Klipa, ca o coaja care protejeaza fructul pana este copt, lucreaza in acest fel pentru noi tot timpul, pana cand obtinem corectia. Ne ocroteste pana cand devenim gata si copti. Apoi vom fi in stare sa ne eliberam si sa indepartam ce ne acopera.

Totusi, pana atunci noi nu simtim ca exista o coaja, ca un mar salbatic, necopt, in care nu este nicio diferenta intre partea interioara si coaja: totul este la fel, acru si verde. Cu cat fructul creste, cu atat diferenta dintre coaja si interior se dezvolta. Mai intai coaja este ferma, dar gradual ea se separa de fruct si cu cat mai mult acesta se dezvolta, cu atat mai subtire devine coaja. Daca lasam coaja intacta, fructul va exploda in final si va iesi din pielea lui.

In acelasi fel creste o pesoana pana cand atinge maturitatea. Si, de indata ce toate calitatile noastre sunt gata, aruncam si scapam de Klipa.

Pana acum am fost ademeniti constant de ceva din fata noastra si am alergat in viata mereu inainte, ca un magar ademenit de un morcov. Totusi, acum, acest intreg sistem a incetat sa mai lucreze. Nu mai este nimic de facut pentru el, deoarece, deja am fost pregatiti prin el. Klipot sunt asistenti loiali ai Creatorului; ei ne-au protejat si ne-au permis sa ne coacem. De aceea ei au incetat sa ne atraga. Credeti ca Creatorul a ramas fara morcovi? Are o multitudine de alte tipuri de momeli, dar noi nu mai avem nevoie de ele. Am atins pragul de sus al gradului nostru si acum trebuie sa urcam la urmatorul.

De aceea, nu ne mai atrage nimic inainte, nu mai este nimic dupa care sa alergam, simtim un gol si viitorul nu ne mai atrage. Trebuie sa trecem prin aceasta coaja (Klipa) in Lumea Superioara, ca viermele care urca la lumina prin ridichea amara.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →