Pentru a ajunge în starea de „Pesah”, trebuie să obținem un astfel de nivel de dezvoltare, la care nu putem să lucrăm cu egoul, trebuie să ne ridicăm peste el.

Izbucnirea egoului a avut loc prima oară în Babilon. Împotriva acestei erupții care a avut loc când populația nu era în număr foarte mare, un preot din Babilon, Avraam, a descoperit sistemul ridicării deasupra egoismului.

Câteva mii de oameni au acceptat această metodă și au mers împreună cu el în țara Canaan, actualul Israel. Avraam i-a învățat pe adepții săi ce înseamnă să-i iubești pe ceilalți, să te ridici peste ego, să treci constant peste egoul tău – Pesah (de la cuvântul a trece – pasah).

Egoul nostru crește constant și noi creștem peste el acoperindu-l prin legea „iubirea acoperă toate defectele”. Defectele rămân dar, mai mare decât ele – peste ura imensă – apare între noi marea iubire.

Noi nu ne ascundem ura, nu ne e rușine de ea, fiindcă înțelegem că ea vine din natura noastră umană, iar misiunea noastră este să identificăm în natură următoarea forță pozitivă care ne va da oportunitatea de a acoperi ura cu iubire.

Atunci vom fi într-o stare permanentă de urcare spirituală. Totuși, ura va determina gradul de înălțime al iubirii cu care o vom acoperi.

Rezultă că putem crește constant adică, fiecare tranziție de la stare la stare va deveni Pesah, sărbătoarea care este mereu cu tine.

Din KabTv „Conversații despre Pesah” din 18/03/2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →