Michael Laitman, pe Quora: “Este durabilă Iubirea la prima vedere?“

Iubirea la prima vedere nu este iubire adevărată și prin urmare, este nesustenabilă. Iubirea adevărată, mai degrabă are o altă fundație, infrastructură și cauză.

A iubi este sensul vieții. Nu există nimic mai mare decât iubirea.

Când iubirea ne umple, suntem vii. Când ea dispare, este mai rău decât moartea.

Iubirea este atunci când avem ceva ce putem face pentru o altă persoană și asta ne împlinește și ne însuflețește. Nu există o emoție mai puternică decât iubirea.

De ce dispare iubirea? Pentru că trebuie să o reînnoim. Iubirea este ca un animal de companie, pe care trebuie să-l hrănim în mod constant. Făcând acest lucru, ne putem reînnoi continuu iubirea până la un punct în care poate fi simțită la nesfârșit.

Bazat pe videoclipul „ Iubirea în filme – Răspunsul unui cabalist” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cel care intimidează, este și el o victimă ”

Unul dintre cele mai dureroase, dar adesea nedetectate fenomene sociale în rândul copiilor este intimidarea. De obicei, se întâmplă atunci când un lider dintr-un grup social, cum ar fi o clasă sau o echipă sportivă, alege un copil ca țintă pentru excludere și întoarce restul grupului împotriva victimei. Pentru copil, este o experiență îngrozitoare care poate răni un suflet tânăr pe viață. Mai rău încă, un bătăuș care se comportă în acest fel se simte încurajat de asta și prin urmare, este probabil să o repete fie față de victimă, fie față de alți copii. Pentru a vindeca această boală socială, trebuie să înțelegem de ce bătăușii se comportă astfel și cum îi putem ajuta să adopte modele de comportament mai pozitive.

Bătăușii vizează copiii pe care îi percep ca fiind slabi, care nu le rezistă sau care sunt izolați social. Scopul agresorului nu este atât de a face victima să se simtă rău, cât de a-l face pe agresor să se simtă bine cu sine însuși.

Adesea, bătăușii vin din case în care se simt nesiguri. Este posibil să sufere de abuz fizic sau emoțional și să se simtă călcați în picioare acasă. Pentru a compensa sentimentul lor de inferioritate acasă, ei trebuie să se simtă superiori în altă parte, iar acel alt loc este probabil să fie școala sau o echipă de sport sau orice cadru social în care participă agresorul.

În comparație cu alte forme de agresiune, problema excluderii este că bătăușul „recrutează” restul grupului pentru a se grupa împotriva victimei, lăsând victima izolată social și fără sprijin emoțional. Pentru un copil, o astfel de situație poate fi devastatoare.

Pentru a aborda fenomenul, nu este suficient să pedepsești bătăușul. O pedeapsă ar putea împiedica agresorul să continue să hărțuiască victima, fapt pentru care a fost pedepsit, dar nu îl va împiedica pe agresor să caute alte victime, deoarece nevoia de a agresa va continua. Mai rău încă, l-ar putea face să continue să agreseze, dar în moduri mai ascunse și mai sinistre.

Prin urmare, este esențial să înțelegem de ce bătăușul se comportă în acest fel și să oferim compensația pentru lipsa de care agresorul are nevoie în moduri mai constructive. În loc ca agresorul să caute compensații de la sine, societatea ar trebui să ofere compensația într-o manieră care să umple deficiența emoțională a agresorului și să nu-i rănească pe alții.

Natura umană ne cere să ne simțim bine cu noi înșine. Dacă există un loc în care ne simțim inferiori, nu ne vom odihni până nu compensăm asta. Prin urmare, dacă o persoană se simte iubită și susținută, el sau ea nu se va simți niciodată inferioară și prin urmare, nu va dori să-i facă pe alții să se simtă neiubiți sau excluși.

Soluția pentru problema intimidării așadar, și în special a ostracizării, stă în mâinile societății – de a crea un mediu cald și iubitor pentru toți copiii, în care să poată crește și să-și exprime calitățile unice într-o manieră social-constructivă, în beneficiul întregii societăţi.

Dacă copiii lucrează împreună la proiecte care necesită abilitățile tuturor, ei vor învăța să se bazeze unii pe alții, să aibă încredere unii în alții și să se bucure de talentele celuilalt. Cel mai important, vor veni să aibă grijă unul de celălalt. În loc de invidie, simțul lor de interdependență îi va aduce să se sprijine reciproc, deoarece de abilitățile unice ale fiecărui copil beneficiază întregul grup. Când toți copiii cooperează în acest mod, ei formează o societate armonioasă în care fiecare individ este pe deplin mulțumit și, în același timp, are grijă de restul tuturor membrilor grupului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Moștenirea evreiască ucraineană ”

Dincolo de titlurile războiului mortal din Ucraina, de care un mare număr de evrei fug în Israel, se află o poveste unică și rar spusă despre contribuția remarcabilă a evreilor ucraineni  la știință, artă, politică, cultură și educație în istoria Israelului si a lumii.

De-a lungul anilor, mulți evrei care s-au născut și au trăit în Ucraina și-au imprimat talentele unice de clasă mondială în multe domenii. Printre cele mai proeminente nume de origine ucraineană se numără rabinul Yisrael ben Eliezer, cunoscut sub numele de „Baal Shem Tov”, care a fost părintele mișcării Hasidice. Unii dintre studenții săi celebri îi includ pe rabinul Nachman din Breslav și Menachem Mendel din Kotzk. Printre alte nume de pe lista evreilor ucraineni influenți se numără foști lideri israelieni precum Golda Meir, Ze’ev Jabotinsky, Moshe Sharet, Yitzhak Ben Zvi și Levi Eshkol.

Lumea literaturii este de asemenea, plină de descrieri spectaculoase ale dealurilor verzi ale Ucrainei. Autorul laureat al Premiului Nobel S.Y. Agnon s-a inspirat din orașul său natal, Buchach. Aaron Appelfeld a scris cu entuziasm despre Bucovina, iar Bruno Schultz despre străzile Drohobych.

Ucraina este frumoasă. Îmi amintesc că am călătorit de la nord la sud – din Rusia în Belarus și din Belarus prin Ucraina până la Odesa, care se află pe coasta Mării Negre. Nu există o mare diferență în tranziția de la Rusia la Belarus. Totul arată aproape la fel, murdar și distrus. În aer se observa cât de neglijat era totul în jurul nostru și că nimănui nu părea să-i pese prea mult de satele de pe marginea drumului. Dar din momentul în care am trecut granița și am intrat pe teritoriul Ucrainei, ne-am frecat imediat la ochi. Am văzut un loc nou și curat; chiar și satele sărace erau bine îngrijite, păstrând tot ce aveau și reparând tot ce era stricat.

Îmi amintesc ca de o zonă frumoasă, clima era confortabilă, solul fertil, totul înflorea, condițiile erau relativ bune și era loc pentru a găzdui milioane de oameni. Deși evreii au trăit în multe țări din Europa de Est, mulți dintre ei au fost atrași să locuiască în orașe și sate ucrainene, fiind împinși la „margine” – sensul cuvântului ukraina.

Ucrainenii erau un popor foarte rural și iubitor de pământ, iar localnicii se așteptau întotdeauna ca evreii să aducă dezvoltare în știință și medicină, în cultură și arte. În același timp, evreii au experimentat un mare antisemitism și multe pogromuri de-a lungul istoriei lor în Ucraina. Această presiune a creat în evreii locali o abordare unică a vieții și a depășirii adversității prin muncă grea – un fel de putere a voinței și un impuls care i-a făcut pionieri.

Chiar și astăzi, deși noi evreii am emigrat în Israel și am stabilit un cămin național, încă simțim stresul antisemitismului care ne apasă din satul global. Suntem din ce în ce mai presați din toate direcțiile, iar acest lucru este valabil atât pentru evreii din diasporă, cât și pentru evreii din Israel. Oriunde fugim, suntem întotdeauna învinovățiți că suntem evrei.

Această presiune asupra noastră trebuie să ne conducă să aplicăm voința unui nou tip de depășire – implementarea metodei corecte de a forma unitatea evreiască, pentru a reconecta esența poporului evreu pe care am pierdut-o în certurile inutile dintre noi. Dacă vom dobândi din nou cunoștințele și înțelepciunea găsite în conexiunea dintre noi, în unitatea noastră, atunci vom putea oferi lumii o binecuvântare de neegalat, descoperirea păcii durabile, a liniștii și a împlinirii, lumina de care umanitatea are atât de disperată nevoie. Și acest dar pentru omenire va fi cea mai valoroasă și de durată contribuție a poporului evreu la lume — o adevărată lumină în vremuri de întuneric.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Al treilea război mondial a început; Cum se va derula depinde de noi”

Ne gândim la războiul Rusia-Ucraina ca la un conflict local, dar este mult mai mult decât atât; este un război global pe mai multe fronturi. Războiul nu este doar un conflict militar; este de asemenea, un război economic de uzură. Odată cu creșterea vertiginoasă a prețurilor la gaze și lipsa de produse de bază, oamenii din întreaga lume simt consecințele războiului.

