Noul meu articol pe Linkedin “Victoria în aşteptare ”

Victoria Armatei Roșii asupra Germaniei naziste în al doilea război mondial a fost o mare victorie. Sărbătorirea recentă a celei de-a 76-a aniversări a importantului eveniment istoric ar trebui de asemenea, să reamintească atrocitățile regimului nazist care acționau cu ură viscerală față de populații întregi și în special împotriva evreilor. Omenirea a depășit ridicarea acestei forțe periculoase, dar mai sunt încă multe de făcut pentru a învinge originea subiacentă a războaielor și conflictelor: natura noastră umană egoistă pentru beneficiul personal care provoacă diviziune și ostilitate.

Trebuie să ne amintim și să învățăm din nou că noi, poporul evreu, avem un rol special printre popoarele Pământului – de a învinge instinctul rău care ne separă unul de celălalt și de a ne lupta neobosit pentru o conexiune care va învinge ura pentru totdeauna. În acest fel, ne vom împlini misiunea în lume și vom revendica cea mai importantă victorie câştigată vreodată: pace și prosperitate durabile.

Nu am învățat multe din istorie, nici poporul Israel, nici restul națiunilor. Chiar și astăzi, partide naziste pot fi găsite peste tot și cumva, ajungem să fim de acord cu situația în care antisemitismul crește din nou, deși nu așa cum era atunci. Ar trebui să ne fie clar că, pe baza manifestărilor crescânde de ură împotriva evreilor nu va fi nicio problemă pentru stabilirea astăzi a unui guvern similar cu ceea ce exista în Germania înainte. Un astfel de scenariu nu ar amenința neapărat doar poporul Israel din statul Israel, ci evreii de pretutindeni în lume.

Ziua Victoriei Rusiei a avut un succes uriaș împotriva regimului nazist distructiv, împotriva mașinii de război bine unsă a Germaniei, dar ideologia în sine nu a fost învinsă; este vie și loveşte. La 9 mai 1945, lumea a primit o frumoasă lecție: dacă multe popoare stau împreună în unitate împotriva celor care încalcă toate acordurile și convențiile civilizaţiei umane – precum acțiunile comise de regimul german – atunci vor reuși. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că încă ne lipsește tratarea cauzei problemei, care se află încă între noi.

Rușii sunt din fire un popor capabil să se conecteze într-un moment de nevoie și să se ridice împotriva dușmanilor lor. Hitler a fost un nebun care a încercat să meargă împotriva lor, deși mulți l-au sfătuit să nu o facă, dar a crezut că va reuși, că va fi singurul din istorie care îi va putea învinge. Dar a picat el.

Un milion și jumătate de evrei din Rusia s-au alăturat de asemenea Armatei Roșii, s-au înrolat în luptă și au luptat împotriva naziștilor. Cu toate acestea de-a lungul anilor, rușii au devenit clar antisemiti. Au învățat de la germani să urască evreii, iar ura crescândă, împreună cu mulţimea condițiilor de viață dificile din fosta Uniune Sovietică, au construit în cadrul evreilor o dorință puternică de a părăsi Rusia și de a se muta în Israel.

Eu însumi am fost printre cei care au imigrat – îmi amintesc bine acele vremuri. Era la sfârșitul anilor 1960, de la Războiul de Șase zile încoace. Se simțea deja faptul că statul evreiesc abia apărut avea o bază solidă. S-a simțit că Israelul poate suporta provocările în creștere cu care se confruntă, prin mentalitatea hotărâtă a soldaților și a muncitorilor asidui necesari pentru ca noua națiune să prospere. Mulți evrei ruși s-au raportat la această viziune și și-au exprimat dorința de a se alătura acestei cauze și a răspunde chemării la acțiune. Dar chiar și înființarea statului Israel nu a ajutat la îndepărtarea urii care încă se agață în inimile noastre și continuă să ne bântuie.

Ziua Victoriei Rusiei asupra Germaniei naziste este o zi demnă de respect pentru eroii acelui război, care au stat împreună și au luptat curajos. Și în același timp trebuie să punem o întrebare foarte importantă: de ce rămâne aceeași ură cu toată amărăciunea ei, și cum începem să o îndulcim începând de-acum?

Trebuie să ne amintim și să învățăm din nou că noi, poporul evreu, avem un rol special printre popoarele Pământului – de a învinge instinctul rău care ne separă unul de celălalt și de a ne lupta neobosit pentru o conexiune care va învinge ura pentru totdeauna. În acest fel, ne vom împlini misiunea în lume și vom revendica cea mai importantă victorie câştigată vreodată: pace și prosperitate durabile.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →