A avea credință puțină înseamnă că omul nu vrea doar să dăruiască. „Cel care își face auzit glasul în timpul rugăciunii sale este dintre cei cu credință puțină” (Rabaş, Art.606, „Cei cu credinţă puţină”).

Întrebare: Înseamnă asta că trebuie să suprimăm dorinţa de a primi, astfel încât să nu se audă în vocea noastră?

Răspuns: Nu, acest lucru nu este deloc necesar. Poți să strigi sau să vorbești cu tine însuți, Creatorul va înțelege, va auzi și va lua în considerare totul.

Întrebare: Care este diferența dintre a te ruga cu voce tare și a te ruga în tăcere?

Răspuns: Rugăciunea în șoaptă poate fi mai eficientă, deoarece omul o formulează în interiorul său și încearcă să se conecteze cu Creatorul.

Întrebare: Când cer ajutor de la Creator, această rugăciune vine din lipsa mea de credință, adică îmi lipsește credința și îi cer Creatorului să mă ajute. În ce constă rugăciunea mea când cer capacitatea de a dărui?

Răspuns: Dăruirea este o calitate a Creatorului. Când ceri capacitatea de a dărui, Îi ceri să-ţi dea acea capacitate. În acest fel, încerci să te apropii de El, să devii ca El.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.606-“Cei cu credință puțină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →