Noul meu articol pe Linkedin “Este timpul să ne trezim”

Israelul se află în pragul unei noi ere. Până acum, sărbătoream ca niște copii nesăbuiți, sclavi ai ego-urilor noastre și am provocat multe daune. Timpul acela s-a terminat. Operațiunea Gardian al Zidurilor și-a marcat sfârșitul, iar apariția unui nou guvern este inaugurarea unei noi perioade. Este timpul să ne liniștim. În ochii mei, această perioadă ar trebui să fie despre un singur lucru: recunoașterea răului – realizarea a tot ceea ce nu este în regulă cu noi și de ce nu putem opri alunecarea în jos.

Țara noastră se află într-o stare rușinoasă. Lumea întreagă îşi bate joc de noi; am devenit râsul ei. Toată lumea ne urăște, nimeni nu vrea să ne recunoască dreptul de a trăi aici și tot ce vor este să ne folosească intelectul și abilitățile tehnologice cât pot, dar nimeni nu vrea să fie lângă noi.

Această stare jalnică poate fi o trambulină pentru o schimbare pozitivă, dacă suntem suficient de curajoși să o realizăm, dar poate de asemenea să escaladeze într-o înstrăinare completă, unde întreaga lume se unește împotriva noastră. Singurul lucru care poate preveni acest scenariu îngrozitor este propria noastră unitate. Dacă ne unim, lumea se va uni în jurul nostru; dacă rămânem în dispreț unul față de celălalt, lumea se va uni împotriva noastră.

Un nou guvern marchează începutul unui nou stat, dar nu trebuie să credem că acest stat are legătură cu tehnologia sau politica. Începutul noului stat trebuie să arate începutul unității dintre noi. Pe traiectoria actuală, lumea se va întoarce împotriva noastră atât de intens încât nu vom dori să rămânem aici, dar nu vom avea unde să fugim; nu ni se va permite să mergem nicăieri.

Nu avem de ales decât să începem să construim un spirit nou în această țară, un spirit de unitate mai presus de toate diferențele noastre, așa cum este scris: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune un spirit nou în voi” (Ezech. 36: 26). Cu un spirit de unitate și cu o inimă grijulie, trebuie să începem să construim o nouă țară.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este iubirea, într-o singură propoziție?“

A iubi înseamnă a-l împlini pe celălalt, a trăi după dorințele celuilalt.

Pe baza discuției  “Abilităţi de comunicare: Iubirea este o Lege a vieţii”” cu Cabalistul dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 23 octombrie 2020.

Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Să poluăm şi planeta Marte”

Din când în când, magnati precum Elon Musk vin cu o altă nebunie care are de-a face cu locuirea planetei Marte. Potrivit revistei SciTechDaily, „Elon Musk a susținut că este încrezător că va exista un oraș de 1 milion de oameni pe Marte până în 2050, transportat acolo cu 1000 de nave de stea propuse de compania sa SpaceX”. Înțeleg că jocul cu nave spațiale poate fi distractiv pentru multimiliardari, dar nu va ajuta umanitatea, nu ne va face viața mai bună sau nu ne va învăța nimic despre viața însăși.

Ce este mai rău, va replica daunele pe care le-am făcut Pământului pe Marte. Deoarece trăirea în altă parte nu ne va face oameni diferiți, vom aduce pe Marte exact aceleași defecte din natura noastră care ne-au determinat să ne jefuim și să ne epuizăm planeta natală până în punctul în care căutăm o altă planetă de locuit. A trăi pe Marte nu ne va face să avem grijă de oameni, considerație unul față de celălalt și față de natură. Exploatarea care a distrus societatea umană și mediul nostru natural va face același lucru cu Marte, așa că oricine se va muta acolo va fi la fel de nemulțumit ca și cei care rămân aici, dacă nu chiar mai mult.

În general, cercetările asupra noilor colonii, prelungirea speranței de viață și alte astfel de câmpuri fanteziste de explorare nu fac altceva decât să planteze speranțe false în inimile oamenilor, că vor fi cumva mai fericiți, când exact contrariul este adevărat. Pe Marte, o planetă care nu este potrivită pentru susținerea oamenilor, viața va fi în mod clar mult mai dificilă decât pe Pământ. La fel, dacă am putea trăi mult mai mult decât astăzi datorită dezvoltării științei, aceasta nu va face decât să prelungească mizeria noastră. Nu știm ce să facem cu noi înșine în cei optzeci de ani pe care îi avem acum, darămite în 800 de ani. Oamenii se vor ucide singuri sau unii pe alții; inutilitatea îi va scoate din minţi.

Dacă oamenii vor să-și îmbunătățească calitatea vieții, trebuie să înceapă prin a se întreba pentru ce trăiesc. Majoritatea oamenilor nu sunt încă în acel loc, dar va veni timpul. Când o vor face, vor descoperi că viața nu înseamnă să locuiești pe noi planete sau să petreci 800 de ani călătorind în jurul lumii și mâncând în restaurante elegante, ci că viața înseamnă să ne conectăm la oamenii din jurul nostru și la mediul în care trăim, să începem să întreținem legături din ce în ce mai profunde între noi până când ajungem la un punct în care corpul fizic devine lipsit de sens, iar viața nu mai este legată de existența corpului nostru proteic.

Acesta este viitorul care ne așteaptă. Putem face acest lucru mult mai devreme dacă ne concentrăm pe cultivarea conexiunilor noastre aici și acum sau putem căuta fericirea pe Marte. Dacă alegem prima opțiune, vom începe să simțim schimbarea pozitivă dintr-o dată. Dacă o alegem pe cea de-a doua, fericirea va rămâne departe.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Găsind liniștea mintii”

Realitatea de astăzi ne oferă puține motive de liniște sufletească. Incertitudinea predomină peste tot, iar viitorul este sumbru. Se pare că cea mai bună idee ar fi să găsești o cabană mică pe plajele din Australia sau în nordul canadian îndepărtat, cu câteva animale de fermă și să uiți de lume. Ce păcat că majoritatea dintre noi nu putem face asta!

Aici în Israel, credem că dacă nu ar trebui să luptăm împotriva vecinilor noștri, totul ar fi bine. Într-adevăr, totuși ar fi mult, mult mai rău! Noi evreii, ne-am consuma unii pe alții. În orice caz, se pare că ni s-au dat dușmani de sus, tocmai pentru a ne împiedica să ne anihilăm unii pe alții. Cu cât noi ne urâm mai mult, cu atât mai mult ne urăsc ceilalţi, ceea ce la rândul nostru ne împiedică să ne distrugem unii pe alții.

Acest lucru este în mod clar nesustenabil. Singura modalitate de a găsi liniștea sufletească în lumea de astăzi este să anihilăm ura dintre noi. Ura reciprocă ne distruge, ne distruge relațiile, ne distruge planeta și ne distruge viitorul Așa cum în prezent ne învățăm pe noi înșine să concurăm cu ceilalți cât de mult putem și ne străduim să ajungem la vârful grămezii, trebuie să ne învățăm pe noi înșine să fim grijulii, atenți și amabili.

Este bine că nu suntem chiar așa; este doar începutul. Dar dacă nu începem să cultivăm grija, nu o vom realiza niciodată. În schimb, vom continua să luptăm și să ne distrugem unii pe alții până când vom distruge omenirea. Pe de altă parte, dacă începem să lucrăm la bunătate, considerație și grijă, vom învăța cum să hrănim aceste calități în noi. În acest proces, vom schimba întreaga umanitate nu numai în generația noastră, ci și pentru posteritate. Nu am avut niciodată o generație ai cărei membri să fie cu adevărat amabili unii cu alții. Dacă vom crea precedentul, va fi mult mai ușor să menținem acea atitudine pro-socială, deoarece vom asista la beneficiile acesteia.

Credem că suntem ființe separate, dar nu suntem. În adevăr, suntem cu toții conectați și ne influențăm reciproc, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. Dacă infuzăm omenirea cu rea-voință, ne vom răni și noi, chiar dacă o facem pentru a ne proteja de ceilalți. Dimpotrivă, dacă infuzăm sistemul cu bunătate, bunătatea se va răspândi prin sistem și se va întoarce la noi. Și dacă facem acest lucru unul cu celălalt, ne vom lua rămas bun de la probleme.

Cheia pentru a găsi liniștea sufletească nu este să fugim de societate, ci să o îmbunătățim, astfel încât toată lumea să se concentreze pe a oferi celorlalți pace sufletească. Numai așa, printr-un sistem de responsabilitate reciprocă, vom găsi în viață o pace sufletească durabilă, solidă și mulţumită, acum și în viitor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “David și Goliat – inversat”

Cu toții cunoaștem și iubim povestea despre David și Goliat. Este foarte ușor să simpatizezi cu micuțului roșcat David, care se ridică în fața uriașului ticălos, Goliat, îl învinge împotriva oricărei șanse și salvează Israelul de filistenii răi. Dar în ultimele decenii, se pare că rolurile au fost inversate, iar Israelul care a fost cândva favoritul pe când era oprimat, a devenit Goliatul din zonă, ticălosul cu care sărmanii palestinieni luptă, împotriva oricărui risc.

Nu este ca și cum Israelul ar încerca să ucidă palestinienii fără discriminare. De fapt, nici o armată nu s-a apropiat vreodată de eforturile pe care le face IDF pentru a evita rănirea persoanelor neimplicate. Cealaltă parte, Hamas, trimite rachete în mod explicit fără discriminare în cartierele rezidențiale civile din orașe și așezări din tot Israelul totuși lumea vede un singur ticălos în conflict: Israelul.

Lumea este oarbă? Oare întreaga omenire nu vede adevărul? Lumea nu este oarbă; vede adevărul foarte clar și, tocmai din cauza asta se alătură Hamasului. Adevărata sa nemulțumire împotriva statului Israel nu este că atacăm Fâșia Gaza, ci că nu lăsăm Hamas să ne anihileze. Lumea crede că asta este ceea ce merităm, deoarece fiind cei mai dezvoltați, ar trebui să conducem lumea într-un loc mai bun și, întrucât lumea nu merge intr-acolo este vina noastră, iar Hamas ne servește doar o bine meritată pedeapsă.

Din păcate pentru noi, nu facem singurul lucru care va schimba ideea lumii despre noi: să conducem lumea către un mod de viață altruist. Cu maniera noastră de existenţă egoistă, egocentrică provocăm erupția egoismului în întreaga rasă umană, la fiecare nivel și în orice direcție, și asta este ceea ce provoacă toate catastrofele pe care lumea le-a trăit.

Nimeni nu alege în mod conștient să fie antisemit. Cea mai dezvoltată parte a oricărui lucru este întotdeauna capul său. Întrucât natura umană este egoistă până la miez, ca și în versetul, „Înclinaţia inimii unui om este rea din tinerețe” (Geneza 8:21), iar evreii sunt națiunea cea mai dezvoltată, ei sunt și cei mai egoiști. Întrucât capul determină ce se întâmplă în corp, iar capul este egoist, întreaga lume devine afectată de egoism și este vina capului și anume a evreilor. Acesta este motivul pentru care din perspectiva lumii, Hamas are tot dreptul să tragă asupra noastră, și nu avem dreptul să tragem înapoi, iar dacă ucide israelieni civili o face în numele întregii umanități și este vina noastră că face asta.

Dacă această explicație pare îndepărtată, priviți la realitate: întreaga lume este de partea Hamas; ONU acuză exclusiv Israelul de genocid; țările din întreaga lume s-au angajat deja să acorde Hamasului mai mult de un miliard de dolari pentru repararea daunelor din campanie, chiar dacă Hamas a declarat că daunele au fost de doar 350 de milioane de dolari; iar statutul Israelului în lume cade, în timp ce cel al Hamasului crește pur și simplu pentru că ne-a înfruntat – David, transformat în Goliat în ochii lumii.

Nu trebuie să fie așa. Așa cum contaminăm lumea cu egoismul astăzi, pur și simplu fiind egoisti, o vom curăța nefiind așa. Și, așa cum națiunile simt că luptele dintre ele se datorează relei-voințe pe care le inducem în ele, atunci când suntem altruisti vor simți că spiritul lor de prietenie și grijă vine de la noi.

În antichitate, ecuația era foarte clară: în timpul celui de-al Doilea Templu, în jurul secolului al III-lea î.Hr. evreii erau relativ uniți și se înțelegeau bine între ei. În acea vreme, savanții din Grecia au venit să învețe de la profeți, Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului a convocat 70 de înțelepți din Ierusalim pentru a-l învăța înțelepciunea evreilor și pentru a traduce Pentateuhul, iar oamenii din toate națiunile veneau la Ierusalim în timpul celor trei pelerinaje anuale, când evreii se adunau acolo. Filosoful Filon din Alexandria a scris că oamenii priveau cu uimire cum „în contopirea inimilor … găseau dovada supremă a unității”.

Lumea învață de la noi prin exemplu. Dacă ne comportăm ca niște bătăuși unul față de celălalt, ei se comportă ca bătăuși unii față de ceilalţi și ne învinovățesc pentru asta. Dacă ne comportăm unii cu alții cu grijă și compasiune, tot așa se vor trata toate națiunile și ne vor mulțumi pentru asta. Iată ce a vrut să spună antisemitul înverşunat Vasily Shulgin când a scris că, dacă evreii, pe care îi ura mai mult decât orice „se ridică la înălțimea la care aparent au urcat [în antichitate] … imediat, toate națiunile vor cere:„Dă-ne evrei [învăţătură], înțelepţi, binevoitori, care ne conduc spre bine’”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cu mult înaintea tuturor”

Un student mi-a spus o glumă pe care o citise pe internet: Israelul este cu mult înaintea tuturor. În timp ce restul lumii încă se luptă cu Covid-19, Israel are deja două dezastre înainte – lovitura dezastrului de la Muntele Meron și campania militară împotriva Hamas. Umorul spânzuratului nu este amuzant și nici nu trebuie să fie. Cu toate acestea, indică adevărul în mod direct. În cazul nostru, adevărul este că nu învățăm din experiență și de aceea suferim.

În loc să examinăm de ce ne-a cuprins Covid-19, am încercat să scăpăm de el cât de repede am putut, pentru a ne putea continua viața. Covid ne-a dat timp să ne gândim, dar în loc să ne gândim de ce a venit, ne-am gândit doar la ce vom face când va dispărea. Așadar, acum că am trecut peste asta, luăm alte lovituri, deoarece nu am aflat mesajul pe care Covid a venit să ni-l transmită – că problema este în relaționarea noastră unul cu celălalt.

Aceasta este, într-adevăr, boala noastră principală: relațiile noastre slabe, îmbolnăvite de rea-voință. Pentru că nu am învățat-o prin Covid, am suferit lovituri sub forma dezastrului Meron, a campaniei Gardianul Zidurilor și a revoltelor arabilor din tot Israelul. În ritmul actual, următoarea lovitură este chiar după colț.

Singura schimbare pe care o văd faţă de zilele noastre „pre-Covid” este că nu mai suntem atât de atașați de slujbele noastre sau chiar de conceptul de muncă așa cum ne gândeam la el înainte. Am învățat să renunțăm la cursa șobolanilor, iar acesta este un semn bun. Cu toate acestea, este mult prea puțin pentru a face o schimbare reală.

O schimbare pozitivă în viața noastră va veni doar atunci când vom învăța să ne concentrăm pe conexiunile dintre noi și să încercăm să construim o societate în care oamenii să fie responsabili unii pentru alții și să aibă grijă unul de celălalt. Dacă ne oprim din a vrea să ne simțim superiori și începem să ne simțim conectați, aceasta va afecta întreaga lume.

Întrucât ființele umane se află în vârful piramidei, tot ceea ce facem sau spunem, dar în principal ceea ce gândim, se revarsă până la toate celelalte niveluri ale realității. Când avem gânduri rele unul despre celălalt, aceasta produce rezultate proaste la fiecare nivel al realității. Dorind rău altora, înclinăm lumea spre dezechilibru și lucrurile rele încep să se întâmple. Dacă ne gândim pentru o clipă la asta, ne vom da seama că nicio altă ființă nu are rea-voință față de alte ființe. Dar noi oamenii avem o mulțime din asta. De fapt, nu purtăm decât rea-voință, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii unui om este rea din tinerețe” (Geneza 8:21).

Prin urmare, dacă singura ființă care nutreşte rea-voință față de ceilalți încetează să le dorească acestora răul și începe să le dorească binele, totul se va schimba în consecință. Dacă ne schimbăm gândurile de la rău la bine, nu va trebui să avansăm din rău în mai rău; vom merge din bine în mai bine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Suntem cu toții o conștiință?“

Natura se raportează la umanitate ca un sistem unic și întreg. Cu toate acestea, perspectiva noastră actuală este fragmentată, deoarece suntem detașați în simțirea noastră de integritatea naturii.

Natura este o calitate altruistă pură, în timp ce natura noastră este opusă – egoistă. Cu alte cuvinte, natura se raportează la noi într-un mod de a dărui și a iubi, iar atitudinea noastră este opusă, unde dorim să ne bucurăm unul pe seama celuilalt și a naturii.

În consecință, chiar dacă natura se raportează la noi ca un întreg unic, nu facem o astfel de distincție și existăm în opoziție constantă cu natura. Opoziția noastră față de natură este, de asemenea, cauza tuturor problemelor și suferințelor pe care le trăim.

Cu toate acestea, natura ne dezvoltă spre o stare în care egoismul nostru va fi înlocuit cu calitatea altruistă a naturii și ne vom percepe pe deplin pe noi înșine – întreaga umanitate – ca o singură conștiință. Când vom ajunge la această schimbare a conștiinței, vom descoperi o nouă existență armonioasă, care vine din respectarea legilor naturii.

În prezent, suntem într-o tranziție de la conștiința noastră egoistă individualistă la o conștiință altruistă care este echilibrată cu natura; cu toate acestea, dorințele noastre nu au ajuns încă să fie pregătite suficient pentru un astfel de nivel.

Pentru a ajuta și a accelera această schimbare inevitabilă a conștiinței, astfel încât să o experimentăm plăcut și conștient, trebuie să învățăm înțelepciunea conexiunii. Înțelepciunea conexiunii explică modul în care natura funcționează într-o manieră altruistă, modul în care natura noastră este opusă și modul în care putem face trecerea de la a ne percepe pe noi înșine ca ființe egoiste separate, la a ne percepe pe noi înșine ca un singur sistem și suflet care este echilibrat cu natura. Fără o astfel de învățătură, ne putem aștepta ca tot mai multe suferințe și probleme să intre în viața noastră, deoarece ego-ul uman va continua să crească în opoziție cu natura.

Pe baza lecției online „Fundamentele Cabalei” cu Cabalistul dr. Michael Laitman pe 17 martie 2019.

Scris / editat de studenții Cabalistulu dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Despre ce este Cartea ”Zohar”?“

Cartea Zohar este un comentariu intern asupra Torei. Cel mai important efect al Zoharului este că atragem iluminarea luminii superioare asupra noastră atunci când îl citim cu o intenție corectă. Această iluminare este motivul pentru care a fost numită „Zohar”, care înseamnă „strălucire”.

Această lumină pe care o atragem prin citirea Zoharului ne luminează și ne aduce într-o stare în care începem să „plutim” împreună cu fluxul său de cuvinte, litere și propoziții.

Conform celor citite, ne schimbăm intern. Impresiile pe care le primim sunt diferite de cele ale unui roman. Sunt mai degrabă schimbări care au loc în interior.

În consecință, cu cât avansăm mai mult în lectura corectă a Zoharului, cu atât mai mult includem în noi transformările pe care le descrie Cartea. În cele din urmă, un astfel de proces de realizare ne conduce la punctul final al evoluției noastre: adeziune completă și contopire cu Creatorul.

Când ne apropiem de Zohar pentru prima dată, este posibil să nu simțim niciun impact din lectura acestuia. Cu toate acestea, impactul are loc fără ca noi să-l simțim deocamdată. Acesta este motivul pentru care prima perioadă a lecturii Zoharului este considerată pregătire. Exersăm să absorbim ceea ce vrea să ne ofere Zoharul, în timp ce îl citim, auzim și încercăm să-l înțelegem.

În timpul perioadei de pregătire pentru atingerea a ceea ce descrie Zoharul, suferim o dezvoltare în forțe, calități și gânduri. După un timp de parcurgere a acestei etape latent, în timp ce citim Zoharul, vom începe apoi să simțim fenomenele pe care le descrie. Este o perioadă relativ lungă și complicată, deoarece nu avem niciun indiciu cu privire la măsura în care trebuie să ne schimbăm pentru a înțelege și a simți cu adevărat ceea ce este în Zohar.

Iar această carte se va numi Cartea Zohar datorită influenței acelei Lumini din Strălucirea Superioară [Zohar]. Prin Lumina sa, toți cei care se angajează în ea împărtășesc Providența Divină, pentru că Lumina Superioară și abundență deasupra rațiunii ar fi fost împărtășite în secretele Torei. Întrucât a provenit de acolo, această compoziție a fost numită Cartea Zoharului, ceea ce înseamnă că s-a extins din acel Zohar [Radianţă]. – Ramak “Cunoaște-l pe Dumnezeul Tatălui tău, 2”

Bazat pe „Puterea Cărții Zohar” # 8 din KabTV, împreună cu Cabalistul dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Dacă sunteți interesat să aflați mai multe despre Zohar, vă recomandăm să începeți cu următorul curs: Intrând în Zohar..

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, VaYetze, punctul 15: Din acest motiv, tot ceea ce se extinde de la soare în jos nu este prin credință și prin sfințenie. Este scris: „Ce profit are omul în toată munca sa, pe care o face sub soare”, deoarece sub acest nivel, nu trebuie să se extindă și să adere, pentru că atunci lumina va deveni vanitate și se va strădui din nou după vânt.

„A te ridica deasupra soarelui” înseamnă a fi în calitatea de dăruire, adică a nu depinde de lumina care îți umple dorințele egoiste.

Evel, calitatea dăruirii, iese din gura Partzufului spiritual, din starea numită „gura sufletului nostru”, din adresa exterioară a sufletului. Când vă ridicați deasupra soarelui, generați această calitate numită lumina soarelui din interiorul vostru.

Deci, nu așteptați să se întâmple vreun miracol.

Întrebare: Și ce înseamnă expresia: „Este scris: Ce profit are omul în toată munca sa, pe care o face sub soare”?

Răspuns: Nu există niciun beneficiu.

Comentariu: Engels a spus că munca l-a creat pe om însuși.

Răspuns: Omul – da. Dar aceasta nu este munca despre care a vorbit Engels. Aici ne referim la munca de a deveni precum Creatorul, ca lumina soarelui care creează un gol în noi, făcându-ne să dorim ca acesta să ne umple și, în același timp, noi înșine am fi sursa sa.

Adevărul este că această munca este foarte simplă. Se reduce la o singură regulă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Trebuie să dorim să realizăm acest lucru cu toate calitățile și înțelegerea noastră egoistă. Dacă putem face acest lucru exact conform instrucțiunilor cabaliste, atunci vom deveni cu adevărat veșnici, perfecți și frumoși.

Din „Puterea cărții Zohar” de la KabTV # 13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, VaYikra, articolul 79: Este ca un rege care s-a supărat pe regină și a expulzat-o din palatul ei pentru o anumită perioadă de timp. Când timpul trecea, regina venea imediat și se întorcea în fața regelui. A fost așa o dată, de două ori și de trei ori. Dar ultima dată, s-a îndepărtat de palatul regelui, iar regele a expulzat-o mult timp de la palatul său. Regele a spus: „De data aceasta nu este la fel ca alte dăţi, când ea a venit înaintea mea. În schimb, eu și toată casa mea vom merge să o căutăm.”

Regele este Creatorul, forța generală a naturii. Regina simbolizează creația, adică sufletele create de Creator. Ei trebuie să treacă prin anumite stări de exil și apropiere, care creează în suflete percepții mai clare despre Creator.

Distanțându-se de El, ei simt anumite calități negative în sine: întuneric, confuzie, suferință. Și atunci, când se apropie de El, ajung la starea de împlinire, înțelegere etc. Dar de fiecare dată această distanță și apropiere este calitativ diferită.

Dacă atunci când m-am îndepărtat prima dată și m-am apropiat, am simțit că este rău să fiu departe și este bine să fiu aproape, a doua oară, îndepărtându-mă și apropiindu-mă poate la aceeași distanță, deja mă simt diferit în legătură cu asta: „De ce m-am îndepărtat? De ce mă apropii? Care este diferența?”

A treia oară întreb deja: „De ce face Creatorul asta?” Nu întreb de ce mi se întâmplă mie, ci de ce are nevoie Creatorul. Îmi dau seama că vine de la Creator.

A patra oară, când toate aceste cercetări și înțelegeri se acumulează în mine, mintea mea crește și simțirea mea se extinde, atunci sunt deja într-o stare profundă de exil de la Creator, într-o stare de separare și întuneric. Deși acest întuneric poate fi același ca înainte, realizarea că nu mă mai pot întoarce la El de unul singur, este foarte amară și profundă. Simt atât de profund opoziția mea față de Creator și neputința mea, încât nu pot face nimic cu mine.

În acest caz, pentru prima dată mă simt lipsit de putere și am nevoie de El pentru a mă aduce înapoi. Când această cerere urgentă apare în mine pentru că nu mai pot rămâne în exil, atunci El însuși vine la mine cu toți curtenii săi.

KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #14

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→