Michael Laitman, La Quora: “Care este cauza principală a antisemitismului și a urii colective față de poporul evreu și credința acestuia?“

Potrivit înțelepciunii Cabalei, poporul evreu poartă metoda de corectare a umanității, iar fenomenele negative din lume ies la suprafață din ce în ce mai mult din cauza eșecului poporului evreu de a implementa această metodă.

Cu alte cuvinte, conform Cabalei, evreii sunt responsabili pentru corectarea lumii. Nereușind să accepte o astfel de responsabilitate și, în schimb, căutând să găsească succesul în această lume, ura împotriva evreilor locuiește subconștient în neevrei.

Antisemitismul va continua până când poporul evreu își va corecta legăturile până la un punct în care se va uni „ca un singur om cu o singură inimă” și, prin răspândirea metodei unei astfel de corectări, își vor realiza destinul ca „o lumină pentru națiuni”.

Dacă poporul evreu va reuși să-și îndeplinească misiunea, aceasta va acționa ca o adevărată soluție pentru antisemitism. Acesta este unul dintre punctele pe care înțelepții Cabalei le-au declarat de-a lungul generațiilor. Poporul evreu trebuie să fie corectat și conectat, iar printr-o astfel de unitate, iubirea se va răspândi în restul lumii. Atunci, toate națiunile îi vor respecta și onora pe evrei.

Pe baza videoclipului, „Care este soluția la antisemitism?” Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vedeți dezvoltarea Cabalei în viitorul apropiat?

Răspuns: Acum există un proces de acumulare, un proces de acumulare, în urma căruia lumea va începe să vadă clar și să realizeze că se află într-un cerc vicios al dezvoltării sale și nu se întâmplă nimic nou, cu excepția agravării tuturor proceselor.

Nu există nicio cale de ieșire din această stare, deoarece suntem ghidați de natura egoistă, care transformă orice realizări ale umanității într-o utilizare vicioasă.

Din păcate toate acestea trec prin noi, iar oamenii vor trebui totuși să realizeze că acest proces se bazează pe egoismul nostru și pe atitudinea noastră consumeristă față de orice.

Trebuie să ne schimbăm cumva natura, altfel ne vom agrava starea continuu. Chiar dacă ieșim din ea, de exemplu ca urmare a unui război mondial, tot nu vom ieși din egoism, ne vom învârti totuși înăuntrul lui, ne vom înăbuși în ură unul față de celălalt, ne vom înjura și ne vom lupta între noi ca niște băieți în curte. Deci trebuie să ne dăm seama de asta.

Știința Cabalei explică întregul proces, întregul program al naturii; prin urmare, trebuie să o dezvăluim omenirii și apoi, pe de o parte, totuși, îi vom vedea lumina sub influența loviturilor și a destinului și, pe de altă parte, sub influența explicațiilor noastre despre cum să ajungem cu adevărat la o viaţă perfectă.

Mi-ar plăcea să văd o astfel de dezvoltare. Dar, în principiu, totul stă în alegerea noastră, în alegerea întregii omeniri, așa cum scrie Baal HaSulam în „Ultima generație” și în alte articole.

Sper din tot sufletul să vă implicați mai activ în distribuția prin internet și să folosiți toate oportunitățile pentru a explica lumii, fiecăruia, care este viitorul lui bun.
De la „Videoconferința” KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Secretarul general al ONU a numit șase probleme care duc omenirea spre abis.

Prima este absența păcii. A doua este schimbarea climatică. A treia este inegalitatea între țări. A patra, problemele dintre sexe. El spune că în țările în care bărbații și femeile sunt egali, există pace și stabilitate. A cincea este lipsa accesului egal la internet. Jumătate din populație nu are acces la internet. Iar al șaselea este conflictul dintre generații. Șaizeci la sută dintre tineri se consideră înșelați de propriile guverne.

Ce părere aveți despre aceste șase probleme care duc omenirea spre abis, după cum spune el?

Răspuns: Nu văd nimic groaznic în nicio problemă.

Secretarul general al ONU trebuie să spună ceva, și asta face. Trebuie să vadă ceva, se presupune. Asta vede el.

Întrebare: Atunci, după părerea dumneavoastră, care este principala problemă?

Răspuns: Doar educație. Și tocmai asta nu face ONU! Asta e tot. Pe lângă educație, nu este nevoie de nimic.

Întrebare: Și când vorbești despre o problemă globală a educației, ce vrei să spui prin asta?

Răspuns: În toate statele, în toate instituțiile de stat, de la școlile primare la casele de bătrâni și mai sus, oamenii trebuie doar să explice ce înseamnă atitudinea corectă unul față de celălalt. Și asociați toate problemele cu asta.

Adică, o atitudine proastă unul față de celălalt stă la baza tuturor problemelor.

Și acest lucru este prezentat unei persoane de la o vârstă fragedă, explicând în mod constant asta. O va auzi și va înțelege treptat din ce provine problema. Totul se întâmplă doar pentru că oamenii sunt lacomi și le pasă doar de ei înșiși. Natural, aici se raportează la egoism.

Întrebare: Dacă o persoană află că este un egoist și că toate problemele vin din asta, ce îi va face asta?

Răspuns: Cel puțin a cunoaște problema este jumătate din soluție. În primul rând, nu-l va mai căuta în altă parte. Nu va crea diverse comitete și nu va inventa probleme în locul aceleia.

El va ști că întreaga problemă este în natura umană și trebuie corectată cumva. Vom anunța un concurs internațional pentru a rezolva această problemă. Vom vorbi despre asta peste tot. Aceasta este problema tuturor. Mă întreb cine va face propuneri pentru rezolvarea acesteia.

Și vom discuta despre asta peste tot, pe rețele și așa mai departe. Vom face publicitate persoanelor care participă la aceasta. Să numim câștigătorii care doresc să ajute gratuit. Și în acest fel vom crea o mișcare la nivel mondial.

Întrebare: Va schimba această mișcare o persoană? Să presupunem că el înțelege că baza tuturor problemelor omenirii este egoismul, pe care noi toți îl avem.

Răspuns: Treptat vom putea explica oamenilor că tocmai aceasta este problema. Și că se rezolvă doar într-un mod special, prin forța interioară a naturii, al cărei efect asupra noastră îl putem trezi. Și în acest fel această problemă poate fi rezolvată.

Eu cred că omenirea nu are altă cale. Stiu asta. Și se va asigura doar că nimic nu ajută, că nu se poate face nimic. Dar dacă toți spunem că trebuie să ne schimbăm, că suntem răi, dar trebuie să ne schimbăm în bine și așa mai departe, atunci este ca o rugăciune. O sa mearga.

De la KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 9/23/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cometariu: Scopul psihologiei este de a îmbunătăți calitatea vieții materiale. Și scopul Cabalei, așa cum scrie Baal HaSulam, este să dezvăluie Creatorul creaturilor din lumea noastră.

Răspunsul meu: În principiu, suntem plasați într-o cantitate foarte interesantă de impact asupra noastră de către o singură forță, forța superioară a naturii. Îl poți numi Creatorul sau doar natura în general.

Dacă nu ne îmbunătățim calitatea dăruirii și a iubirii pentru lumea din jurul nostru, nu ne suprimăm calitatea egoistă și nu dezvoltăm calitatea altruismului în noi înșine, atunci ne aflăm în cadrul psihologiei.

Acest lucru poate fi spus atât cu privire la om, cât și, într-o oarecare măsură, cu privire la nivelurile animale, vegetative și chiar nemișcate ale naturii, care sunt sub nivelul „omului”. Studiindu-le, studiem practic psihologia lumii noastre, reacțiile de interacțiune dintre toate organismele și forța de guvernare a naturii.

Dar dacă vrem să ne schimbăm pe noi înșine în conformitate cu forța superioară a naturii, atunci intrăm deja în tărâmul Cabalei.

Psihologia este concepută pentru a-i face pe oameni să se simtă mai bine și mai încrezători în lumea noastră și numai în cadrul limitat pe care natură ne-a dat inițial.

Alternativa la aceasta este ca o persoană să se dezvolte peste aceste limite, să se ridice deasupra egoismului său, să înceapă să exploreze lumea în calitatea de dăruire îndreptată către ceilalți și nu către sine și apoi va începe să studieze a doua latură a lui. Esență, care se numește „suflet”.

Știința Cabalei se ocupă de asta, astfel încât o persoană să poată trece dincolo de lumea noastră, să afle ce există cu adevărat în afara ei. Până la urmă, în limitele lumii noastre, el se simte doar pe sine și ceea ce surprinde în sine.

Dar, din moment ce dispozitivul nostru de percepție este foarte limitat, atunci, dezvoltându-ne la calitatea interconectarii, a iubirii, a dăruirii, a umplerii lumii altora, începem să simțim realitatea într-un mod diferit. Simțim o forță care există în afara noastră și ne afectează din exterior.
De la „Spiritual States” de la KabTV 15/10/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În cine putem avea încredere dacă nimeni nu este de încredere?”

Una dintre glumele mele preferate din Aventurile lui Tom Sawyer a lui Mark Twain este atunci când Tom este definit ca „un erou strălucitor… animalul de companie al bătrânilor, invidia celor tineri” și au fost „unii care credeau că va fi președinte totuși, dacă scapă de spânzurătoare”. Cu aceste câteva cuvinte, Twain a surprins esența leadershipului în lumea noastră. Cei care ajung în vârf sunt cei mai înverșunați, cei mai hotărâți și cei mai nemiloşi. Astăzi, această din urmă calitate a devenit atât de intensă încât nu ne mai putem încrede în liderii noștri și cu siguranță, nu avem încredere în ei că au în vedere interesul nostru cel mai bun.

Nu acuz niciun lider în special, nici măcar lideri în ansamblu. Pur și simplu, într-o lume egoistă, în care oamenii se luptă să se răstoarne unii pe alții în drumul lor spre vârf, cel din vârf este în mod clar cel care a călcat în picioare și a doborât mai mulți oameni decât oricine altcineva. Concis, pentru a ajunge în vârf într-o lume egoistă trebuie să fii cel mai mare egoist.

Deci, de unde știm în cine să avem încredere? Nu știm și nu putem ști. Tot ce știm este că suntem în întuneric.

Într-o cultură a egoismului dezechilibrat, orice teorie a conspirației pare rezonabilă, în timp ce adevărul nu poate fi găsit nicăieri. Când fiecare persoană care spune sau scrie ceva încearcă să promoveze o agendă ascunsă, nu ai de unde să știi cine are dreptate, ce s-a întâmplat cu adevărat sau dacă chiar s-a întâmplat ceva.

Singura modalitate de a obține o oarecare claritate în știri și bunăvoință de la liderii noștri este să spunem „Destul!” la sistemul nostru actual și să construim ceva complet independent. Principiul călăuzitor al unui astfel de sistem ar trebui să fie „numai informații”, fără comentarii. Comentariul înseamnă că informațiile au fost deja denaturate. Informarea înseamnă să spunem doar ce s-a întâmplat pe cât posibil, nu de ce și nu cine este de vină și pe cine ar trebui să lăudăm.

Concomitent, trebuie să începem un proces cuprinzător autodidact. Trebuie să știm nu numai ce se întâmplă, ci și de ce deformăm și denaturăm totul. Cu alte cuvinte, trebuie să știm despre natura umană și despre modul în care prezintă în mod inerent chestiunile, în conformitate cu propria sa viziune subiectivă, care răspunde propriului interes. Pentru a ne „curăța” de această deformare, trebuie să învățăm cum să ne ridicăm deasupra interesului nostru personal și să dezvoltăm o atitudine la fel de favorabilă față de ceilalți. Aceasta este singura noastră garanție că interpretarea noastră a lucrurilor va fi uniformă și corectă.

Odată ce ajungem la o astfel de atitudine, vom descoperi că lucrurile rele pe care le vedem în lumea noastră reflectă propria noastră răutate interioară.

Reaua noastră voință față de ceilalți creează o lume în care rea-voința guvernează, și astfel lumea este plină de răutate și cruzime. Prin urmare, tot ce avem nevoie pentru a crea o conducere pozitivă – și pentru a elimina în general rea-voința din lume – este să generăm bunăvoință în noi. Când nutrim bunăvoința față de ceilalți, vom umple lumea cu bunăvoință. Drept urmare, lumea se va umple de bunătate și compasiune. Schimbându-ne pe noi înșine, vom crea o lume care este opusă lumii pe care am creat-o prin dorința noastră de a guverna, de a patrona și, adesea, de a distruge alți oameni.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

My new article on Linkedin “Burning Books without Education Lights Up Hate”

În Ontario, Canada, școlile au ars recent aproape 5.000 de cărți care erau considerate jignitoare pentru indigeni. În New York, statuia lui Thomas Jefferson care a fost realizată în 1833 și care se află în camera Consiliului orașului din 1915, este programată pentru îndepărtare. Anul trecut, aproape 100 de monumente confederate au fost îndepărtate. Arderea, spargerea sau ștergerea trecutului nu este modalitatea corectă de a repara greșelile. Fără a recunoaște trecutul și a educa oamenii despre ce este bine și ce este greșit, nu vom învăța niciodată. Vom continua să fim tiranici unul față de celălalt și, în timp ce tiranii se vor schimba, oamenii vor suferi în continuare.

Doar educația ne schimbă; violența doar asuprește. Dacă credem că oamenii sunt egali, ar trebui să ne educam în acest sens. Ar trebui să o facem prin exemplu, arătând modul în care fiecare contribuie la societate, modul în care diversitatea crește rezistența unei națiuni și modul în care uniunea deasupra diferențelor culturale și etnice ne întăreşte națiunea. De când actele de ură au adus vreun beneficiu cuiva? De când au crescut iubirea?

Pentru a construi noi valori sociale, trebuie să știm să ne mutăm din cele vechi. Luați sclavia, de exemplu. A fost abolită pentru a elibera americanii de culoare, care fie s-au născut în sclavie, fie au fost aduşi în America în acest scop. Cu toate acestea, în loc să-i elibereze pe sclavi, i-a făcut sclavi pe majoritatea tuturor: negri, albi, asiatici și latino-americani. Poate că nu o numim sclavie și poate fi jenant să recunoaștem asta, dar adevărul este că niciunul dintre noi nu este liber. Cu toții am fost înrobiți în mod egal și o numim piață liberă sau capitalism. Comunismul, apropo, nu este mai bun. Știu asta; am venit de acolo.

Dacă vrem ca oamenii să fie liberi și egali, trebuie să-i învățăm un singur lucru: cum să se iubească unii pe alții. Nu există sclavie sau inegalitate într-o familie iubitoare. De asemenea, dacă oamenii ar avea grijă unii de alții, nu am vorbi despre inegalitate sau grupuri dezavantajate.

Familia este un exemplu grozav de a reconstrui mai bine, apropo. Dacă există o dispută între frați, iar familia vrea să facă pace între ei, îl va denigra sau umili pe unul pentru a-l liniști pe celălalt? Desigur că nu! Creșterea iubirii până la un punct care este mai mare decât mânia, este singura modalitate de a-i aduce înapoi împreună.

Prin urmare, dacă o națiune dorește să-și unească membrii și să-i facă egali, singura modalitate de a realiza acest lucru este prin creșterea unității, a iubirii și a responsabilității reciproce între toate facțiunile națiunii. Dacă ne concentrăm asupra acestor trei elemente, nu va trebui să ne îngrijorăm cu privire la inegalitate sau bigotism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Consulatul SUA pentru palestinieni în Ierusalim, ce ar însemna pentru Israel”

Intenția administrației americane Biden de a redeschide un consulat pentru palestinieni la Ierusalim ar trebui să fie un avertisment declanșator pentru Israel.

Consulatul a fost închis în 2018 de fostul președinte Trump, când ambasada SUA a fost mutată de la Tel Aviv la Ierusalim. Închiderea a oprit speranța inamicilor noștri pentru împărțirea capitalei Israelului, o speranță care va fi reînviată dacă va fi redeschis.

O decizie unilaterală a Administrației Biden în această privință, fără acordul Israelului, nu numai că ar contrazice dreptul internațional, dar ar transmite și un mesaj că zi de zi renunțăm la controlul crescând asupra aproape a orice — asupra Ierusalimului și a teritoriilor, asupra structurii națiunii și identităţii, asupra transferului exorbitant de bani în Gaza, care ulterior se transformă în arme împotriva noastră. Am renunța la noi înșine, la dreptul nostru de a fi în Țara lui Israel.

Dacă această tendință ar continua, am putea anticipa un mare pericol pentru statul Israel. Acest proces va avea loc dacă nu realizăm că în condițiile actuale, dacă nu ne apărăm suveranitatea, dacă nu suntem capabili să prevedem pericolul care ne așteaptă și să ne apărăm casa, nu suntem potriviţi pentru acest pământ, incompatibili cu esenţa statului care ar trebui să existe pe pământul israelian. Această situație nefericită s-a concretizat rapid și mă doare din interior. Nu mai am puterea să vorbesc despre asta, deși nu am de ales.

Credem că noi evreii suntem oameni puternici. Pentru că am supraviețuit Holocaustului și am înființat Statul, ne-am învins dușmanii în războaie asupra pământului și a tuturor imperiilor care au vrut să ne distrugă de-a lungul istoriei, așa că nici de data aceasta nu vom fi vătămați. Este o greșeală. Nu suntem un popor puternic prin noi înșine – nici din punct de vedere emoțional, nici mental, nici fizic. Puterea noastră vine doar de la Forța Supremă care ne protejează; este hotărârea Naturii care ne îndrumă să suportăm circumstanțe extraordinare.

O astfel de rezistență specială nu este dată de sus din cauza a ceea ce suntem – un popor divizat – ci din cauza a ceea ce trebuie să fim – un popor care ar trebui să trăiască după marea regulă din Tora, „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, și să insufle acest principiu în lume.

Teoretic, sentimentul de slăbiciune în fața scenariului amenințător din țară ar trebui să ne determine să mobilizăm forțe pentru a ne proteja. În viața reală, acest lucru nu se împlinește. Slăbiciunea noastră ne-a dus într-un loc rău, până la punctul de deteriorare în care ne aflăm astăzi. Nu este timp să întreţinem vreo fantezie deșartă, în care brusc să ne dăm seama că suntem pe pantă în jos, să alegem să rămânem indiferenți și oricum să prosperăm frumos până la final. Aceasta este o iluzie.

Nu spun că nu există speranță. Nu am ajuns încă într-o astfel de situație în care să nu mai avem de ales pentru că totul este pierdut. Dar trebuie să ne trezim și să interiorizăm că, de fapt, adevăratul pericol care ne amenință vine din interior, rezultat al separării noastre unul de altul. Astfel, de noi depinde să remediem problema.

Trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna cine suntem și în ce scop existăm. Trebuie să recunoaștem care este de fapt coloana vertebrală a națiunii. Națiunea noastră nu este doar un grup aleatoriu de exilați, ci un grup anume reprezentativ compus din oameni din toate națiunile lumii ca o replică diversă a umanității, o amalgamare care ar trebui să servească drept exemplu de coeziune pentru toate popoarele. Îndeplinirea acestui rol este chemarea noastră și sursa puterii noastre, iar puterea noastră de a-l îndeplini constă în Forța Supremă pe care o atragem atunci când ne ridicăm deasupra diferențelor noastre și ne unim ca o unitate solidă indivizibilă.

După cum este scris: „Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, nu le poate rupe pe toate deodată. Dar luate pe rând, chiar și un copil le va rupe. Tocmai așa, Israelul nu va fi răscumpărat până când nu vor fi toți un mănunchi.” (Midraș)

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tristul adevăr al existenței noastre și ce putem face în privința lui ”

Majoritatea dintre noi nu este conștientă de motivele acțiunilor noastre. Trecem prin viață pe pilot automat ca să spunem așa, și rareori ne gândim la ceea ce ne determină să facem ceea ce facem, să spunem ceea ce spunem și să gândim ceea ce gândim. Există un motiv bun pentru asta: nimeni nu vrea să realizeze că motivația acțiunilor noastre este frica. Suntem în mod constant în evadare, iar gândul ăsta este insuportabil.

Unul dintre vecinii de alături de blocul în care locuiesc este îngrozit de banca lui. El are datorii groaznice, iar banca i-ar putea bloca toate plățile și ordinele permanente în orice zi. Un alt vecin este îngrozit de poliție. A fost prins DUI(conducând sub influene) și se teme că poliția va veni să-i percheziționeze apartamentul. Dar mai ales, îi este teamă că poliția ar putea intra în biroul lui cu mandat de percheziție și să-l facă de rușine în fața colegilor săi.

Cu toții suntem așa, cu frică de ceva, de multe lucruri. Ne este frică de ce vor crede oamenii despre noi și ce vor spune despre noi. Ne temem pentru copiii noștri la atât de multe niveluri, încât nici nu putem începe să descriem. Ne este frică de virus, frică de climă, frică de teroriști, frică de a fi folosiți de colegi și șefi și ne este teamă pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.

În mod concis, suntem fără să vrem o rețea de temeri care ne modelează și ne determină viața în fiecare moment. Mai mult, prin această rețea simțim că suntem vii, că existăm. Presiunile pe care le primim de la tot ce ne înconjoară – de la minerale la plante și animale, la oameni – ne fac să simțim această lume și pe noi înșine în ea.

Cu toate acestea, este un sentiment negativ. Ne este frică de tot. Încercăm să ne bucurăm de viață, dar tot ceea ce primim sunt presiuni din partea guvernului, a băncii, a șefului, a copiilor, a Securității Sociale, a orice. Suntem într-un punct în care ne considerăm fericiți dacă nimeni și nimic nu ne deranjează. Dar aceasta nu este fericirea; este absența suferinței.

Nu putem înceta să ne fie frică; este modul în care este construită lumea și modul în care suntem construiți. Cu toate acestea, putem schimba lucrurile care ne sperie, ceea ce la rândul său ne va schimba sentimentele.

Suntem ființe care caută plăcerea. Ne este frică când simțim că am putea fi răniți sau nu ne bucurăm. Prin urmare, frica noastră este determinată de ceea ce vrem să ne bucurăm. Dacă vrem să ne bucurăm de alte lucruri decât cele pe care le dorim acum, ne va fi frică de lucruri diferite și întreaga noastră viziune asupra lumii, și într-adevăr întreaga noastră lume, se va schimba în consecință.

Trucul pentru a ieși din starea deprimantă și tristă a existenței noastre este să ne schimbăm atenția de la concentrarea asupra noastră înșine la concentrarea asupra celorlalți. Priviți mamele concentrate pe creșterea copiilor. Atât mamele umane, cât și mamele din regnul animal dau un mare exemplu al curajului și puterii pe care le obțin din grija față de ceilalți, și anume de puii lor.

Ar trebui să învățăm din asta. Iubirea unei mame vine de la sine, dar să iubeşti străinii necesită pregătire și practică, precum și un consens social larg pentru acest proces. Totuși, de asta avem nevoie astăzi, și cu disperare. Trebuie să învățăm să ne fie frică că nu ne pasă suficient, că nu dăm suficient. Presiunea noastră trebuie să fie presiunea mamelor iubitoare, presiunea care creează viață, nu presiunea dușmanilor care doresc să-și distrugă adversarii. Aceasta din urmă este presiunea pe care o simțim acum și ne ucide pe noi și lumea în care trăim.

Suntem într-o stare disperată. Nici planeta noastră, nici umanitatea nu vor mai rezista mult timp presiunii negative pe care o punem unul asupra celuilalt și asupra mediului. Dacă nu ne întoarcem preocupările și temerile de la grija pentru noi înșine la grija pentru alții, concentrarea noastră centrată pe sine va aduce asupra noastră propria distrugere.

Pentru mai multe despre acest subiect, căutați cartea mea Interesul propriu vs. Altruism în Era Globală .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt câteva modalități bune de a reconcilia conflictele familiale?“

În primul rând, acceptă conflictele familiale ca fiind normale, bune și normative.

Dacă nu avem conflicte, atunci este ceva în neregulă cu relațiile noastre.

Discordia este o parte integrantă a unei relații. Când spunem că „iubirea va acoperi toate crimele”, înseamnă că nu poate exista iubire fără crime, așa cum nu poate exista pace fără confruntare.

Nu vă temeți de conflicte. Deoarece suntem egoiști prin natură, apoi prin conflicte, argumente și neînțelegeri, putem învăța cum să creăm un echilibru între noi.

Conflictele ne permit să studiem natura fiecărei părți în conflict și cum putem lega aceste două forme ale naturii.

Apoi, putem ști cum să acoperim conflictele, astfel încât să existe o conexiune deasupra lor. Ajungem apoi într-o stare care în înțelepciunea Cabalei este numită „bărbatul și femeia, şi divinitatea între ei”. Aceeași abordare funcționează pentru o întreagă familie, precum și în general, pentru toate persoanele care doresc să construiască o rețea corectă de relații.

Bazat pe videoclipul „Cum să te raportezi la certurile din familie”. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→