Întrebare: Spuneţi constant că grupul este cel mai important lucru asupra căruia ar trebui să ne concentrăm. Dar în același timp, ați menționat că dvs. nu ați avut un grup. Cum aţi reușit să depășiţi asta și să faceţi progrese fără grup?

Răspuns: Fiecare are propriul drum, și de multe ori nici măcar nu înțelegem de ce ni se întâmplă lucrurile așa cum o fac. Pentru fiecare om, este foarte individual atât intern, cât și extern. Asta este soarta. Așa am fost condus la studiul Cabala și așa continui să fiu ghidat.

Chiar fac eu sau creez ceva astăzi? Absolut nu. Când cineva spune numele “Michael Laitman”, nu mă asociez deloc cu el! Parcă sunt fără nume.

Când sunt prezentat ca doctor, filozof, cabalist sau șef al lui Bnei Baruch, mi se pare că acesta este titlul altcuiva. Parcă îmbrac un halat, mă așez pe un scaun important și conduc de acolo. Apoi mă mut aici și mă așez în “pijamale”. Pentru că aceștia sunt oameni complet diferiți. Complet diferiţi!

Comentariu: Dar aveţi o singură minte.

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre asta, ci despre rolul pe care trebuie să-l joc. Știu că sunt forțat să o fac, că sunt condus la asta, este necesar și o fac. Sunt de acord cu asta, sunt recunoscător pentru că îi înțeleg importanța, și în esență, știu că eu am nevoie de asta.

Acesta este cazul multor oameni din lume care dețin funcții semnificative. Omul nu poate să îl lase în urmă; rolul îl obligă. Oricărui lider important i-ar plăcea probabil să evadeze într-un sat undeva, să se relaxeze și să fie el însuși pentru o vreme. Iar dacă vorbim despre o mamă a unei familii numeroase, ea știe că este obligată să facă ceea ce face de dragul copiilor ei.

Pur și simplu îmi simt datoria. Și dincolo de asta, simt o obligație de sus, nu doar la nivel corporal, unde cineva te numește și atât. În același mod, am fost condus la Rabaş și exact așa s-a raportat el la mine.

Unul dintre prietenii mei care a studiat cu Rabaş, și-a amintit odată că a mers cu el la mare și l-a întrebat de ce l-a tratat pe Laitman așa cum a făcut-o. Rabaş a răspuns: “Acesta este sufletul lui. Mă face să relaționez cu el în acest fel.” Nici nu știam și nici nu îmi imaginam că va spune așa ceva altora.

Deci este un rol, nu un fel de privilegiu, un rol impus unui om pe baza rădăcinii sufletului său, astfel încât să-l împlinească în cadrul sistemului general. Poate fi important sau nu, important în raport cu ceilalți, dar asta nu contează. Este pur și simplu un rol.

Putem vorbi despre importanța părinților în raport cu copiii lor. Dar fundamental, importanța lor constă în faptul că sunt obligați să aibă grijă de copiii lor, nu în faptul că sunt mai mari, mai puternici sau mai deștepți. Dimpotrivă, ei sunt obligați să facă totul pentru a-și servi copiii. Același lucru este valabil și pentru mine.

Ai putea spune: “Dar există și vanitate și importanță de sine.” Dacă acesta este cazul, atunci omul pierde totul. Pentru că atunci când îndeplinește un rol atribuit de Creator, în cele din urmă, când își face munca, dacă omul caută satisfacție personală, putere sau deșertăciune în loc să ceară înălțare spirituală, calitatea dăruirii, el ratează complet ideea.

Din KabTV “Am primit un apel. Drumul tău” 29.5.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 73-a 

Cum progresăm fără să știm ce să facem?

Soluția este simplă: studiați procesul celor patru faze ale luminii directe, în care lumina creează vasul, îl construiește, îi dă toate calitățile sale și apoi transformă vasul din bine în rău și din rău în bine, care acționează asupra lui conform dorințelor sale. Aceeași lumină trebuie să continue să lucreze asupra noastră; nu există altă soluţie.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie la punctul 155 din “Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”:

„De aceea, trebuie să ne întrebăm, de ce atunci cabaliştii au obligat fiecare om să studieze înţelepciunea Cabala? Într-adevăr, există un lucru măreţ despre ea, care ar trebui să fie mediatizat: există un remediu minunat și neprețuit pentru cei care se angajează în înțelepciunea Cabala. Deși ei nu înțeleg ce învață…”.

Înțelegerea nu este necesară, ci doar dorință și tânjire. Dacă avem o tânjire, avem capacitatea de a avansa. Fără tânjire, nu putem face nimic.

“Prin tânjirea și marea dorință de a înțelege ceea ce învață, ei trezesc asupra lor luminile care le înconjoară sufletele. Aceasta înseamnă că fiecare om din Israel are garantat să obțină în sfârșit toate realizările minunate…”.

Adică să ajungă la sfârșitul corectării și să adere la El, “cu care Creatorul a contemplat în gândul creației pentru a încânta fiecare făptură”. Fiecare dintre noi este deja în starea de corectare finală, dar trebuie să descoperim această stare pentru noi înșine, așa cum este scris: “Și veți mânca din vechea provizie și veți șterge cele vechi din pricina celei noi” (Levitic 26:10).

“Și cel care nu a fost răsplătit în această viață va fi recompensat în viața următoare etc.” Acesta este procesul “până când omul primește să ducă la bun sfârșit gândul pe care El l-a plănuit pentru el”. Ne reîncarnăm în această lume până ajungem la experimentarea Ein Sof, care este locul în care existăm deja, dar încă nu o putem simți.

În starea noastră actuală, suntem inconștienți. Treptat, ne curățăm vasele de percepție și simțim din ce în ce mai mult, până ajungem la capătul corectăriii. Ce corectăm? Ne corectăm vasele și ne extindem capacitatea de a simți starea numită “sfârșitul corectăriii”.

Dacă studiem corect, conform condițiilor puse de cabaliști, primim o forță de sus care ne ghidează către scopul creației. Această forță ne conduce în diverse moduri, aducând intenționat eșecuri și dezamăgiri, astfel încât să simțim nevoia de ajutorul Creatorului. Progresul are loc numai prin lumină, deci nu există altă cale decât prin studiul cărților cabaliste.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când există o separare serioasă în cadrul grupului de zece, care este prima acțiune pentru a ne împiedica destrămarea?

Răspuns: Trebuie să vă simțiți ca și cum sunteți o societate amenințată de o astfel de separare și distanțare unul de celălalt încât va fi imposibil să vă reuniți ulterior.

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru a ajunge la punctul de unitate?

Răspuns: Trebuie să vă distrugeţi egoismul. Adunați-vă, „aprindeți un foc” în centrul grupului și ardeți tot egoismul în el.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/2/25, “Ne conectăm la Lişma“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă plăcerea noastră vine din afară, este tot sclavie? Trebuie să ajungem într-o stare în care să devenim sursa tuturor schimbărilor care intră în viața unui om?

Răspuns: Nu, vom avea în continuare nevoie de Creator și de dorința de a primi de la El și ne vom strădui doar pentru aceasta. Acesta este fundamentul dorinței noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/2/25, “Ne conectăm la Lişma“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că darul Creatorului nu stinge Hisaron, pe care El Însuși îl creează pentru progresul nostru.

Cum ne putem asigura că toate darurile pe care le oferă Creatorul nu ne sting Hisaron, ci doar sporesc iubirea pentru El?

Răspuns: Depinde de modul în care te raportezi la conexiunea dintre tine și Creator. Cel mai important lucru este să-L păstrezi permanent pe Creator în ațenţie. Și atunci totul va veni la tine la momentul potrivit.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/2/25, “Ne conectăm la Lişma“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați făcut vreodată ceva în viață care ar putea părea ciudat pentru o persoană din afară?

Răspuns: Niciodată! Nu am făcut niciodată așa ceva! Dimpotrivă. Mă comport ca cel mai obișnuit om sau chiar inferior – ca și cum aș putea face o glumă și așa mai departe. Și vine de la sine.

Imaginează-ți că porți milioane de dolari într-o valiză mică. I-ai arăta? Nu. I-ai ascunde ca și cum ai purta o geantă uzată cu pantofi sport vechi, îndreptându-te către un antrenament.

Așa ar trebui să apară totul în esență. Porţi haine modeste, ceva cam uzate, pentru a evita să atragi atenția celorlalți.

Dacă într-adevăr am un mare potențial interior, o rezervă, o bogăție, atunci o țin ascunsă de ceilalți.

Din KabTV “Am primit un apel. Fără să se arate” 21/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să dăm unui om un astfel de exemplu al necesității și posibilității comunicării, astfel încât să vadă în practică faptul că, doar printr-o interacțiune corectă între noi rezolvăm orice sarcină, ne asigurăm cu tot ce este necesar, încredere, siguranţă, iubire, şi aşa avansăm și dezvăluim noi calități în noi care ne extind câmpul către următoarea dimensiune – să simțim Creatorul.

Unde voi găsi aceste calități pentru a simți Creatorul? Doar în comunicarea corectă unul cu altul.

Din KabTV “Am primit un apel. Sistemul viitorului, partea 3” 12/5/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 72-a

Ce ar trebui să facem pentru a progresa în fiecare stare?

Nu trebuie să facem nimic. Dacă decidem asupra unei anumite acțiuni pe care se pare că trebuie să o facem, atunci distrugem întregul proces. Cum putem ști de ce avem nevoie? Nu există decât o singură forță care ne poate ajuta: lumina reformatoare.

Nu avem nicio înțelegere sau cunoștințe anterioare despre cum să trecem de la o stare la alta. Înainte de a intra într-o anumită stare, avem impresia că o întâlnim pentru prima dată. Fără un vas nou, nu avem idee despre structura noiii stări, cum să o corectăm sau cum să o umplem cu lumină.

La fiecare nivel, trebuie să urmăm procesul de stânga, dreapta și mijloc din nou și din nou. Din stânga, ajungem la vas; din dreapta, îl corectam; iar apoi, pe linia de mijloc, îl umplem. Atât timp cât încă nu ajungem la un anumit nivel, nu înțelegem ce ar trebui să facem. Acesta este motivul pentru care cabaliştii numesc calea spirituală “pași”. Ceea ce avem de realizat este încă inexistent.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să găsească imaginea spirituală în faţa căreia se poate anula?

Răspuns: Nici nu pot spune. Pur și simplu apare, asta este tot. Este rezultatul influenței luminii superioare.

Nu este nimic de inventat aici. Nu trebuie să-ți imaginezi nimic. Nu există fantezii sau meditații, nu există noțiuni de basm. Pur și simplu trebuie să așteptați până când lumina superioară creează o viziune interioară clară în voi, când începeți să înțelegeți că în toți oamenii, sufletul lor este cel care vorbește și toți sunt conectați prin el într-un întreg unificat.

Să presupunem că este o oală cu supă în fața ta. Puteți scoate o lingură, o a doua, o a treia, dar fiecare lingură face parte din aceeași supă. Ai separat-o.

Văd un om, altul, al treilea… Îi pot deosebi într-un fel de această “supă”, de sufletul colectiv, dar în esență, sunt absolut uniți în ea. Și doar “lingura” mea îi desparte: acesta este Vladek, acela este Grişa, Mişa, Vova și așa mai departe. Dar în realitate, această separare nu există, este doar raportată la “lingura” mea.

Întrebare: Spuneți că plecându-se în fața prietenilor în timpul studiului, omul poate atrage lumina. Îmi va dezvălui asta sentimentul de separare?

Răspuns: Dimpotrivă, voi vedea conexiunea comună dintre prieteni, că este un singur suflet.

Nu îi văd ca niște fețe sau chiar ca niște indivizi separati. Văd unitatea lor, ceva de genul “oala cu supă”.

Întrebare: Dar aveți mulți studenți. De-a lungul timpului, nu vedeți imaginile lor distincte?

Răspuns: Nu, nu le scanez. Deloc! Nu-mi amintesc chipuri, și cu atât mai puțin nume.

Poate îmi amintesc 30 până la 40 de nume și chiar și asta este puțin probabil pentru că pentru mine, omul nu este asociat cu numele sau chipul său, cu niciun factor extern. Pur și simplu îi văd; ei sunt înăuntru, împreună cu ceilalți, își doresc să fie cu ei, se străduiesc pentru asta.

În esență, toți oamenii sunt împreună, toți suntem un suflet unificat, o singură “supă”.

Din KabTV “Am primit un apel. Imagine în spiritualitate” 2/6/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cartea Zohar spune că omul are o natură neschimbată. În ciuda acestui fapt, pot ajunge la o dorință arzătoare de a fi în Arvut (garanţie reciprocă)?

Răspuns: Desigur. Trebuie doar să te gândești la lumina care se întoarce la sursă (lumina reformatoare) pentru că vrei să o atragi în orice stare.

Întrebare: Putem spune că starea Lişma este etapa finală a gradului care depinde de măsura de dăruire a unui om?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aţi vorbit despre a simţi frică pentru toată lumea. Ce ar trebui să fac dacă încerc din răsputeri să ajung la spiritualitate, dar mă tem că nimic nu va funcționa?

Răspuns: Trebuie să continuați și în niciun caz să dați înapoi. Nimic mai mult nu se poate face. Acționați numai în această direcție.

Din Lecția zilnică de Cabala pe tema „Ne conectăm la Lişma” 1/2/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→