Michael Laitman, pe Quora: “De ce este invidia un lucru rău?“

Într-o societate în care valorile consumiste și materialiste ne înconjoară, atunci de obicei simțim invidia ca fiind rea, deoarece ne plasează într-o competiție negativă unul împotriva celuilalt. Adică, din cauza invidiei, ne simțim mai rău față de noi înșine, deoarece ne face să ne simțim mai slabi, mai mici, mai înceţi și, în general, mai răi decât alții. La fel, invidia ne poate determina să devenim gata să îi călcăm pe ceilalți pentru a ne face să parem mai mari, mai puternici, mai rapizi și, în general, mai buni decât ei.

Simțim invidia ca o lovitură pentru noi înșine – ego-urile noastre. Suntem făcuți din dorințe egoiste de a ne bucura, iar invidia ne face să simțim că ceilalți se bucură mai mult decât noi sau ne bucurăm în locuri în care nu simțim nici o plăcere. Ne face astfel să ne simțim lipsiți de plăcerile pe care le primesc alți oameni și de surplusul lor de plăcere – fie că este vorba de o sănătate mai bună, mai multe relații de succes, mai multă bogăție, respect, faimă, putere sau cunoaștere – aparent îi ridică deasupra noastră.

Profesorul meu, Rabash, obișnuia să spună că i-ar plăcea să poarte pijamalele oriunde mergea, deoarece pijamalele erau hainele sale cele mai confortabile. Atunci de ce nu? Pentru că ar fi fost considerat nepotrivit conform unui cod vestimentar social care dicta un anumit standard de îmbrăcăminte. Purtând pijamale în public, mai ales ca rabin, el va deveni subiect de bârfă și umilință. Prin urmare, pentru a se încadra în societate și a evita bârfele și umilințele, el va purta în public haine acceptabile din punct de vedere social, chiar dacă era mult mai puțin confortabil decât pijamalele. Teama de a nu fi subiect de bârfă și umilință în societate ne îndreaptă astfel o mare parte din viața noastră socială.

Cu toate acestea, invidia nu este o calitate rea în sine. Dacă invidia este negativă sau pozitivă depinde de ceea ce valorează societatea. În mod obișnuit, simțim invidia ca fiind rea pentru că apreciem calitățile egoiste din societate, adică ne uităm la „cu cât este mai mare, cu atât mai puternic, cu cât este mai rapid cu atât mai bine” în societate – oameni care își pot depăși calea către un anumit nivel de succes materialist. Dacă am aprecia, în schimb, conexiunea socială pozitivă ca o valoare de conducere, unde societatea este mai unită, altruistă, amabilă și grijulie, atunci membrii ei ar fi mai fericiți, mai siguri și mai încrezători – la fel și invidia s-ar inversa și ar deveni o calitate pozitivă.

Cu alte cuvinte, dacă ar exista o atmosferă pro-socială care să îmbrace societatea, oameni respectând și valorizând în primul rând contribuțiile care întăresc solidaritatea socială și unificarea, atunci am invidia oamenii care par mai altruisti, mai grijulii, mai amabili și mai iubitori. Întrucât am aprecia conexiunea, atunci nu am vedea nici un rost să dărâmăm acești oameni, deoarece aceasta s-ar opune valorilor care circulă prin societate. Mai degrabă, invidia ne-ar face să dorim să ne schimbăm noi, pentru a deveni mai altruisti, mai grijulii, mai buni și mai iubitori pe măsură ce îi percepem pe ceilalți.

Invidia ar deveni astfel nu numai pozitivă, ci ar deveni un factor cheie în transformarea noastră în bine, pentru a îmbunătăți societatea umană. În loc ca invidia să conducă la tot felul de manipulări, exploatare și abuz, așa cum se întâmplă în lumea noastră materialistă actuală, invidia într-o societate care prețuiește calitățile pro-sociale ar duce la o mai bună susținere, încurajare și grijă reciprocă. Ar crea o atmosferă de concurență sănătoasă, servind pentru a motiva și inspira membrii societății să realizeze beneficii pentru alții și pentru societate. O astfel de societate ar fi apoi pe calea către noi niveluri de fericire și bunăstare.

Astfel, invidia nu este rea în sine. Dacă este rea sau bună depinde de valorile care pătrund în societatea noastră. Dacă învățăm să ne schimbăm valorile de la cele egoiste, individualiste și materialiste la cele altruiste și pro-sociale, atunci invidia noastră ar servi pentru a extinde aceste din urmă trăsături în societate, ceea ce la rândul nostru ne va face mai fericiți, mai sănătoși, mai siguri și mai încrezători .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Gândurile noastre ne pot dezvolta dorința și, dacă da, cum?

Răspuns: Gândul influențează dorința și dorința influențează gândirea. Vedem asta prin luptele noastre zilnice.

Dacă am o dorință foarte mică pentru ceva, dar încep să mă gândesc la asta din ce în ce mai mult și, astfel, dezvolt și înțeleg constant aceste gânduri, ca urmare, dorințele mele cresc de multe ori mai mult. Și invers, dorința ne poate influența gândurile și, dacă dorința se schimbă, un anumit gând poate dispărea.

Dorințele noastre sunt principalul lucru, în timp ce gândurile noastre ne-au fost date pentru a crește dorința, pentru a le concentra, a le forma și a le îndeplini.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 19.02.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În ziarul The Nation, Baal HaSulam scria că pământul Israel este proprietatea celor douăsprezece triburi, iar oamenii înșiși sunt numiți evrei, deoarece sunt descendenții celor două triburi rămase. Celelalte zece triburi au dispărut.

Dacă pământul Israel ne-a fost dată deja și după două mii de ani ne-am întors aici, atunci cu siguranță, pentru a corespunde rădăcinii spirituale, toate cele doisprezece triburi trebuie să trăiască pe el, nu?

Răspuns: Aceste douăsprezece triburi se vor dezvălui în curând. Până în prezent, doar două triburi și jumătate trăiesc pe acest teritoriu, iar restul s-au dispersat cumva pe tot pământul. Nu le putem vedea, nu le putem identifica. Nu avem voie să simțim întreaga națiune, deoarece nu putem folosi interacțiunea noastră corect.

Comentariu: Ați explicat odată că cele douăsprezece triburi sunt structura dorinței noastre „Yod-Hey-Vav-Hey”.

Răspunsul meu: Fiecare dorință constă în patru faze. Prin urmare, dorința „Israel” include, de asemenea, patru faze, fiecare dintre ele constând din trei linii. De patru ori trei este egal cu doisprezece triburi. Drept urmare, au existat douăsprezece triburi în lumea noastră.

Întrebare: Când aceste triburi au intrat în țara Israelului după ce au rătăcit în deșert timp de 40 de ani, toate cele douăsprezece triburi au fost clar dispersate într-un anumit mod. Ce înseamnă acest lucru în munca internă?

Răspuns: Li s-a spus în ce mod ar trebui să se disperseze, astfel încât fiecare dintre cele douăsprezece părți să corespundă locului său de pe pământ. La urma urmei, pământul are propriul său potențial. Fiecare trib, adică dorința umană, trebuie să corespundă dorinței lumii animale, vegetale și minerale.

KabTV „Stările spirituale” , 21.05.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se manifestă în lumea noastră, la nivel uman, forțele negative și pozitive, aflate într-un conflict constant?

Răspuns: În lumea noastră, aproape că nu simțim forțe bune. Numai într-un mod foarte limitat între prieteni, rude, părinți și copii. Sau le simțim în instinctele naturii, care ne impun să avem relații bune pentru că altfel nu ar exista viață și procreație. Și la celelalte niveluri ale naturii, nu vedem aceste forțe pentru că nu le aducem în lumea noastră.

Întrebare: Asta înseamnă că există o forță pozitivă și una negativă, care sunt echilibrate, de exemplu, la un nivel mineral și, prin urmare, Pământul, acest cheag de materie, poate exista.

Dar a existat o perioadă în care aceste forțe nu erau în echilibru și a existat o luptă constantă între ele. La fel se întâmplă și cu umanitatea. Și ca o consecință a acestui fapt, se duc războaie constante în care forțele binelui și ale răului sunt în continuu război între ele. Ce se va întâmpla când vor ajunge la echilibru?

Răspuns: Forțele binelui și răului vor ajunge la echilibru numai atunci când omul intervine în acest raport, opoziție, și echilibrează toate forțele naturii. Atunci natura va acționa pentru binele tuturor celor care o umplu.

Întrebare: Putem spune că dorința noastră pentru Creator, adică pentru proprietatea dăruirii, nu s-a format încă pe deplin și, ca urmare, apar războaie și conflicte?

Răspuns: Da. Relația dintre noi determină toate stările naturii la toate nivelurile ei și relația noastră cu Creatorul.

KabTV „Stări spirituale” 21.05.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar pentru toți, VaYetze [Și Iacov a ieșit], punctul 15: Solomon a făcut trei cărți, care corespund celor trei linii: Cântarea Cântărilor este o interpretare a liniei drepte, Hesed; Ecleziastul [Kohelet] este o interpretare a liniei stângi, Gevura; iar Proverbe este o interpretare a liniei de mijloc, Tifferet.

Întrebare: Știm că linia de mijloc vine după constatarea liniilor dreapta și stânga. Și conform cronologiei, Kohelet (linia stângă) a fost scris ultima. De ce?

Răspuns: Sincer, am multe răspunsuri la acest lucru. Aceste linii intră în om și sunt realizate în el în combinația lor completă. Toate vin de sus: stânga, dreapta și cea de mijloc.

Cea mai înaltă Sefira, Keter ,este linia de mijloc. Hochma și Bina provin din ea. Keter este deasupra, Hochma și Bina sunt deasupra. Apoi de la Keter, Hochma și Bina, aceste linii coboară până la DAAT. Și coboară până la Hesed și Gevura. De la DAAT, coboară în jos la Hesed și Gevura și apoi împreună la Tifferet.

Aici, există o confluență a celor trei linii atât de sus în jos, cât și de jos în sus și, în general, încât nu poți spune care dintre ele apare înainte și care după.

Nu poți defini o linie fără cealaltă: dreapta fără stânga, stânga fără dreapta și cea de mijloc fără amândouă. Adică, toate cele trei linii sunt incluse una în alta. Acest lucru se repetă de multe ori în Cartea Zohar. Deci, aveți trei linii în dreapta, trei linii în stânga și trei linii în mijloc.

În plus, linia de mijloc vine mai întâi și apoi dreapta și stânga în același plan. Și apoi din nou linia de mijloc și dreapta și stânga în același plan. Se intersectează nu numai în linii, ci și în niveluri.

Prin urmare, vorbind despre ceea ce vine primul sau al doilea în infinit, în eternitate, în perfecțiunea Creatorului, nu există așa ceva. În lumina directă va arăta ca un singur lucru, în lumina reflectată va arăta exact opusul.

Dacă se manifestă cu linia dreaptă, cea stângă va arăta diferit. În linia stângă, linia dreaptă va arăta diferit. În cele din urmă, totul depinde de observator pentru că atunci când perfecțiunea și armonia absolută sunt în fața ta, atunci cu proprietățile tale vei vedea lucruri complet diferite de fiecare dată și vei fi mereu în opoziție și contradicții.

Iar starea permanentă, eternă, perfectă vine ca o sinteză. În ea, nu mai există nicio linie dreaptă, stângă sau mijlocie și ordinea lor specifică.

Astfel, atunci când un cabalist urcă, el nu are o cerere internă clară că ar exista mai întâi linia dreaptă și apoi stânga, deoarece, în funcție de propria schimbare, intră imediat în perspective diferite. Prin urmare, o astfel de întrebare este inadecvată.

Comentariu: Dar această întrebare poate fi adresată, de exemplu, de oamenii de știință dacă încep să citească Cartea Zoharului.

Răspunsul meu: Cu raționamentul lor corporal, vor fi, desigur, foarte confuzi, dar acest lucru este bun. Vreau să le spun ascultătorilor și telespectatorilor: „Chiar dacă sunteți confuzi, citiți oricum Cartea Zoharului, indiferent ce înțelegeți. Citind, deja stimulați lumina superioară, acest câmp informațional în care existăm. ”

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă am putea trece dincolo de intenția noastră îngustă, prin care facem totul numai de dragul nostru, conștient și subconștient, prin orice efort, prin forță, prin toate mijloacele, am începe să simțim lumea nu cu cele cinci simțuri ale noastre, ci ca prin simțurile altcuiva.

Percepția lumii prin intermediul organelor senzoriale ale altor persoane ne oferă o imagine complet diferită, mai presus de cea egoistă, pe care o numim lumea superioară. La urma urmei, în măsura în care începem să ieșim de la noi, ieșim din intenția noastră de dragul nostru și ne integrăm în intenție nu de dragul nostru, descoperim că anterior serveam forța de dragul nostru și acum servim forța de dragul altora.

Intenția de dragul altora se numește Lișma.

Când dobândim această intenție, începem să vedem lumea într-un mod diferit, că nu depinde de noi, de existența noastră, de acțiunile și dorințele noastre. Această lume se numește lumea superioară. De ce? Începem să vedem forțe, acțiuni care sunt deasupra noastră, mai mari decât noi, în afara noastră, deoarece acestea nu sunt limitate de egoismul nostru îngust.

Această oportunitate de a acționa într-o formă absolută, nu de dragul nostru, care se numește Lișma, ne duce la nivelul de eternitate, perfecțiune și ne oferă posibilitatea de a exista într-o altă lume, într-un alt spațiu.

Întrebare: Unde este Creatorul aici?

Răspuns: Creatorul este forța generală a dăruirii și iubirii, care în acest caz este dezvăluită omului, deoarece începe să o dobândească în afara sa. În această măsură, parțial, el devine din ce în ce mai familiarizat cu acest mare câmp, marea forță care îl înconjoară într-o nouă dimensiune, într-o lume nouă, care se numește Creatorul.

KabTV „Stări spirituale”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să conectăm toate părțile opuse ale creației și să ne conectăm cu Creatorul. Dar mai întâi, trebuie să descoperim aceste contrarii în întreaga creație și să fim convinși că este imposibil să le conectăm între ele.

Doar pentru că ne aflăm în această lume imaginară corporală ne putem imagina că două părți ale creației se pot conecta. Dar treptat, vom descoperi această înșelăciune.

Așa se întâmplă astăzi când constatăm că nu ne putem înțelege unul cu celălalt, nu putem să ne apropiem și să fim prieteni. Ne tolerăm reciproc doar din necesitate, făcând subconștient un calcul egoist că este mai profitabil să trăim în pace, sau pur și simplu nu vom supraviețui. Dar asta nu înseamnă că ne completăm reciproc și ne folosim opoziția în avantajul nostru.

Mai avem mult de lucru pentru a afla că orice detaliu al creației pe care suntem capabili să-l distingem ni se dezvăluie doar prin prezența calității opuse. Și astfel, zi de zi, ne vom găsi într-o lume din ce în ce mai distrusă.

Și, deși suntem deja obișnuiți cu o astfel de existență, trebuie să recunoaștem că întreaga noastră realitate este complet egoistă, că nimeni nu se susține și că nimeni nu vrea ca ceilalți să existe în felul în care vor ei.

Așadar, ajungem la revelația separării complete din care vom începe să ne ridicăm: vom dezvălui necesitatea și beneficiile dorințelor sparte și vom dori să le apropiem și să le conectăm corect.

Doar prin combinația potrivită readucem întreaga creație la conexiunea corectă și bună. Atunci oamenii vor înceta să devină din ce în ce mai deconectați și galaxiile vor înceta să se mai răspândească și să se distanțeze una de celalată, deoarece datorită conexiunii corecte, toată lumea va găsi un loc în interiorul altora. Aceasta este modalitatea de a realiza corectarea creației.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabală 20.05.2021, „Justificarea Creatorului”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→