Întrebare: Când măreția scopului dispare în grup, înseamnă că nu facem suficient?
Răspuns: Da, trebuie să lupți împotriva acestui lucru. Cel mai periculos lucru este atunci când măreția dispare și apoi urmează totul.
Întrebare: Ce ne va proteja de a pierde măreţia scopului?
Răspuns: Nimic nu te va proteja dacă nu te protejezi singur.
Din Lecția zilnică de Cabala 11/07/24, Scrierile lui Rabaş – Art.690-“Această Lume și Viitorul”
Întrebare: Când începem să simțim ruşine și dezgust pentru plăcerile false, este acesta un dar de la Creator sau este rezultatul eforturilor noastre, semn al unui progres?
Răspuns: În general, acesta este rezultatul acțiunilor noastre rele. Prin urmare, trebuie să fim plini de o asemenea plăcere încât să ne putem adresa Creatorului.
Întrebare: Dar dacă vedem că acestea sunt plăceri false; de exemplu să te bucuri de laude; dacă simțim rușine și dezgust în același timp, cum ar trebui să ne raportăm la el?
Răspuns: Poate că acest lucru nu este adevărat. Trebuie să-mi verific sentimentele în legătură cu Creatorul: primesc eu plăcere și în același timp mă simt îndepărtat de Creator, sau primesc plăcere și mă simt mai aproape de El.
Din Lecția zilnică de Cabala 9/7/24, Scrierile lui Rabaş – Art.291-“Omul și rolul său”
Întrebare: Strategia de venit pentru altruiștii eficienți implică un loc de muncă bine plătit.
Filozofii moderni au dezvoltat ideea că nu este nevoie să se ia în considerare posibilele acțiuni lipsite de etică ale unei persoane în timp ce câștigă bani, deoarece beneficiile pe care o persoană le câștigă și donează vor fi mult mai mari decât acțiunile lipsite de etică din timpul muncii. Ce părere aveți despre această abordare?
Răspuns: Nu cred că este o scuză. În nici un caz! Trebuie să acționăm așa cum se spune: „Un om înțelept are doar ceea ce văd ochii lui”. Ceea ce vede, poate lua în considerare, evalua și poate lua o decizie cu privire la ea; acesta este cel mai important lucru.
Întrebare: Ce ar trebui să facă oamenii în zonele de graniţă atunci când trebuie să știe dacă este sau nu etic să facă un pas la stânga sau la dreapta?
Răspuns: Trebuie să acționăm cât se poate de etic, și în niciun caz să cedem în fața înclinaţiei generale către fantezie. Omul trebuie să aibă un sistem de valori care nu poate fi păcălit.
Din KabTV „Cabala Expres”, 30.06.24
Întrebare: Să presupunem că un prieten „forează o gaură în barcă”. Toată lumea se trezeşte și se animă. Și apoi, când acela pleacă, toată lumea adoarme din nou și formează o masă adormită. Cum putem determina când este necesar să intervenim în munca grupului de zece și când nu?
Răspuns: Este bine ca un prieten să te trezească cu trăsături negative într-un anumit stadiu, dar nu așa ar trebui să fii trezit. Nu este o metodă de promovare.
Trebuie să ne trezim prin faptul că noi căutăm și nu găsim, sau căutăm și găsim mijloace pentru o și mai mare apropiere între noi.
Trebuie să identificăm mai multe Kelim lipă între noi. Ele se vor manifesta din dorința noastră de o apropiere și mai mare. Începeți să vă apropiați și veți vedea cum apar între voi discordia, relațiile proaste și probleme similare.
Aceste lucruri trebuie trezite treptat, inteligent. Încercând să ne apropiem, vedem că întâmpinăm din nou probleme. La început, se pare că este mai ușor. Dar pe măsură ce ne apropiem, se înrăutățește. Asta se întâmplă în viața de zi cu zi. Vedem cum trăim cu vecinii noștri, apropiaţi și depărtaţi.
Prin urmare, într-un grup, trebuie să ne trezim constant la o mai mare apropiere unii de alții și să clarificăm imediat cum apar în noi calități, proprietăți și respingeri negative. Atunci avem cu ce să mergem mai departe.
Asta nu este ceea ce se numește “găurirea barcii”. Dimpotrivă, verificăm barca, o întărim și vedem unde ar putea exista o scurgere.
Din Lecția de Cabala din 18.02.20, “Arvut [Garanția reciprocă]”
Întrebare: Ce ar trebui să facă omul dacă există teama de a distruge ceea ce este deja construit și că ar putea fi îngropat sub ruine, neputând să se ridice singur?
Răspuns: Trebuie să existe o conexiune cu Creatorul, mai puternică decât orice distrugere.
Întrebare: Se dovedește că bătrânii sunt cei care nu se tem de distrugere sau de coborâri. Dimpotrivă, trag ei putere din această ruină?
Răspuns: Este absolut corect. Trebuie să învățăm să nu ne temem de cădere, adică să ne ferim de ele. Când se întâmplă, ar trebui să începem să cerem corectarea lor.
Întrebare: Ce trebuie să distrug în mine?
Răspuns: Este necesar să-ți distrugi egoismul față de ceilalți. Iar iubirea ta pentru toată lumea, dacă există, trebuie să fie extinsă și amplificată.
Din Lecția zilnică de Cabala 01/07/24, Scrierile lui Rabaş – Art.44 – “Ruina de către bătrâni – construcție; Construcția de către tineri – ruină”
Întrebare: Sunteţi întrebat despre ruşine: ”Întotdeauna spuneţi că rușinea este cel mai puternic instrument.” E adevarat?
Răspuns: Da.
Întrebare: Cel care ne scrie întreabă: „În ce fel? Pentru a convinge omul că greșește? Să-l facă de rușine?”
Răspuns: Rușinea este o evaluare a unei persoane mult mai scăzută decât se consideră a fi și aceasta este o evaluare cu care nu poate fi de acord.
Întrebare: Altcineva o evaluează așa, nu?
Răspuns: Da.
Comentariu: Este astfel o lovitură pentru „sinele” omului.
Răspunsul meu: Desigur!
Întrebare: De ce le este rușine acestor oameni?
Răspuns: Faptul că primesc acest mesaj de la mediul lor.
Întrebare: Ce se întâmplă dacă ajung ei înșiși la această concluzie? Schimbă ceva?
Răspuns: Atunci de obicei uită de asta. Dacă nu este sub puterea altora, atunci este uitat.
Întrebare: Deci, când îmi este rușine, aceasta este o stare foarte grea. Aduce ceva? Mă schimb din cauza asta?
Răspuns: Omul trebuie să se schimbe. Fie se ascunde sau se ascunde de sine, fie trebuie să facă ceva în privința asta.
Întrebare: Și de ce primește asta? Totul este într-un fel sau altul de sus, prin cineva evident, dar de ce le este rușine?
Răspuns: Este pentru a îi schimba.
Întrebare: Și atunci când o persoană înțelege asta, atunci?
Răspuns: Atunci este o corectare.
Întrebare: De ce roșim când ne este rușine?
Răspuns: Este felul animalic care suntem; ne înroșim când ne este rușine.
Comentariu: Animalele nu se înroșesc în mod special. Adevărat, au tot felul de mișcări care arată rușine.
Răspunsul meu: Noi o facem.
Întrebare: De ce mai târziu, urăsc persoana care m-a făcut de rușine?
Răspuns: Nu numai că îi urăsc mai târziu, ci au fost momente când astfel de oameni au fost uciși și așa mai departe. Adică cel care îmi aduce niște sentimente negative, sunt gata să-l anihilez.
Întrebare: Rușinea și umilinţa sunt forme similare?
Răspuns: Da.
Întrebare: Dacă omul nu are rușine, ce spune asta? Probabil că nu există o astfel de persoană. Dar să presupunem.
Răspuns: De obicei înseamnă că nu înțelege despre ce este vorba.
Întrebare: Această persoană?
Răspuns: Da, sunt nedezvoltaţi.
Întrebare: Deci oamenii dezvoltati trăiesc cu rușine?
Răspuns: Desigur. Există un anumit prag. Dacă îi împingi dincolo de acest prag cu declarațiile tale, ei nu pot fi de acord.
Întrebare: Deci fiecare om are acest prag. Ce înseamnă că omul își acoperă rușinea?
Răspuns: Fiecare persoană. Principala lor preocupare este să-şi acopere rușinea.
Întrebare: În principiu, așa trăiește omul. Apoi mai este o întrebare. În Biblie se spune că „și-au acoperit rușinea cu haine”. Ce înseamnă asta? Ei întreabă: era normal ca ei să meargă goi și expuși?
Totul a fost normal până la un anumit punct. Și deodată, după cum spuneți, s-a întâmplat un prag. Care a fost acest prag pentru ei, pentru primii oameni, conform Bibliei, și dacă este posibil chiar și sensul cabalist?
Răspuns: Când a apărut sentimentul de rușine. Sentimentul de rușine este atunci când o persoană se simte goală în fața altora, neacoperită. Și asta este foarte greu.
Întrebare: Și dacă atingem tema dvs. constantă a egoismului, îl acoperim într-un fel sau altul?
Răspuns: Da.
Întrebare: Ce s-a întâmplat cu Adam și Eva, încât li s-a făcut brusc rușine?
Răspuns: Nu cred că este o problemă a lui Adam și a Evei; a fost prima problemă socială care s-a manifestat, că aveau astfel de înclinații cu care nu se puteau mândri, ci mai degrabă de care le era rușine. Și s-au acoperit. Și când te acoperi, asta este, nimeni nu știe și nici nu înțelege ce reprezinți, de ce te ascunzi și altele.
Întrebare: Să presupunem că s-au acoperit chiar și material, cu haine. De-a lungul timpului, aceste haine de la acoperire s-au mutat într-un element de mândrie. Le-au împodobit cu aur, au apărut couturieri. Hainele au devenit nu doar o acoperire a rușinii, ci dimpotrivă, o demonstrație a bogăției. Ce este asta? Puteți explica?
Răspuns: Este o inversare firească, pentru că ceea ce trebuie acoperit, dacă îl acoperi cu ceva care lovește ochii celuilalt, este clar că nu te acoperă, ci dimpotrivă — dezvăluie.
Întrebare: Deci, în principiu ce spune despre om când se uită așa la haine? Ei nu văd hainele ca pe o simplă acoperire, ci când le privesc ca „Sunt frumoasă, sunt aceasta…” – ce este asta? De ce fac asta?
Răspuns: Pentru a elimina orice posibilitate ca celălalt să îi subjuge cumva și așa mai departe.
Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/17/24
Întrebare: Avansarea spirituală vine din munca internă, nu numai în grupul de zece, ci și în grup?
Răspuns: Desigur că da. Fiecare persoană, după cum se spune, este ca un bănuț mic care se unește cu ceilalți pentru a forma o sumă mare. Prin urmare, nimic nu trebuie neglijat.
Întrebare: Unde găsim voința de a participa la adunările grupului de zece și la lecţii?
Răspuns: Nu trebuie să o găsiți nicăieri. Ar trebui să faci o înțelegere cu prietenii tăi să te ridice, să te ia de mână și să te aducă la locul de întâlnire.
Întrebare: În urmă cu mai bine de șase luni, a existat o conexiune virtuală între grupurile de zece de femei din Soci și din Germania. Ambele aveau o experiență îndelungată de întâlniri și conexiuni fizice. Cum putem stabili acum o conexiune atât de strânsă fără posibilitatea unor întâlniri fizice? Putem adăuga preocuparea pentru problemele corporale ale prietenilor la conexiunea virtuală?
Răspuns: Nu, una nu o poate înlocui pe cealaltă. Nu poate.
Întrebare: Cum intrăm noi, grupul de zece sub autoritatea unică?
Răspuns: Numai prin dorința de a te uni și de a deveni o singură dorință în interiorul Creatorului.
Întrebare: Cum ar trebui să lucrez cu prieteni inactivi din grupul de zece?
Răspuns: Fii un exemplu pentru ei, vorbește cu ei.
Din Lecția de Cabala 13/07/24, “Egali, ca unul: niciun prieten nu este puternic, societatea este puternică”
Întrebare: Spuneţi că totul depinde de noi. Unde este punctul pe care îl putem apăsa care va face ca totul să funcționeze?
Răspuns: Punctul de apăsat este punctul de a realiza că nu avem altă cale de ieșire.
Suntem la un moment de cotitură în lume. Lumea și-a epuizat paradigma egoistă de existență și a ajuns la starea sa finală. Nu poate continua să existe așa.
Prin urmare, suntem într-o criză generală a tuturor comportamentelor noastre în lume. Aceasta este în mod specific o criză a relațiilor umane, între noi și între noi și natură. Trebuie să schimbăm asta. Cum? Devenind o parte integrantă a naturii, ceea ce suntem, dar nu dorim să recunoaștem.
Natura ne obligă într-un fel sau altul, să recunoaștem acest fapt și să ne schimbăm pentru a deveni conectați integral unul cu celălalt și cu ea, astfel încât întregul univers să devină integrat, complet, armonios și unit, și pentru asta trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru.
În Cabala, există o forță care ne poate corecta și ne poate transforma din egoiști în altruiști, astfel încât să fim conectați armonios într-un singur întreg.
Noi, oamenii care avem un punct în inimă, o dorință de unitate, trebuie mai întâi să dezvăluim această metodă în noi înșine. Mai mult, poporul Israel, care s-a aflat cândva într-o stare spirituală, trebuie să facă acest lucru pentru că are gene spirituale. Ei sunt obligați să le reînvie și să le realizeze.
Când vom face asta, vom conduce restul lumii. Acest lucru se poate face foarte repede, într-un timp foarte scurt!
Nu trebuie să așteptăm până când omenirea se cufundă în suferințe imense, ţunami, cutremure, uragane și cine știe ce altceva.
Din KabTV „Am primit un apel. Totul depinde de noi” 7/3/10
Întrebare: Se spune că o persoană trebuie să-și folosească puterea pentru a face o alegere, după care Creatorul îi dă tot ceea ce era în planul Său.
Ce este această forță umană și ce fel de alegere face cineva?
Răspuns: Creatorul îi dă omului o forță antiegoistă cu care se ridică, se apropie de Creator, ajunge chiar să adere la El, și astfel stăpânește acest grad cu care Creatorul s-a întors către el.
Atunci, Creatorul îi dă o altă sarcină, un grad și mai mare. Din nou, trebuie să se întoarcă la Creator, să-I ceară dorința de a dărui, și cu ajutorul acestei dorințe să treacă la următoarea etapă în care va echilibra o nouă manifestare a Creatorului.
Se pare că Creatorul dezvoltă constant egoismul în noi, treptat, pas cu pas, iar noi Îi cerem putere pentru ca noile dorinţe egoiste care apar în noi să nu ne încurce, să nu ne arunce dintr-o parte în alta, ci să ne permită noi să avansăm. În acest fel, fiecare dorință care ne este dată este să ne lase să ne apropiem de Creator.
Din Lecția zilnică de Cabala 12/07/24, Scrierile lui Rabaş – Art.32 – “Măreția omului este în măsura muncii lui”