Odată ce au fost de acord toți membrii națiunii, li s-a dat imediat Tora, pentru că erau în stare să o respecte. Însă înainte de a se fi înmulțit și de a ajunge o națiune – și cu siguranță, pe vremea părinților, care erau singuri în acel ținut – nu erau calificați să respecte cu adevărat Tora, în forma ei dezirabilă. Asta deoarece, cu un număr mic de oameni, este imposibil să începi să te angajezi în Mițvot între om și om, în măsura preceptului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, după cum am explicat în par.  3 și 4. De aceea, lor nu li s-a dat Tora.(Baal HaSulam, „Matan Tora [Daruirea Torei]”).

Trebuie făcută o distincție între Tora strămoșilor și Tora epocii exilului egiptean. În Egipt, egoismul a crescut până la gradul de Faraon și trebuia corectat de lumina care se întoarce la sursă. Însă dorințele revelate în vremurile strămoșilor erau foarte pure și nu necesitau această lumină.

Chiar și după aceea, timp de aproape o mie de ani, până în epoca înțelepților Talmudului, omul trebuia să-și smerească dorințele prin ascetism și muncă în Tora. Numai datorită corectărilor efectuate de înțelepții Talmudului este suficient pentru noi să ne angajăm în studiu comun, care aduce lumina ce se întoarce la sursă (lumina reformatoare).

În orice caz, forma de corectare a strămoșilor a diferită de a noastră. În stadiul actual de dezvoltare, trebuie să dobândim iubirea față de aproapele nostru,ca pentru noi înșine, iar de aici este clar cum trebuie aplicată Tora, adică metoda cabalistă. La sfârșitul Prefeței la Cartea Zohar, Baal HaSulam explică faptul că, în primul rând, aceasta trebuie realizată în poporul lui Israel, și ulterior, în întreaga lume.

Aplicarea metodei cabaliste este posibilă în rândul unui număr mare de oameni care se sprijină reciproc și devin garanți unii pentru alții. Fiecare este obligat să aibă grijă de toți ceilalți și atunci omul nu are griji pentru sine. Chiar și nevoile sale de bază, el le primește pentru că alții au grijă de el. Drept urmare, omul se deconectează complet de dorința sa egoistă și efectuează o restricție asupra acesteia.

Această restricție nu se bazează pe metode forțate, nu pe autoconstrângere. Nu înseamnă să mă abțin să mănânc o bucată gustoasă de prăjitură. Aceasta ar fi o dietă, nu o restricție. Despre ce vorbim este acțiunea luminii, care ridică în ochii mei dăruirea deasupra primirii, și atunci pur și simplu nu pot primi nimic în mod egoist. În mine rămâne dorința de a primi, dar deasupra ei domnește dorința de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.07.2011, Scrierile lui Baal HaSulam „Matan Torah [Dăruirea Torei]” From the Daily Kabbalah

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →