înșiși. O persoană simte acest lucru în sine, în proprietățile sale: „Ce fac? Pierd totul. ”

Următoarea stare este „ Ismael” din cuvântul „ Ishma El”, „auzit de Creator”. Ce spune Ismael? „De asemenea, nu pot accepta Tora ca mijloc de corectare. La urma urmei, îmi oferă să mă folosesc pe mine însumi deasupra dorinței mele de a fi împlinit. Nu sunt în niciun caz capabil de asta.”

Se pare că deasupra acestor două proprietăți de bază, fundamentale în om, nu suntem în nici un caz capabili să ne ridicăm la proprietatea spirituală în care se află forța superioară, Creatorul. Cum mai putem face față acestei probleme pentru a ridica o persoană la nivelul Creatorului?

Pentru aceasta, Creatorul manifestă a treia proprietate a acestor două proprietăți. Apare treptat din interiorul unei persoane și se numește „Israel”, îndreptat direct către Creator. Această proprietate, care se manifestă între forțele lui Esau (Seir) și Ismael, se poate ridica deasupra lor cu ajutorul forței superioare și poate deveni egală cu Creatorul.

Israelul nu este proprietatea dreaptă (Ismael) și nici stânga (Seir), ci mijlocul dintre ele. Când se ridică și se conectează cu Creatorul, atunci începe să tragă și să ridice atât forțele din dreapta, cât și cele din stânga în afara stării lor.

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 9

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce instrumente oferă știința Cabalei pentru studierea fenomenului conștiinței și a minții?

Răspuns: Ieșirea din tine este ceea ce avem nevoie pentru a simți câmpul informațional care ne înconjoară. Și este posibil să o simți doar dincolo de tine.

Ieșirea din tine este un efort de a te conecta cu o tensiune interioară similară în conformitate cu legile și regulile specifice, adică trebuie să te duci, ca să zicem, în ele, să te pui sub ele. Totul este construit pe „pătrunderea” în celălalt, fuzionarea cu el și, cu toată puterea ta, fizică și spirituală, ajută-l în orice, cu excepția „egoului” tău

Dacă mă anulez și am ceva din care încerc să devin parte și mă contopesc cu el, intru în el și mă dizolv în el, atunci mă pot ridica deasupra mea. Aceasta este practica.

La început, este adesea pur emoțional. Și apoi, pe lângă emoții, bun simț, raționament și concluziile care sunt adăugate aici, apare o metodă de ieșire și intrare, apare o senzație de „eu” și „în afara mea”. Și în afara mea este un câmp.

În cine intru atunci? Și cine este acesta, prietenul meu? Este o substanță pe care mi-o imaginez în afara mea, în care încerc să mă dizolv complet. Ce se întâmplă în acest caz cu conștiința mea, cu senzațiile mele, cu capacitățile mele? Aici începe transformarea unei persoane în „plus unu”.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru în conformitate cu legea rezonanței? Toate dispozitivele pentru studierea câmpurilor obișnuite utilizate în fizică sunt dispozitive care utilizează principiul rezonanței.

Răspuns: Aici este la fel! Încerc să mă supun și să rezonez cu celălalt.

Întrebare: Este aceasta o lege generală a cercetării?

Răspuns: Și nu există noi legi. Doar că încerc să contopesc toate senzațiile mele senzoriale, definițiile și capacitățile cu alții în conformitate cu aceleași legi fizice și nimic mai mult. Mă acord ca și cum aș lua un instrument muzical și l-aș acorda la o anumită referință.

KabTV  „Întâlnirile cu Cabala” 19.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este clar că nu suntem capabili să ne schimbăm natura de la egoist la altruist. Este ca ridicarea de la nivelul ființei create la nivelul Creatorului. Desigur, nu este în puterea noastră pentru că suntem doar ființe create și destul de jos.

Evident, avem șansa de a crește, dar acest lucru este încă în fața noastră. Cu cât încercăm mai mult să ne ridicăm la realitatea spirituală, cu atât ne adâncim în lumea corporală, deoarece Creatorul a creat una împotriva celeilalte. Se datorează ambelor forțe, Faraonului și Creatorului, și învățării cum să le folosim corect, astfel încât să ne ridicăm între cele două, în linia de mijloc, către Creator.

Desigur, nu ne putem uni singuri în grupul zece, dar îi putem cere Creatorului să ne ajute să ne conectăm. Dar este imposibil să cerem până nu încercăm să o facem singuri. Adică depunem eforturi pentru a ne conecta și a descoperi cât de diferiți suntem, care nu se acceptă reciproc, cât de leneși suntem și nu înțelegem ce este conexiunea sau ce înseamnă să fii un singur om cu o singură inimă.

Când ajungem la disperare din încercările noastre, ne îndreptăm către Creator. Acum avem ceva să-I arătăm: „Uite, am încercat totul și nimic nu funcționează. Trebuie să ne ajuți! ”

Dar dacă nu începem și încercăm singuri, Creatorul nu ne poate ajuta. El face întotdeauna corecții la încercările noastre nereușite. Toată munca noastră constă în a încerca să facem ceva și, după aceea, avem dreptul să ne întoarcem la Creator și El ne va ajuta cu mare bucurie. După propriile noastre încercări, am realizat unde a avut loc spargerea și cum să o corectăm și că noi înșine nu suntem capabili de asta.

Când omul încearcă să obțină singură unitatea, adică nivelul spiritual în care este unit cu ceilalți, își dezvăluie neputința. Înțelege că nu are sentimente, nu înțelege cum să facă acest lucru și trebuie să primească forța superioară, dorința superioară pentru aceasta. Adică îi lipsește munca în minte și inimă.

Creatorul face totul, dar trebuie să venim la El din disperare din munca pe care am încercat să o facem și nu am reușit. Până nu încercăm noi înșine, nu știm ce să cerem.

Din lecția zilnică de Cabală 04.04.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→