Fondator si Presedinte al Institutului de Educare si Cercetare in Cabala - Bnei Baruch, care este dedicat predarii si impartasirii Cabalei autentice. Profesor de Ontologie, PhD in Filozofie si Cabala si MSC in Bio-cibernetica. Tatal a trei copii si bunic a trei nepoti. Profilul intreg...
Întrebare: În vremurile străvechi în Israel, oamenii care făceau rău cuiva din greșeală erau plasați în orașe de refugiu până la anul jubiliar special (Shmita Yovel). Ce se întâmpla dacă cineva nu se corecta până în acel an? Mai era iertat?
Răspuns: Nu. În societatea în care locuia, se lucra cu el. Pedeapsa, desigur, a existat, dar nu sub formă de închisoare.
Omul trebuie să se afle într-un mediu care nu direct, ci indirect îi explică cum să fie un element diferit al societății. Și astfel, după ceva timp, primește o anumită influență.
Oferă-i acelui criminal oportunitatea de a lucra și de a studia filozofia, psihologia și alte științe; plasează-l într-un mediu diferit astfel încât să fie în contact strâns cu ceilalți. Acesta este singurul mod de a influența o persoană.
Și noi, dimpotrivă, îl aruncăm într-un mediu de criminali și mai mari pentru care săvârșirea unei crime este o faptă de curaj. Drept urmare, el iese pregătit pentru noi acțiuni penale.
Asta se numește pedeapsă? Asta se numește izolarea lui de societate! Îl pregătești pentru mai multe crime. Aceasta este ceea ce vedem.
Noi înșine am creat o astfel de societate și sisteme de pedeapsă. Și conform Cabalei, ar trebui să existe un sistem nu de pedeapsă, ci de corectare.
Din KabTV “Prim-plan. Prezumtia de nevinovăţie” 3/10/10
Întrebare: Cum putem fi impresionați de prieteni și să primim inspirație de la ei?
Răspuns: Depinde cât de mult ȋţi prețuiești prietenul, cât de măreţ este în ochii tăi. Astfel, te poți inspira de la el și poți folosi starea lui ca energie. Acest lucru se întâmplă și în viața noastră.
Întrebare: Descoperirea că un prieten mă iubește, aceasta înseamnă că simt Shechinei? Cum ne putem aminti această iubire pe fundalul relațiilor în schimbare?
Răspuns: Când simți iubirea unui prieten pentru tine, ar trebui să poți să o apreciezi, să te ridici la același nivel, să-l tratezi în mod corespunzător și de asemenea, ar trebui ca şi el să te trateze pe tine în același mod. Trebuie să vă conectați atitudinile unul față de celălalt, astfel încât Creatorul să fie revelat între voi.
Întrebare: Când apar dezacorduri și tensiuni în mine față de prieteni, ar trebui să aduc acest lucru în discuție în grup sau este suficientă munca interioară în mine?
Răspuns: Practic, munca internă este suficientă pentru ca tu să începi să te corectezi deasupra lucrurilor care se întâmplă. Totuși dacă nu se ȋntȃmplă, atunci poți apela la grup. Trebuie să corectezi aceste stări fie singur, fie cu alții. Dar este necesar să le corectăm.
Se agravează o rană veche între ruși și ucraineni. Este dureroasă și sângerează, dar nu este complet redeschisă. Așa cum țările din Europa de Est se confruntă acum cu conflicte, acest lucru se va simți în întreaga lume, în întreaga umanitate. În cele din urmă, toată lumea va experimenta revelația acestui război direct: controlul omului asupra omului.
Așa cum țările din Europa de Est se confruntă acum cu conflicte, acest lucru se va simți în întreaga lume, în întreaga umanitate. În cele din urmă, toată lumea va experimenta revelația acestui război direct: controlul omului asupra omului.
Înainte de izbucnirea acestui război, acest sentiment rău nu era vizibil sau tangibil. Era adânc și chiar ușor latent. Îmi amintesc imagini din trecut când soldații ruși și ucraineni s-au întâlnit; între ei exista o uşoară conexiune interioară, de parcă s-ar fi cunoscut deja. Și sunt într-adevăr apropiați din punct de vedere psihologic; au un trecut comun extins.
Pe de altă parte, odată cu izbucnirea acestui război, ura acută între ei a ieșit la suprafață, un fel de ură atât de puternică încât o poți simți și pipăi. Este literalmente palpabilă.
Două popoare care nu sunt foarte diferite unul de celălalt, ci sunt de fapt foarte asemănătoare, descoperă între ele o ură pură, curată, care precede toate opiniile ideologice. Este o ură naturală care izvorăște din puterea naturii umane, care nu se îmbracă sub forma rasei, sexului, naționalității sau religiei. Nu este învelită în istorie, limbă sau diferențe culturale. Este pur și simplu senzația interioară că unul îl urăște pe celălalt.
Această senzație este mai profundă decât orice alt fel de ură pe care îl cunoaștem. Este o ură spirituală, iar singurul ei scop este să dezvăluie amploarea prăpastiei în relațiile dintre cele două popoare și să ne învețe din prăpastia descoperită cum să o depășim cu iubire.
Descoperirea fracturilor și diferențelor, a crimelor și a rănilor, ne indică locul reparației și ne ajută să ne concentrăm asupra miezului problemei. Medierea și corectarea fac parte dintr-un proces pe termen lung care funcționează conform planului creației de aducere a tuturor conflictelor în armonie.
Vedem acum în fața noastră prima etapă a acestui proces. Este o revelare acerbă a puterii urii, a forței negative menite să ne aducă mai aproape de a înțelege că există un sistem de forțe în natură care lucrează în noi și cu noi. Dar împotriva acestei uri revelate, ar trebui trezită iubirea. Iubirea stabilă poate fi evocată doar cu ajutorul unei rugăciuni comune.
Zeci de mii de civili trec granițele Ucrainei în fiecare oră – o masă de oameni încărcați cu genți în spate și copii pe umeri, cu valize și amintiri.
Am mulți studenți și prieteni în orașe din toată Ucraina, de la Kiev la Harkov, de la Odesa la Lvov. Primesc scrisori de la ei și le urmăresc situația cu îngrijorare. Îmi povestesc cum au căutat adăpost în subsoluri reci sau au fugit în satele din apropiere, alții au mers ore în șir în viteză spre vest cu mașinile lor, rugându-se să nu rămână fără combustibil și să reușească să scape.
Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) estimează că peste 500.000 de ucraineni și-au părăsit casele ca urmare a conflictului, trecând granițele în țările vecine precum Polonia, Ungaria, Moldova și România.
Nu am nicio îndoială că refugiații vor primi sprijin și o îmbrățișare caldă în țările vest-europene. De asemenea, cred că în cele din urmă se vor întoarce acasă și nu vor rămâne definitiv în țările gazdă. Canada, printre altele, își poate deschide porțile pentru imigrația permanentă.
Și Israelul va acționa cu siguranță în conformitate cu Legea Întoarcerii, care dă evreilor dreptul de a se muta în Israel, și de a-și deschide brațele pentru a-i primi. Israelul are un loc nu numai pentru miile de evrei care vor emigra din Europa de Est, ci și pentru toți evreii din diaspora.
Între timp, lumea, inclusiv Israelul sprijină prin ajutorul umanitar pentru cei afectați de conflict. Dar, pe lângă satisfacerea nevoilor de bază ale oamenilor, cel mai important ajutor este sprijinul interior. Trebuie să cerem ca spiritul iubirii, al dăruirii și al conexiunii pozitive să prevaleze cȃt mai curând.
Dezacordurile și războaiele vin, aşa încât să ne putem uni deasupra lor. Doar unitatea inimilor, atunci când fiecare are grijă de bunăstarea celorlalţi, va salva omenirea.
Întrebare: Am sentimentul că lumea se îndreaptă spre Armaghedon. Peste puțin timp, un an sau doi, se va întâmpla ceva care va face ca virusul care s-a răspândit pe toată planeta să ni se pară doar o jucărie. Ce se întâmplă în lume? Ce spune Cabala despre asta?
Răspuns: Vorbesc doar din perspectiva Cabalei, deoarece o studiez de aproape 50 de ani.
Lumea se îndreaptă spre corectarea ei. Are un anumit program de dezvoltare, iar programul se realizează indiferent dacă se dorește sau nu, fie cu puțină vărsare de sânge, fie cu mult, dar încă se realizează.
Acum ne confruntăm cu o mare sarcină: să-i facem pe toți să înțeleagă că în lumea modernă putem exista doar dacă avem bunăvoință în a aduce oamenii mai aproape. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă încă. Prin urmare, vedem rezultate opuse.
Dar știu că programul ne va conduce în continuare înainte, fie prin lovituri, fie prin morcovi, la înțelegerea că nu putem exista decât cu sprijinul reciproc al tuturor oamenilor din întreaga lume. Va trebui să ajungem la asta.
Într-adevăr, evreii au fost ȋnvinuiţi pentru o mulțime de fenomene de-a lungul istoriei, de la otrăvirea fântânilor până la crearea de viruși și de la consum de sânge al copiilor până la conducerea lumii. Adesea vina este complet ilogică, dar devine acceptată de mase de oameni. De ce acesta este cazul?
În urmă cu aproximativ 3.800 de ani, într-o perioadă de mare diviziune în societatea umană, Avraam, un preot, a explicat oricui dorea să-l asculte că egoul uman a crescut și că oamenii trebuie să se ridice deasupra lui. Urmașii săi au primit numele „poporul lui Israel” („Israel” din cuvintele „Yashar Kel” [„drept către Dumnezeu”), iar Avraam a condus unitatea către o stare de „iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuți” deasupra diviziunilor. Mai târziu, acest grup a devenit cunoscut ca „evrei”, unde cuvântul ebraic pentru „evreu” [Yehudi] provine de la cuvântul pentru „uniți” [yihudi].
Acest grup s-a desprins de societatea umană pentru că avea o direcție opusă în viață față de restul oamenilor. Cu alte cuvinte, dorind în primul rând să ajungă la o stare de „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”, ei s-au detașat de obiectivele egoiste care s-au răspândit în întreaga societate babiloniană din acea vreme.
Apoi, în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, acest grup s-a separat și s-a împrăștiat în toate direcțiile. Ei au pierdut urma a ceea ce i-a adus inițial împreună și au continuat să existe fără a se îndrepta spre un scop mai presus de diferențele lor. Această perioadă este numită „cei 2.000 de ani de exil”.
Acum, a sosit momentul în care noi, ca umanitate simțim din ce în ce mai mult interdependența noastră și de asemenea, trebuie să trecem printr-un proces de unificare deasupra impulsurilor noastre separatoare pentru a realiza interdependența în mod armonios. În același timp, omenirea habar nu are cum să aplice unui astfel de proces și tot mai mulți oameni simt astfel instinctiv că evreii sunt vinovați pentru tot felul de probleme din viața lor. Astfel, vedem creșteri ale crimelor și sentimentelor antisemite de la un an la altul.
De ce există un sentiment instinctiv de ȋnvinuire și ură față de evrei? Pentru că poporul evreu s-a format datorită atingerii unității mai presus de diviziune, adică atingerea stării de „iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuți” în mijlocul unei societăți din ce în ce mai divizate și dețin metoda pe care Avraam le-a oferit-o cândva pentru a se ridica deasupra pulsiunilor lor separatoare pentru a atinge sublimitatea unității. Astăzi însă, evreii înșiși nu au idee că dețin o astfel de metodă și, prin urmare, nu o pun în aplicare. În loc să-și dea seama de ce i-a făcut evrei la început, ei încearcă să trăiască numai conform amestecului de obiective fizice la îndemâna tuturor.
Prin urmare, din ce în ce mai mulți oameni simt subconștient că evreii ȋi jefuiesc de ceva, fără a sublinia că ceea ce le lipsește cel mai mult este o conexiune armonioasă care să se extindă în întreaga societate umană, care ar aduce fericire, pace și iubire tuturor și că evreii dețin o metodă pentru a obține o astfel de stare. De asemenea, evreii înșiși nu înțeleg că metoda de a obține o astfel de unitate înălțată deasupra diviziunii este cea care i-a reunit și i-a făcut evrei de la început. Se simt doar urâți, fără să știe de ce devin în mod constant ținta acuzațiilor, în timp ce ei – în mod disproporționat față de alte națiuni – fac progrese semnificative în domenii care aparent contribuie cu multe beneficii pentru umanitate, cum ar fi știința, medicina, tehnologia și cultura.
Numai cabaliștii, care sunt doar câteva sute ȋn poporul evreu, fac eforturi pentru a încerca să comunice evreilor mesajul despre rolul lor și despre modul în care acesta se leagă de cauza și soluția pentru antisemitism. Mai mult, antisemitismul este în creștere exponențială în epoca noastră, iar istoria a arătat consecințele teribile care pot apărea atunci când înclinația antisemită este lăsată netratată. Avem totuși, capacitatea de a pune mâna pe metoda de a ne uni deasupra abundentelor impulsuri separatoare din societatea noastră de astăzi, să atingem cel mai magnific scop de a „iubi-ți prietenul ca pe tine însuți” care a fost dat umanității și, făcând acest lucru, să acționăm ca un canal al forței pozitive care locuiește în natură pentru a ajunge la fiecare persoană din umanitate. Prin urmare, sper că poporul evreu se va trezi la rolul său, mai devreme decât mai târziu și că va începe să facă mișcări în direcția unității. Un viitor bun, nu numai pentru evrei ci și pentru umanitate în ansamblu, depinde de asta.
Bazat pe videoclipul „De ce sunt evreii învinuiți pentru tot?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Chaim Ratz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Întrebare: În 2020 aurul se ieftinea, dar era începutul unei pandemii, așa că oamenii nu erau pregătiți să-l cumpere.
Dar în 2021 prețurile au crescut brusc, iar astăzi prețul aurului a atins un record neatins de 30 de ani. Oamenii cumpără în mod activ aur fizic sub formă de lingouri, monede și bijuterii.
Vreau să vă întreb, ca un cabalist, despre ce este vorba cu aurul? La urma urmei, totul este despre înfrumusețare…
Răspuns: Înfrumusețarea ego-ului!
Vrem doar să ne punem eforturile într-un fel de obiecte materiale care sunt imuabile, care să nu dispară sau să se degradeze, care să nu ruginească
Întrebare: Ce este aurul la nivel spiritual?
Răspuns: Este egoismul în forma sa cea mai pură. Aurul se referă la Keter, iar argintul se referă la Bina.
Întrebare: Puteți explica într-un mod simplu?
Răspuns: Când adevăratul egoism este corectat, este reprezentat de aur, iar când este pe cale de corectare – cu alte cuvinte, la jumătatea drumului spre corectare – este argint, Bina și Keter.
Întrebare: Să plecăm de la faptul că spiritualul ne afectează într-un fel sau altul. Suntem ramuri, în timp ce rădăcinile tuturor sunt spirituale. Dar atunci ce spuneţi despre aur?
Răspuns: Aurul rămâne.
Întrebare: Nimic nu-l poate înlocui?
Răspuns: Nu.
Întrebare: Chiar și în vremuri de foamete? Chiar și când nu există pâine?
Răspuns: Nu. Când nu există pâine, atunci nu. Dar odată ce începem să adăugăm ceva la pâine, imediat începe să apară aurul. Este făcut pentru cei vii.
Întrebare: Asta înseamnă că atunci când vorbim despre necesități, vorbim despre pâine. Dar când vorbim despre lumea noastră, lumea excesului?
Răspuns: „Oamenii mor pentru metal”.
Întrebare: Ce concluzie trageți din toate acestea?
Răspuns: Concluzia mea este foarte simplă: atât timp cât egoismul domnește, aurul va fi echivalentul universal, global al acestor forțe egoiste. Dar odată ce oamenii își schimbă ego-urile pentru conexiuni bune între ei, aurul va fi pur și simplu echivalat cu un metal obișnuit, un material obișnuit și nu va mai fi folosit pentru comerț. Doar valoarea dăruirii reciproce va fi folosită ca măsură pentru tranzacționare. Acesta este un material complet diferit.
Potrivit unui sondaj recent al Centrului de Cercetare Pew, a scăzut încrederea în oamenii de știință și în medici. Sondajul a constatat că doar 29% dintre adulții din SUA au o mare încredere atât în oamenii de știință, cât și în oamenii de știință din domeniul medical, căacționează în interesul publicului – în scădere cu 40% faţă de cei care au spus acest lucru în noiembrie 2020. Nu numai pentru profesiile științifice și medicale se vede o scădere a încrederii publicului. Ponderea americanilor cu mare încredere în armată pentru a acționa în interesul publicului a scăzut cu 14 puncte, de la 39% în noiembrie 2020 la 25% în sondajul actual, iar procentul americanilor cu multă încredere în directorii de școli publice și ofițerii de poliție K-12 a scăzut de asemenea.
După cum văd eu, există mai multe niveluri ȋn acest fenomen. La un nivel mai superficial, publicul pur și simplu nu dorește să păstreze finanțarea unor studii goale, fără rost, care nu au niciun beneficiu pentru nimeni altul decât pentru cei care le realizează. Am construit instituții, centre de cercetare și laboratoare care nu aduc nimănui nimic bun. Este mai bine să ne ferim de aceste „descoperiri”, care nu fac decât să ne încurce și să nu mai risipim banii contribuabililor pe astfel de studii.
La un nivel mai profund, funcționarii publici sau orice persoană a cărei sarcină este să servească publicul și să lucreze în beneficiul public, sunt în mod inerent nepotriviți pentru munca lor. Natura lor îi împiedică să-și îndeplinească sarcina.
Problema nu este la ei, ci la întreaga societate. Nu este ca și cum altcineva ar fi mai demn de încredere dacă ar fi în pielea lor. Când întreaga societate este plină de neîncredere și rea-voință, reprezentanții publicului nu pot fi mai buni decât publicul care i-a plasat în pozițiile lor.
Singura modalitate de a schimba publicul din care provin slujitorii săi este prin educație. Aici trebuie să ne investim banii, timpul și eforturile. Valorile care stau la baza societății determină structura acesteia și definesc nivelul de încredere dintre public și funcționarii săi. Chiar vor funcționarii publici să servească societatea și să înțeleagă ce înseamnă să slujească? Știu ei unde vor să conducă societatea? Știu ei cu ce pot contribui? Dacă pot face toate acestea, atunci sunt de încredere. Dar ce funcționar public este așa?
Pentru a reforma funcționarii publici și oamenii de știință astfel încât aceștia să lucreze de dragul publicului și nu pentru ei înșiși, trebuie să transformăm întregul nostru sistem de învățământ. Încă din primii ani și de-a lungul vieții oamenilor, oamenii trebuie să fie ocupați într-un proces educațional continuu.
Când ne naștem, suntem doar animale cu două picioare. Educația trebuie să ofere oamenilor nu numai cunoștințe, ci în primul rând valori umane, etici care plasează unitatea și prietenia mai presus de egoism și narcisism.
Dacă oamenii nu sunt învățați că societatea este formată din mulți oameni care lucrează împreună pentru a crea o viață mai bună pentru toată lumea, cum ne putem aștepta ca ei să creadă că munca pentru binele comun îi ajută personal? Și dacă oamenii dintr-o astfel de societate nu se simt conectați și nu prețuiesc responsabilitatea reciprocă și grija pentru ceilalți, se pot aștepta ca reprezentanții lor să aibă grijă de ei? Poate un mesager al publicului să posede ceea ce nu are publicul care l-a trimis acolo?
Dacă hrana și alte produse de bază ar fi distribuite în mod corect, nu ar exista o singură persoană înfometată în lume. Toate nevoile și produsele noastre de bază sunt abundente și ieftine. Singurele motive pentru care nu sunt accesibile tuturor sunt lăcomia și cruzimea. Dacă lumea ar produce de două ori mai mult decât în prezent, cei care nu au, tot nu ar avea.
Cu alte cuvinte, nu există lipsă de produse; există o lipsă îngrozitoare a voinței de a le furniza. În era noastră globală, întreaga lume trebuie să funcționeze ca o singură unitate. A ajunge acolo este un proces gradual, dar se întâmplă, indiferent dacă vrem sau nu. Dacă învățăm cum să-l folosim în beneficiul tuturor și suntem de acord să lucrăm ca o unitate globală, cu toții vom beneficia de abundența din această lume și nu va fi foamete sau războaie. Dacă refuzăm să acceptăm că suntem cu toții o singură umanitate, atunci campania actuală din estul Europei nu va fi decât un prevestitor al multor necazuri care vor veni și vor veni din propriile noastre mâini.
Iată că înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară a umplut întreaga existență. (Ari, „Arborele vieții”)
Când cineva deschide o carte cabalistică pentru prima dată, aceasta îi străpunge inima.
În cele din urmă găsește răspunsul la toate căutările lui lungi, strigătele tăcute ale unei inimi sfâșiate care întrebă: „De ce trăiesc?” Se pare că totul este acolo, dar principalul lucru lipsește: sensul vieții de dragul căruia ar merita trăit.
Prin urmare, a găsi știința Cabalei înseamnă a găsi viața. Și se poate dovedi mai târziu că durează ani, poate o viață întreagă, pentru revelația reală a acestei vieți, până când omul găsește o cale, o conexiune cu o putere mai înaltă și dezvăluie Creatorul. Dar cel mai important este că știe deja ce este! Această viață are sens pentru el.
Prin urmare, când am găsit știința Cabalei, am început să scriu cărți și să vorbesc despre aceasta ori de câte ori era posibil cu oricine dorea să audă. Acest lucru continuă până astăzi și va continua pentru tot restul vieții mele. Astăzi am mii de studenți.
Care este punctul din inimă care te face să plângi când auzi povestea primei întâlniri a omului cu spiritualul? Această poveste atinge cea mai profundă dorință interioară a unui bărbat.
Pe de o parte, se bucură că și-a găsit un scop real în viață pentru a nu trăi ca un animal căruia îi pasă întotdeauna doar de existența lui. El își găsește lumina călăuzitoare și descoperă că această lume are o sursă mai înaltă, Creatorul care a creat totul și că scopul acestei vieți este să-l dezvăluie pe Creator.
Scopul creației este ca toți oamenii să se unească, să iasă din egoismul lor și să dezvăluie cea mai înaltă putere, Creatorul, și prin aceasta să-L mulțumească pe El.
Punctul din inimă este într-adevăr doar punctul de la care începe cuvântul, ca prima atingere a stiloului pe hârtie. Și atunci va exista o continuare în tot ceea ce vrem să scriem sau să înțelegem. Dar toate acestea încep cu un singur punct inițial, care nu are nici lățime, nici adâncime, nici volum; este doar începutul.
Inima noastră este o dorință uriașă care include toată realitatea. Tot ceea ce putem cuprinde, înțelege și dezvălui se află în inima noastră.
Inima nu este un concept material; nu este un mușchi care se contractă în mod constant și alimentează corpul cu sânge. Prin inimă și punctul din inimă, începem să cunoaștem adevărata realitate.
Numim Inima în știința Cabalei toate dorințele unei persoane de orice putere și formă de la zero la sută la sută. Tot ceea ce este bun și tot ceea ce este rău într-o persoană se află în inima lui.
Și printre toate dorințele, există una care se numește un punct în inimă. Acest punct este legat de ceva foarte înalt numit Creatorul. El este Cel care a creat inima prin care omul percepe toată realitatea. Dar printr-un punct din inimă, o persoană poate atinge un sentiment și o conexiune cu Creatorul său.
De aceea este atât de important pentru noi să deschidem un punct în inimă și prin el să deschidem întreaga inimă creată de Creator. Atunci vom putea înțelege și realiza de ce Creatorul a creat toate acestea. Pe această cale ajungem să-L cunoaștem și să-L înțelegem pe Creator, dezvăluind planul Său și modul în care noi înșine putem lua parte activ la el.
KabTV „Conceptele de bază în știința Cabalei” 2/6/22
Esența iubirii și a unității este în dorință, atunci când fiecare îi face pe plac prietenului său, nu există nicio diferență de dorință între ei și cu toți sunt încorporați într-o singură dorință, prin care sunt încorporați în dorința superioară, care este scopul unității(RabinNachman din Breslev,Likutei Halachot [Reguli asortate]).
Tocmai încorporându-ne în dorințele celuilalt și împlinindu-ne unii pe alții, ajungem treptat la Creator și devenim încorporați în dorința Lui, în unitatea Sa.
Nu există altă cale de a ajunge în această stare. Trebuie doar să închidem ochii la orice altceva ca fiind secundar și să facem doar asta! Aruncă-te în asta și vei reuși!
Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1
Întrebare: În vremurile străvechi în Israel, oamenii care făceau rău cuiva din greșeală erau plasați în orașe de refugiu până la anul jubiliar special (Shmita Yovel). Ce se întâmpla dacă cineva nu se corecta până în acel an? Mai era iertat?
Întrebare:
Michael Laitman, pe Quora: “
Întrebare:
Iată că înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară a umplut întreaga existență. (Ari, „Arborele vieții”)
Esența iubirii și a unității este în dorință, atunci când fiecare îi face pe plac prietenului său, nu există nicio diferență de dorință între ei și cu toți sunt încorporați într-o singură dorință, prin care sunt încorporați în dorința superioară, care este scopul unității (Rabin Nachman din Breslev, Likutei Halachot [Reguli asortate]).