Acest război transformă întregul modus operandi al umanității. Din zorii timpurilor, ne-am obișnuit să trăim după motto-ul „supraviețuirea celui mai apt”. În general, regula era că cei puternici determină regulile, iar regulile erau adesea abuzive față de cei slabi. Acum, se pare că s-a instalat o nouă mentalitate: a dori ceva și a fi suficient de puternic pentru a-l lua, nu înseamnă că lumea te va accepta.

Războiul așadar, este purtat nu mai puțin în interior, și poate mai mult decât în ​​exterior. Însuși comportamentul nostru se schimbă de la abuziv la cooperant, de la narcisism la altruism.

Doare și nu se va întâmpla fără luptă, dar este ireversibil. Aceasta este calea evoluției noastre către scopul creării noastre – de a cuprinde în noi toată creația. Pentru a face asta, trebuie să ajungem să avem grijă de ea, așa cum o mamă își cuprinde copilul în iubirea maternă.

Lupta de a trece de la abordarea noastră actuală nepăsătoare și josnică față de toate creațiile, cu excepția noastră înşine, la ființe înțelepte și pline de compasiune, se numește „războiul lui Gog și Magog” sau Armaghedon.

Deoarece războiul se referă la structura noastră interioară, îl putem duce în interiorul nostru. Dacă ne opunem să ne luptăm cu noi înșine pentru cine va conduce – egoul sau iubirea – realitatea fizică ne va forța să alegem totuși iubirea. Cu toate acestea, va face acest lucru rănindu-ne într-un mod foarte fizic.

Războiul din Europa de Est nu este nimic în comparație cu ceea ce am putea avea de îndurat dacă ne opunem procesului. Descrierile îngrozitoare ale înțelepților și profeților noștri sugerează asta și nu am vrea să o trăim.

Alternativ, putem duce acest război în interiorul nostru fără a trage un singur glonț. Alegerea este în mâinile noastre. Tot ce ne trebuie este să continuăm în aceeași direcție în care natura ne conduce deja: spre conexiune. Dacă facem un efort să ne îngrijim unul de celălalt, chiar dacă inițial nu o facem, atunci ne îndreptăm în direcția cea bună. Dacă încercăm să rezolvăm conflictele nu cu arme sau chiar bătălii legale, ci prin întărirea grijii și prieteniei dintre noi, atunci salvăm vieți și scutim chinurile nenumăraților oameni.

În concluzie, să încercăm să ne ridicăm deasupra urii și să vedem umanul din cealaltă parte care suferă și el. Să ne gândim că acest război ne-a fost dat ca să ne gândim unul la altul mai mult decât am făcut-o până acum. La urma urmei, dacă nu ar fi acest război, nu ne-am fi observat unii pe alții. Acum că este aici, nu mai suntem indiferenți. Deși sentimentele noastre sunt în prezent negative, acum că suntem conștienți de ele, putem lucra la ele împreună și le putem transforma. Acestea sunt războaiele lui Mesia, unde Mosheh[ebraică: ne trage] ne scoate din ego și ne trage către iubire reciprocă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, inovațiile și invențiile tehnologice permit ca majoritatea lucrurilor făcute de oameni să fie realizate cu ajutorul mașinilor. Roboții și sistemele automatizate înlocuiesc din ce în ce mai mult oamenii.

Mașini fără șofer și drone care livrează alimente și medicamente în case nu mai surprind pe nimeni. În multe țări, acest lucru este deja testat. Dar acest lucru eliberează mulți oameni de muncă. Ce ar trebui să facem cu ei?

Răspuns: Numărul de oameni eliberați de muncă ar trebui să fie foarte mare pentru a ne ușura transformarea egoismului în opusul său, altruismul, calitatea dăruirii și bună conectare. La urma urmei, este împărțit la numărul de purtători ai egoismului. Și așa este relativ mic în fiecare dintre noi.

Dacă am avea puterea de a rezista naturii noastre, atunci, desigur, am putea fi ca Adam și Eva. Nu ar fi nevoie să fim împărțiți în opt miliarde de părți.

Întrucât suntem foarte slabi, dar totuși trebuie să ne transformăm egoismul într-o legătură bună între noi, schimbându-ne atitudinea față de lume, adică schimbând practic lumea, avem nevoie de acest număr mare de oameni.

KabTV  “Lume Virtuala” 2/9/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala, iudaismul și evreii sunt lucruri diferite?

Răspuns: Nu, sunt paralele. Pentru poporul evreu, iudaismul este o religie comună. Alături de iudaism, există o tendință puțin diferită, numită Cabala.

Cabala se află la originea poporului evreu. Cu toate acestea, a fost într-o stare semi-ascunsă de secole.

Întrebare: Practicați Cabala de cincizeci de ani. În acest timp, ați descoperit originea universului? Înțelegi ce se întâmplă pe lumea asta?

Răspuns: Da. Exact cu asta se ocupă Cabala.

KabTV  “Întâlniri cu Cabala” 1/5/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care vrea să ajungă la sursă trebuie să înoate împotriva curentului (Stanislaw Jerzy Lec).

Da, desigur, pentru că de acolo vine. Totul vine de la origine. Prin urmare, trebuie întotdeauna să înoți împotriva curentului pentru a ajunge la surse.

Întrebare: De ce este necesar să lupți mereu pentru a ajunge la sursă?

Răspuns: Inițial, natura noastră este de așa fel încât a fost creată tocmai împotrivă. Creatorul este sursa și, pentru a ajunge la El, trebuie să fii mereu într-o luptă interioară.

Întrebare: De aceea cu greu suntem auziți când spunem: „Lumea trebuie să fie unită. Lumea trebuie să fie unită.”? Înseamnă că încercăm să îndreptăm lumea către rădăcinile ei?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu vrem să înotăm împotriva curentului?

Răspuns: Nu. Fugim în mod natural de ea tot timpul.

Întrebare: Va trebui să înotăm împotriva curentului?

Răspuns: Este mai bine prin educație decât prin suferință. Așa că trebuie să încercăm să-i facem pe oameni să înțeleagă că trebuie să facem asta împreună.

Comentariu: „Să ne unim mâinile, prieteni, ca să nu dispărem unul câte unul.”

Răspunsul meu: Asta e corect. Apropo, cuvintele sunt frumoase.

De la KabTV  “Noutăți cu Dr. Michael Laitman” 1/3/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie înțeles că toate disputele izbucnesc între noi nu pentru a le liniști, ci pentru a ne întări unitatea în ciuda tuturor diferențelor. Conflictul se rezolvă nu ștergând diferențele dintre noi, ci ridicându-ne deasupra lor.

Acest lucru este mult mai ușor decât modul în care încercăm să rezolvăm conflictele din lumea noastră. Credem că este necesar să eliminăm contradicția și de aceea dorim să învingem inamicul și să-i dovedim că avem dreptate și că el greșește. Iar el, la rândul lui, încearcă să demonstreze contrariul.

Dar nu vom ajunge niciodată la pace în acest fel! Metoda Cabalei folosește exact abordarea opusă în care ne dăm seama de motivul disputei noastre și niciunul nu încearcă să-l forțeze pe celălalt să-i accepte opinia. Vrem să ajungem la o legătură peste aceste diferențe, astfel încât dragostea să acopere toate crimele.

Crimele și disputele vor rămâne și noi vom spori din ce în ce mai mult dragostea și unitatea. Ca urmare, dezacordul va fi dezvăluit în deplină măsură, deasupra ei se va dezvălui unificarea completă, iar ambele vor exista simultan: cea mai puternică dorință și cea mai mare contracție și ecranul. Și atunci va avea loc revelația deplină a Creatorului. Aceasta este metoda Cabalei.

Altfel nu va funcționa! Dacă vrem să oprim războaiele, atunci trebuie să înțelegem că nu există altă soluție, ci doar reîmplinirea reciprocă deasupra dezacordurilor.

De la  Lecția zilnică de Cabala 3/11/22, “Câștigând Războiul (împotriva înclinaţiei rele)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Războiul este o mare clarificare, stabilită de sus la toate nivelurile. Dar toate se concentrează pe un singur scop: să dezvăluie adevărul. Adică, să adune toate forțele opuse din ambele părți, să le apropie treptat una de cealaltă, să le ghideze într-o direcție și să readucă totul la sursa lor – Creatorul. Personajul principal al războiului este Creatorul.

Depinde de Cabalişti în ce măsură războiul corporal se va transforma într-un război spiritual, astfel încât scopul războiului să nu se termine la jumătatea drumului, la distrugerea răului ci să-l aducă la supunerea tuturor dorinţelor egoiste și să le transforme într-unele bune.

A câștiga războiul nu înseamnă că un egoism îl învinge pe altul, ci mai degrabă înseamnă că toată lumea se înclină în fața forței superioare, forța iubirii și a dăruirii reciproce. Sfârșitul războiului nu este doar reconcilierea a două părţi în luptă, ci unește toți locuitorii acestei lumi, care în cele din urmă ar trebui să vizeze adeziunea la Creator. Aceasta va fi într-adevăr o adevărată victorie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 3/8/22 “Câștigând războiul (Împotriva înclinației rele)”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum putem câștiga războiul împotriva dorinţei noastre egoiste căreia îi pasă doar de ea însăși? Aceasta este natura ei și, din această cauză, este opusă Creatorului, forța dăruirii și a iubirii, care ne obligă să ne gândim la toți împreună și să percepem realitatea în acest fel.

Realitatea nu este ceea ce pare tuturor în egoismul fiecăruia, care vrea să subjugă lumea și să stăpânească toată lumea pentru sine. Dimpotrivă: este necesar să depășești propriul egoism, care există în fiecare, pentru a te uni cu ceilalți ca unul și a-ți supune înclinația rea, astfel încât să devină o înclinație bună.

Cel mai înalt nivel, eroul tuturor eroilor, este cel care își învinge natura rea ​​și o transformă în bine, astfel încât întunericul să strălucească ca lumină. Apoi ajungem la o victorie adevărată când nu mai există rău în lume. Ambele forțe opuse ne-au fost date de către Creator în mod special pentru a cerceta opoziția lor împreună, astfel încât să-L putem atinge.

Totul vine de la Creator. El este singura sursă a tuturor lucrurilor. Prin urmare, nu există bine și rău în lume; totul este în forța Creatorului, care este deasupra tuturor. Acesta este genul de victorie pe care trebuie să o obținem, astfel încât îngerul morții să se transforme într-un înger sfânt și toate forțele care există în univers să lucreze doar pentru conexiune și completare reciprocă.

Este necesar să ne învingem înclinația rea, astfel încât să se supună și să înceapă să funcționeze ca o înclinație bună, doar pentru conexiune. Acesta este scopul nostru. Atât binele, cât și răul izvorăsc din Creator și ne vin sub forma a două linii, astfel încât să le studiem, să lucrăm cu ele și să realizăm că ni se cere doar să ne înclinăm intenția egoistă înaintea intenției de dăruire.

Un erou este cineva care își învinge dorința, iar un super-erou este cineva care își transformă dorința egoistă în primire de dragul de a dărui. Aceasta este corectarea.

Prin urmare, principalul lucru în război nu este să ucizi, să distrugi, să ruinezi, să arzi sau să subjugi, ci să te gândești la cum să corectezi înclinația rea, astfel încât întunericul să strălucească ca lumină. Fără întuneric nu există lumină; nu existăm decât în ​​contrastul dintre una și cealaltă. Nu suntem capabili să simțim nici întunericul fără lumină, nici lumina fără întuneric.

Existam doar în contrastul a două contrarii. Și prin urmare, numai combinând binele și răul, întunericul și lumina, ne putem simți pe noi înșine și putem exista.

Creatorul crește în mod constant și inflamează dorința noastră egoistă și trebuie să o reducem și să o folosim de dragul dăruirii. Tocmai pentru că avem dorința de a ne bucura, opusul luminii, putem aprinde lumina și să o întărim.

Adevărata victorie în războiul împotriva forțelor egoismului este schimbarea principiului muncii lor, a funcției lor. Și apoi, deasupra diferenței de potențial dintre ele, vom accentua și mai mult lumina și vom dezvălui Creatorul în toată realitatea. Când anulăm intenția egoistă și continuăm să lucrăm cu puterea de a primi, de dragul dăruirii, Creatorul crește și se dezvăluie tuturor creaturilor de 620 de ori mai mult decât înainte, în toate kelim-urile noastre corectate.

Prin urmare, războiul nu se termină cu faptul că răul este complet distrus. Nu se poate face asta. Nu se poate decât să îndoaie răul, să înceapă treptat să-l reînvie și să-l folosească de dragul dăruirii în direcția binelui, astfel încât să lucreze împreună cu puterea luminii și să ne dezvăluie Creatorul de 620 de ori mai mult.

Creatorul a dat tuturor doar o scânteie în inimă și noi aprindem o mare lumină în interiorul inimii noastre egoiste, folosind egoismul ca un combustibil pentru a aprinde puterea forței de dăruire a Creatorului și pentru a ilumina lumea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 3/8/22, “Câștigând războiul (Împotriva înclinației rele)”

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→