Deci, există un singur sfat: Dacă mai mulţi indivizi se adună cu dorinţa de a abandona iubirea de sine, dar, fără suficientă forţă şi apreciere pentru dăruire astfel ca să devină independenţi, fără ajutor din afară. Acum, dacă aceşti indivizi se anulează unul în faţa celuilalt, fiindcă fiecare dintre ei are un potenţial redus de iubire pentru Creator şi pe care nici nu o pot menţine, atunci, prin alăturarea lor la grup şi prin anularea de sine în faţa grupului, ei devin un singur corp.

De exemplu, dacă sunt 10 oameni în acel corp, el are de 10 ori mai multă putere decât un om singur. (Rabaş, Art.6, 1984- „Iubirea de prieteni – 2”).

Aceasta se referă la forța de a se ridica deasupra egoismului, puterea detașării de propriul „eu”, atunci când te incluzi în ceilalți, într-un alt domeniu, la un alt nivel. Simți clar: fie „eu”, fie următorul nivel „noi”. În acel „noi”, „eul” tău este necesar doar pentru a organiza acest „noi”.

Întrebare: Primește omul puterea de a se ridica deasupra egoismului din partea grupului?

Răspuns: Nu de la grup, ci prin intermediul grupului.

Întrebare: Cum poate omul să simtă că are puterea întregului grup de a împlini o acțiune în spiritualitate?

Răspuns: Dacă omul își servește prietenii, atunci el câștigă puterea întregului grup. Vorbim despre puterea dăruirii, despre capacitatea de a dărui. Prin urmare, atunci când omul face eforturi pentru a ridica grupul, primește acea putere. Acesta este vasul omului, Malchut-ul său.

Din KabTV din 4/12/18, „Iubirea de prieteni”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →