Ca vântul pe câmp
Întrebare: Oamenii se străduiesc constant să găsească noi simțiri; ei încearcă un lucru, apoi altul, apoi un al treilea. De exemplu, eu nu am înțeles ce înseamnă să-ți faci un tatuaj și am decis să încerc. Evident, este un semn al unei anumite exprimări de sine. Dar abia după ce mi l-am făcut am înțeles ce este cu adevărat un tatuaj.
La fel este și cu lucrurile spirituale. Până nu încerci, nu poți explica. Mulți oameni care vin să studieze Cabala încep să cultive un principiu al egalității între ei, astfel încât toți devin similari. În ce măsură poate mediul înconjurător să influențeze în acest sens omul, în mod pozitiv sau negativ?
Răspuns: Vorbești despre un om care este ca vântul pe câmp. Are un scop sau nu? Mai întâi trebuie să-l găsească singur. Ce vreau să ating? Care este scopul meu? Există sau nu? Dacă nu, atunci ce? Ar trebui să mă uit în jur? Acești oameni se comportă așa, alții au un scop sau altul, iar alții se joacă în felul lor. Așa că aleg ceea ce este mai aproape, mai bun și mai ușor pentru mine. Urmăresc masele sau anumite grupuri, și prin urmare, mă alătur lor.
Dar dacă vorbim despre individualitate, atunci trebuie să-mi găsesc propriul scop personal. După ce îl găsesc, trebuie să clarific cum poate fi realizat: unde, cu cine și prin ce mijloace. Apoi voi căuta: dacă de dragul scopului, trebuie să spunem, să-mi fac același tatuaj, atunci îl voi face; dacă trebuie să învăț ceva, îl voi învăța.
Cu alte cuvinte, scopul trebuie să justifice mijloacele. Starea finală trebuie să determine calea către ea. Starea mea prezentă este lipsită de sens dacă nu o cunosc pe cea finală și sunt ca vântul pe câmp: oriunde mă împinge, acolo mă duc. Adică, voi acționa nu cu propria mea minte, ci cu a altcuiva, orice mi se anunță în acel moment devine important. Și astfel omul se învârte toată viața, până când slăbește, este de acord că „asta e” și moare.
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010
Discuții | Share Feedback | Ask a question