Întrebare: Când mă simt grozav și doresc o nouă cunoaștere și am un interes pentru spiritualitate, sunt brusc aruncat la nivelul celor mai joase dorințe și nu pot înțelege de ce? Este posibil ca acest lucru să se întâmple pentru a trezi dorințele?

Răspuns: Este un lucru bun! Înseamnă că deja vezi că, urmând dorințe, vise și impulsuri sublime, un dor de prieteni, de grup și de Creator, de exaltarea spiritului intern care te umple, se produce un colaps brusc. Este ca și cum tot aerul ți-ar fi fost scos din plămâni și ai simți că nu ai nicio dorință de a merge mai departe și că nu ai nimic spre care să înaintezi. Acesta este un semn că vi s-a dat o altă porțiune de ego.

În spiritualitate înaintăm de-a lungul a două linii, linia dreaptă și linia stângă, iar între ele se află linia de mijloc. Linia stângă este ego-ul, linia dreaptă este dăruirea, iar linia de mijloc este Creatorul.

Să presupunem că sunteți în faza 1, în care totul este bun. Apoi vi se dă o altă porțiune de ego și urcați în faza 2, dar este egoistă. Întreaga lume devine brusc goală, întunecată, lipsită de valoare, fără speranță, stresantă și deprimantă. Acum trebuie să începeți să lucrați în grup pentru a urca la o stare similară nivelului luminii.

Singura modalitate de a face acest lucru este prin eforturile voastre de a vă conecta la grup: ∑, semnul însumării.

În momentul în care atingeți o anumită conexiune între voi, veți primi imediat lumina.

Așa urcaţi la starea care este deja următorul vostru nivel spiritual; începeți cu linia stângă, apoi avansați de-a lungul liniei drepte până la linia de mijloc. De la acest nivel veți începe să primiți o altă porțiune a ego-ului și de la acesta veți trece la o stare de dăruire și veți urca din nou la următorul nivel spiritual. Așa urcaţi până când realizaţi la un moment dat că, Creatorul este revelat între voi.

Apoi veți vedea că v-ați scos deja cămașa și ați aruncat-o în coșul de rufe, ceea ce înseamnă că ați intrat la un nivel spiritual și corpul vostru fizic este de fapt lipsit de sens, că vă aflați deocamdată în această lume pentru a răspândi metoda Cabalei către ceilalți și deja simțiți conexiunea din ce în ce mai mare cu Creatorul pe linia de mijloc.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 20.01.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Creatorul perfect a creat loc pentru poveștile dense ale naivilor, în design-ul Său? Dacă nu ar fi fost în design, nu ar exista nici în lumea noastră.

Răspuns: Inițial, Creatorul a creat lumina, care conține tot ceea ce a fost format de El și se află sub ea.

Fiecare nivel superior include toate nivelurile inferioare, astfel încât lumina superioară include întregul plan al creației, scopul său, metoda de implementare și starea sa finală.

Totul în creație există în această lumină sub forma unei înregistrări originale foarte precise. La fel cum în genomul uman există tot ce se poate spune despre trecutul, prezentul și viitorul omului. Dacă am lua toate genomurile de la toți oamenii și le-am conecta corect, am ști totul despre umanitate.

Este același lucru în ceea ce privește lumina superioară; conține totul.

Întrebare: Deci, este scenariul final care conține toate înregistrările?

Răspuns: Da. Acum totul ne este revelat ca și cum am fi într-un anumit stadiu de-a lungul drumului (pentru a ne oferi iluzia liberului arbitru) și se presupune că trebuie să atingem acest scop de unul singur.

Dar atunci când mergi înainte, propria ta cale se deschide pentru că ți se dau „obstacole”, pe care aparent le depășești și astfel dobândești un sentiment nou și începi să-l înțelegi pe Creator, să-L justifici, să te identifici cu El și asta merită deja ceva.

Ca urmare a parcurgerii acestei căi, devenim conștienți de cine ne-a creat, ce a făcut El pentru noi și simțim o recunoștință imensă.

Dar totul este predeterminat, desigur. Totul există inițial în forma sa supremă. Dar prin descoperirea acestui lucru, percepem totul ca pe o mare aventură.

Chiar și atunci când vizionăm din nou un film și știm deja sfârșitul și ceea ce duce la acesta, ne bucurăm în continuare de el. Mai mult, a doua oară când îl urmărim, ne bucurăm de el chiar mai mult decât prima dată.

KabTV „Fundamentele Cabalei”  02.10.2019

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oamenii de știință trag un semnal de alarmă: o epidemie de perfecționism se răspândește în întreaga lume. Potrivit psihologilor, perfecționismul este credința că un ideal poate fi atins. În formă patologică, se crede că imperfecțiunea nu are dreptul să existe.

Răspunsul meu: Atunci ce rămâne?

Comentariu: Ceea ce rămâne este să scapi de tot ceea ce este redundant și să îndrepți orice ar putea fi deformat. Diferite studii au condus la concluzia că toate acestea duc la stres, depresie, anxietate și sinucidere.

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă că cerințele înalte care nu pot fi atinse ne ucid de fapt.

Întrebare: Care este acest ideal în Cabala? La ce ar trebui să aspirăm și să nu cedăm niciodată, să nu renunțăm niciodată?

Răspuns: Atributul iubirii și al dăruirii prin care devenim asemenea Creatorului este ideal.

Poate fi realizat printr-o metodă graduală, treaptă cu treaptă. Dar nu putem să-l implementăm cu simțurile noastre existente și atributele inerente în noi în lumea noastră. Trebuie să dobândim atribute suplimentare, simțuri suplimentare iar apoi vom putea implementa această idee în noi.

Idealul este atunci când colectăm toate forțele, toate atributele naturii, împreună în modul cel mai explicit, le conectăm la un singur sistem ideal și se completează reciproc într-o asemenea măsură încât nu este nimic redundant de care trebuie să scăpăm și nici nu lipsește nimic.

Aceasta înseamnă că toate elementele naturii intră în acest sistem, se completează reciproc și fac un sistem care este o sferă rotundă absolută, absolut ideală.

Cabala ne învață de fapt cum putem conecta atribute opuse la ceea ce se numește linia de mijloc și apoi totul începe să funcționeze perfect.

Întrebare: Și ce este imperfecțiunea? Imperfecțiunea în om și în societate?

Răspuns: Există multe niveluri și subnivele diferite de imperfecțiune. Principala imperfecțiune este atunci când o persoană se consideră pe sine un întreg.

Întrebare: Imperfecțiunea are un loc în societate?

Răspuns: Imperfecțiunea are un loc în societate. Datorită sentimentului de imperfecțiune, societatea se poate îmbunătăți în mod constant. Nu putem trăi fără ea. Acesta este de fapt ceea ce îi face pe oameni diferiți de animale – faptul că își simt în permanență imperfecțiunea, care îi forțează să se dezvolte tot timpul.

Întrebare: Perfecționiștii vor să taie totul și să netezească?

Răspuns: Nu este nevoie să tăiați sau să aruncați nimic pentru că nimic din această lume nu a fost creat fără un motiv.

Totul provine din imaginea ideală a lumii, care s-a destrămat în mod intenționat iar noi trebuie să colectăm piesele și să le punem împreună din nou, ca un puzzle. Deci, nu există nici o singură piesă sau particulă redundantă.

Întrebare: Ce este un perfecționist spiritual?

Răspuns: Nu cred că un perfecționist spiritual este un perfecționist. El este pur și simplu o persoană care aspiră cu adevărat să pună toate piesele creației într-o singură imagine perfectă. Această stare se numește Adam, adică un sistem care seamănă total cu Creatorul.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Amalek este o proprietate care ne este foarte apropiată. Și, deși pare a fi un rău absolut, un obstacol care trebuie distrus ștergând chiar și memoria acestuia, se știe că Creatorul nu a creat nimic de prisos, totul este doar în beneficiul dezvoltării noastre.

Prin urmare, Amalek este o proprietate care ne ajută să creștem corect și ne protejează tot timpul. De parcă ne-am plimba de-a lungul drumului și oriunde am putea cădea, sau să ne rătăcim, ies afară spini și ne avertizează să nu pășim acolo. Acesta este modul în care Amalek ne ghidează constant în direcția corectă.

Dorința vine de la Amalek și lipsa de dorință vine de la el. Amalek înseamnă de dragul meu (Al MenAt LEKabel), o dorință egoistă. Este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora ca un condiment. ” Înclinația rea stă direct împotriva Torei, a luminii superioare și ambele lucrează asupra noastră pentru a ne îndrepta spre linia de mijloc.

Trebuie să-l tratăm pe Amalek cu respect ca pe o proprietate foarte importantă fără de care nu am fi separați de Creator și nu am deveni niciodată creaturi. La urma urmei, datorită înclinației rele care ne îndepărtează de Creator și ne incită împotriva Lui, începem să-l observăm pe Creator. Amalek ne ajută opunându-ne Creatorului, dezvăluind proprietățile Sale și arătând cum le putem găsi în locul proprietăților lui Amalek, adică intenția egoistă.

Amalek ne arată cu pricepere cât de mult ne pasă doar de noi înșine și ne demonstrează că trebuie să acționăm în opoziție cu acest lucru. Astfel, el ne învață cum să realizăm această muncă. Vom învăța cum să lucrăm cu înclinația noastră rea și să o folosim corect, deoarece această înclinație ne ajută să devenim asemenea Creatorului.

Din lecția zilnică de Cabala, 18.04.2021, „Amalek”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Marea Roșie (Yam Suf – Marea finală) este despicată de puterea credinței omului când Moise își ridică toiagul. „Toiag” în ebraică este „Mahteh” din cuvântul „Mata” care înseamnă dedesubt.

Răspunsul meu: O persoană își coboară egoismul și astfel trece prin toate obstacolele. El este ghidat nu de rațiune și logică, ci de ceea ce vrea să dăruiască.

Cu toate acestea, acest lucru este complet nerealist pentru el, deoarece dăruirea, iubirea și conexiunea cu ceilalți sunt mai presus de calitatea primirii, câștigului personal și mântuirii personale. Iată ce personifică saltul lui Nachshon în valurile puternice ale Mării Roșii.

Întrebare: De ce Nachshon (calitatea omului) sare în mare și nu Moise? De obicei, liderul este primul.

Răspuns: Ideea este că Moise este deasupra calitatății lui Nachshon. Moise este o calitate a Binei și, prin urmare, nu este deloc o problemă pentru el să fie în calitatea dăruirii și a iubirii. Aceasta este tot ceea ce îl ghidează când îi conduce pe copiii lui Israel (dorințe), îi eliberează treptat de egoism și îi conduce la iubire între ei.

Întrebare: Ce este acest miracol că unei persoane i se oferă brusc o astfel de oportunitate de a gândi și de a avea grijă de ceilalți mai mult decât de sine? La urma urmei, în principiu, acest lucru este nenatural și nu aduce nicio recompensă.

Răspuns: Este o tranziție către o bază complet diferită a existenței, când dăruirea, iubirea și o atitudine bună față de ceilalți sunt mai presus de atitudinea cuiva față de sine. O persoană intră în această stare aproape pentru totdeauna. Dacă mai devreme a trăit în egoismul său obișnuit, doar „de dragul său”, atunci, după ce a trecut această graniță, el începe să trăiască doar „de dragul celorlalţi”.

Întrebare: Se schimbă viziunea unei persoane asupra lumii, abordarea sa asupra vieții?

Răspuns: Absolut în toate. În afara graniței Egiptului, atitudinea noastră față de lume se schimbă complet. Nu mai există considerație despre sine. Îi consideri în permanență pe ceilalți, îi iei în seamă. Știți cu certitudine că orice apare în interiorul vostru trebuie să fie inversat în dăruire și iubire.

Întrebare: Dar ce motivează o persoană? De ce se comportă așa?

Răspuns: Pentru că aceasta este calitatea Creatorului. Și vrea să fie mai aproape de El.

Întrebare: Și dacă nu ar fi fost proprietatea Creatorului, atunci el nu ar fi făcut astfel de acțiuni?

Răspuns: Nu. Atunci nu ar fi existat niciun motiv. Acesta este singurul motiv.

KabTV “Stări Spirituale” 4/2/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este definiția dvs. a iubirii?“

Conform înțelepciunii Cabala, iubirea este voința de a satisface dorințele altor oameni.

Pentru a satisface cu adevărat dorințele altor persoane, trebuie să le înțelegem. Înțelegerea dorințelor celorlalți vine din împărtășirea unor obiceiuri, calități, gânduri și percepții similare. Atunci putem ști cum să le satisfacem, adică să ne exprimăm iubirea.

Astfel, iubirea se simte conform unei legi-cheie a realităţii numită „legea echivalenței de formă”. Cu toții avem dorințe diferite, dar pentru a stabili o înțelegere comună – baza pentru a ajunge la iubire între noi – atunci intenția dorințelor noastre ar trebui să fie aceeași.

Dacă am dori fiecare să ajungem la o iubire comună unul față de celălalt deasupra dorințelor noastre, atunci am forma un șablon interior comun prin care am putea ști cum să ne satisfacem reciproc. Putem apoi să ne imaginăm dorințele celuilalt în noi și să înțelegem cum ne-am simți când primim aceeași împlinire.

Întrucât am împărtăși aceeași intenție, am fi capabili să ne satisfacem dorințele celuilalt și, procedând astfel, să experimentăm iubirea.

Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Pentru unii luptători războiul nu se termină niciodată”

În ajunul Zilei Memorialului Israelului pentru Soldații Căzuți în Războaiele din Israel și Victimele Acțiunilor Teroriste, Itzik Saidian, un soldat rănit și-a dat foc. Nu a fost rănit fizic, dar sufletul său a fost spulberat de ani de zile. În 2014, un APV (Armored Personnel Carrier) care transporta nouă soldați din plutonul său, a fost lovit de o rachetă RPG lansată la umăr. Șapte dintre prietenii săi au murit în explozia de foc, iar cei doi care au supraviețuit au fost răniți de explozie și de barajul de gloanțe care a urmat. Itzik nu era pe acel APV; el a venit să-și salveze prietenii și a văzut ce a mai rămas din ei, iar sufletul său a fost definitiv zdrobit. A continuat să lupte; nu s-a dat înapoi și a rămas cu unitatea sa chiar și după luptă. Dar acea zi, când a văzut ce se întâmplase cu prietenii săi, l-a biruit. Nu și-a revenit niciodată. Itzik nu este singurul. Pentru mulți războinici, care au experimentat ororile războiului direct, războiul nu se termină niciodată.

Oamenii au nevoie de speranță. Dacă nu există nicio speranță la orizont, dacă prezentul lor este plin de chinuri și viitorul este sumbru, înţeleg de ce nu ar vedea nici un rost să trăiască. Dar dacă durerea lor are un scop, un scop demn care este la îndemână, chiar dacă doar pe termen lung, atunci viața are sens și existența are sens.

Zilele trecute, un student mi-a pus o întrebare ipotetică: „Dacă l-ai întâlni pe Itzik Saidian cu câteva minute înainte să se incendieze, ce i-ai spune?” Când întâlnești o persoană cu stres posttraumatic (PTSD), denumirea clinică a stării în care se află acești oameni, cel mai important lucru este să-i asculți, să fii cu ei în durerea lor. Abia după aceea poți spune ceva. Dar când ar veni momentul să vorbesc, i-aș spune că pentru în ciuda întregii dureri, viața are un scop mai înalt, mai sublim și mai frumos decât își poate imagina. Și, deși în acel moment el este în agonie, poate totuși atinge acest obiectiv. În ciuda tuturor durerilor, tocmai din această stare se poate ridica până la eternitate, integritate și frumusețe și poate fi mai fericit decât orice persoană de pe planetă.

Și eu am avut partea mea de traume. Am crescut într-o familie care a fost distrusă aproape în totalitate de naziști, am fost într-un accident de mașină, când un autobuz s-a ciocnit cu mașina pe care o conduceam și îmi amintesc fiecare secundă care a dus la coliziune. Am murit clinic zile întregi și, când am revenit nu puteam respira deoarece plămânii îmi erau plini de sânge. Îmi amintesc de angoasă. De fapt, s-a înrăutățit atât de mult încât spre sfârșit, când medicii mi-au spus că urmează să mă opereze pentru a-mi curăța plămânii, am sărit literalmente pe patul din sala de chirurgie și am spus: „Tăiați-mă!” Și nu glumeam!

În ciuda durerii, știu ce am câștigat din aceste încercări; stiu ce mi-au dat. Scopul vieții este de a te ridica deasupra ei, către un tărâm superior pe care îl putem găsi dacă îl căutăm cu adevărat. Și, uneori este nevoie de o durere mare pentru a începe să căutăm, dar întotdeauna merită.

Din acest motiv, i-aș spune lui Itzik și oricui suferă o durere insuportabilă, că rana este tocmai pârghia care ne poate ridica deasupra oricărei leziuni. Aș sublinia că nimic nu se întâmplă niciodată fără un motiv, iar durerea pe care o simte acum este doar începutul unui drum al cărui sfârșit este fericirea și frumusețea. Și tocmai acest loc de durere insuportabilă a inimii este locul unde începe acel drum.

Oamenii au nevoie de speranță. Dacă nu există nicio speranță la orizont, dacă prezentul lor este plin de chinuri și viitorul este sumbru, înţeleg de ce nu ar vedea nici un rost să trăiască. Dar dacă durerea lor are un scop, un scop demn care este la îndemână, chiar dacă doar pe termen lung, atunci viața are sens și existența are sens.

Într-adevăr, stările prin care trecem sunt întipărite în sistemul naturii și toate duc la fericire. Cu toate acestea, modul în care trăim acele stări depinde de noi. Calea este pavată dar noi stabilim cum să o parcurgem. Ne va conduce pe toți să ne ridicăm deasupra sinelui nostru și să ne cufundăm în umanitate și în cele din urmă, în toată creația. Viața oferă fiecăruia dintre noi oportunități de a lua inițiativa și de a merge în acea direcție din propria voință. De multe ori ratăm aceste oportunități sau refuzăm să le luăm; atunci natura ne conduce spre scopul nostru predeterminat dar binecuvântat, împotriva voinței noastre. Nefericirile noastre, încercările și necazurile noastre sunt pârghiile pe care ni le dă viața pentru a ne propulsa spre o realitate mai bună, una mai transcendentă. Trauma lui Itzik, oricât de groaznică, este o astfel de oportunitate; la fel și traumele a nenumărate persoane care suferă fără un motiv aparent.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Puteți implanta cipuri, dar nu puteți implanta fericirea”

Săptămâna trecută, Neuralink startup-ul lui Elon Musk în domeniul neuroștiințelor, a difuzat un videoclip cu o maimuță Macaque care joacă MindPong folosindu-și doar creierul, după ce i-a fost implantat un cip de computer de mărimea unei monezi și conectat la creierul său cu mai mult de două mii de electrozi. Ideea, potrivit Neuralink, este de a dezvolta un cip care să permită paraliticilor să efectueze independent multe lucruri pe care nu le pot face astăzi, pur și simplu folosindu-și mintea.

Ceea ce trebuie să implantăm și pentru care nu există cip, este să ne pese în inimile noastre. Acest lucru nu se poate face prin intervenție chirurgicală, ci printr-un proces educațional. Poate dura ani, dar în cele din urmă ne vom schimba cu adevărat din interior și atunci totul se va schimba în exterior. Nu avem nevoie de o tehnologie nouă, ci de un spirit nou – un spirit de bunătate, grijă și responsabilitate reciprocă. Dacă ne unim mâinile în implementarea acestui spirit în societate, îl vom implanta și în inimile noastre.

Acest lucru poate suna grozav, dar chiar nu-mi dă nici o bucurie. Înainte să intru în înțelepciunea Cabala aș fi putut să fiu fericit auzind astfel de vești, dar acum nu mă simt așa. Tot ce știu este că, chiar dacă sacrificăm toate animalele și chiar pe noi înșine pe altarul inovațiilor în biotehnologie, nu ne va ajuta să fim oameni mai fericiți. Trebuie să luăm un drum complet diferit.

Înțeleg de ce antreprenorii fac aceste lucruri: sunt copii și le place să se joace cu astfel de jocuri, dar acesta nu este un bun exemplu; chiar nu este un exemplu bun. Dacă este ceva, ceea ce fac maimuțelor îmi amintește de ceea ce naziștii au făcut oamenilor. Așa simt cu adevărat asta. Când mi-am început cariera științifică în biocibernetică, aș fi putut să apreciez astfel de lucruri din moment ce și eu mă ocupam de funcționarea sistemelor din corpul uman. Dar astăzi, la cincizeci de ani de atunci, nu pot vedea acest lucru favorabil. Pur și simplu nu este calea de a face viața mai bună. Dacă există vreun beneficiu în aceste investiții, este realizarea inutilității lor și a nevoii noastre de a căuta fericirea în altă parte.

Ceea ce trebuie să implantăm și pentru care nu există cip, este să ne pese în inimile noastre. Acest lucru nu se poate face prin intervenție chirurgicală, ci printr-un proces educațional. Poate dura ani, dar în cele din urmă ne vom schimba cu adevărat din interior și atunci totul se va schimba în exterior. Nu avem nevoie de o tehnologie nouă, ci de un spirit nou – un spirit de bunătate, grijă și responsabilitate reciprocă. Dacă ne unim mâinile în implementarea acestui spirit în societate, îl vom implanta și în inimile noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin: “Israel – an Illusory Defeat of Covid”

Începând de duminică, 18 aprilie 2021, purtarea măștilor în spații deschise nu mai este obligatorie în Israel. De ceva timp, cazurile noi au scăzut, iar spitalele devin mai goale pe măsură ce mai mulți pacienți pleacă acasă și intră mult mai puțini. Majoritatea populației este vaccinată și se pare că Israelul a învins Covid-19. Mi-aș dori să fie atât de ușor, dar înțeleg că acest lucru nu poate fi încă posibil. Nu am finalizat procesul care a iniţiat apariţia virusului, așa că sunt sigur că dacă nu Covid, altceva mai rău decât Covid va veni și va prelua locul pe care Covid l-a lăsat.

Fără speranță, oamenii nu au pentru ce trăi. Se scufundă în depresie, abuz de substanțe, se sinucid sau caută refugiu în violență, așa cum a văzut SUA în ultimele luni cu 147 de împușcături în masă, din ianuarie potrivit CNN.

Nu încerc să îi sperii pe oameni dar trebuie să fim conștienți, deoarece conștientizarea ne poate ajuta să ne pregătim, și dacă nu ne pregătim ne va durea mult mai tare. Vaccinurile actuale sunt ca aspirina; tratează simptomele, dar nu vindecă boala. Și din moment ce boala continuă să se dezvolte indiferent de simptome, data viitoare când va izbucni, simptomele sale vor fi mult mai grave. Atât timp cât încercăm în continuare să suprimăm simptomele, soluțiile noastre vor fi temporare și vor ajunge la focare mai grave de boală odată ce vor înceta să funcționeze. Dacă dorim o adevărată înfrângere asupra Covid, spre deosebire de cea actuală iluzorie, trebuie să îi dezrădăcinăm cauza.

Cauza principală a Covid și a tuturor problemelor noastre este emoțională mai degrabă decât fizică. Mai precis, este mai degrabă socială decât individuală. Boala nu se află în fiecare persoană în mod individual, ci în întreaga societate. Cu toate acestea, la fiecare persoană aceeași boală se manifestă în moduri diferite. Așa cum Covid se poate manifesta în multe simptome – uneori atât de lipsite de legătură încât medicii nu reușesc să detecteze faptul că sunt cauzate de coronavirus – rădăcina cauzei generează multe boli care par fără legătură, dar provin din aceeași sămânță septică.

Această cauză este alienarea socială. Înstrăinarea socială, care s-a înrăutățit dramatic de la începutul secolului ne epuizează forța emoțională și rezistența fizică, drenând spiritul nostru de optimism și speranță și face ca viața să pară fără scop.

Fără speranță, oamenii nu au pentru ce trăi. Se scufundă în depresie, abuz de substanțe, se sinucid sau caută refugiu în violență, așa cum a văzut SUA în ultimele luni cu 147 de împușcături în masă, din ianuarie potrivit CNN. Poate că nu toți simțim simptome patologice, dar nu ar trebui să avem nicio îndoială că suntem cu toții afectați. Sănătatea noastră fizică se deteriorează, sănătatea noastră mentală scade și spiritul nostru devine epuizat.

Depunem eforturi mari pentru a legaliza drogurile, pentru a face sarcinile vieții mai ușor de suportat, dar nu depunem eforturi serioase pentru a elimina cu totul povara, chiar dacă putem. Dacă eliminăm povara înstrăinării, nu va trebui să ne deconectăm de realitate într-o lume de vis, deoarece realitatea va fi grozavă, pozitivă, optimistă. Cine vrea să se deconecteze de la viață atunci când există mari promisiuni în față și o cale clară spre realizarea lor?

Dacă începem să ne concentrăm asupra conexiunii umane, legăturii, creșterii înțelegerii reciproce, empatiei și responsabilității reciproce, vom îmbunătăți dramatic fiecare aspect al vieții noastre. Aproape că vom elimina tulburările legate de depresie, toate formele de violență vor scădea aproape de zero, starea generală de sănătate și vitalitatea oamenilor vor crește, iar criminalitatea va dispărea practic. În loc să ne simțim închiși în casele noastre, ne vom simți aparținând. Ne vom simți conectați la familiile noastre, la comunitățile noastre, la orașe și la țară și vom împărtăși cu plăcere și vom contribui cu ce putem la bunăstarea generală.

O societate ai cărei membri se simt responsabili și răspunzători unul față de celălalt se îngrijește cu adevărat de oamenii de la oraș și de la țară. Membrii săi nu au nevoie de poliție; preocuparea lor unii față de alţii îi îndrumă să se comporte nu numai în mod civilizat față de ceilalți, ci să caute în mod activ bunăstarea membrilor comunității lor. Gândiți-vă unde suntem astăzi în comparație cu tipul de societate în care trebuie să fim, și veți înțelege cât rău ne facem nouă înșine prin ostilitatea noastră reciprocă.

Sistemul nostru imunitar îngreunat, slăbit de încercări nesfârșite de a ne proteja de reaua-voință a altora, își pierde capacitatea de a ne proteja fizic. Astfel, din ce în ce mai susceptibili, devenim „ţinte clare” pentru viruși, care ne îmbolnăvesc în masă. Dacă vrem să învingem Covid-19 și virusurile care vor urma în curând, trebuie să ne concentrăm pe înfrângerea alienării.

Filed under: Coronavirus, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce părere aveți despre cele 150 de împușcături în masă care au avut loc până acum în Statele Unite?“

Lipsa de sens și de scop sunt problemele cheie. Din ce în ce mai mulți oameni nu au idee pentru ce trăiesc, iar viața fără sens și scop face viața umană să își piardă din importanță și valoare. Astfel, trăgătorii în masă simt viața umană ca fiind ieftină și lipsită de valoare și, cu cât această lipsă de sens și lipsă de scop se răspândesc în societatea umană de astăzi, cu atât mai mult ies la suprafață trăgătoriii în masă.

Remediul pentru această problemă este pur și simplu educația.

Educația nu înseamnă sistemele educaționale care abundă astăzi, care sunt în mare parte sisteme de dobândire a cunoștințelor. Scopul educației nu ar trebui să fie pur și simplu ocuparea unor locuri de muncă și crearea forței de muncă. Dimpotrivă, educația trebuie să vizeze crearea unor ființe umane fericite, împlinite, încrezătoare și bine conectate. Și acest lucru este posibil dacă aflăm de ce suntem în viață, care este sensul vieții, cine suntem, care este natura noastră, cum funcționează natura și cum ne putem ridica la o dimensiune deasupra vieții și a morții, deasupra iubirii și a urii – să realizăm principii și valori eterne și complete și care ne conduc pe toți către o nouă stare armonioasă, care ne împlinește complet.

Dacă am ști și am simți cu toții cum funcționează natura, atunci am deveni mai atenți față de ceilalți oameni, pentru că am simți clar interdependența noastră.

Când simțim că suntem cu toții părți ale unui singur sistem închis, atunci am fi incapabili să cauzăm vreun rău altora, pentru că am simți cum acest lucru nu rezolvă nimic. Dimpotrivă, am simți că rănirea altora ne distruge.

Prin urmare, ameliorarea numărului viitoarelor împușcături în masă și a tuturor tipurilor de alte violențe și suferințe pe care ni le provocăm reciproc, depinde de educația noastră. Dacă nu reușim să ne îmbunătățim educația pentru a crește ființe umane care știu de ce sunt în viață, cum funcționează natura și cum pot obține o fericire autentică durabilă, atunci ne putem aștepta să ne lovească tot mai multe împușcături în masă și alte tragedii.

Scris/editat de studenţii Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→