În articolul „Lişma şi Lo Lişma”, Rabaş dorește să clarifice diferența fundamentală dintre aceste concepte. Diferența constă în tipul de combustibil care împinge omul să acționeze.

În primul rând, trebuie să înțelegem care sunt acțiunile noastre în general și dacă suntem stăpânii lor. Dacă acționăm pe baza dorinței de a primi, atunci, de fiecare dată când vedem o plăcere, o împlinire a dorinței, imediat, fără niciun calcul vrem să o obținem. Dorința precede calculul; mai întâi este creată dorința, apoi rațiunea. Mintea este o adăugare la dorință, pentru a realiza ceea ce este dorit.

Prin urmare, în momentul în care dorința de a primi vede o împlinire, o dorește și abia atunci începe să calculeze cum să o realizeze, și dacă este posibil, pur și simplu să se împlinească. Dacă dorința nu ar fi împiedicată de nicio limitare, ea s-ar împlini și nu ar necesita nicio planificare sau calcul.

Dar, din moment ce există condiții pentru a se umple cu plăcere, dorința de a primi trebuie să treacă printr-un proces de calcul pentru a se împlini. Apoi dezvoltă un sistem pe care îl numim „rațiune”, „calcul”, „Roş al unui Parţuf”, alături de sine. Aceste categorii apar deoarece este imposibil să satisfacem direct dorința de a primi.

Se pare că, în măsura în care apar obstacole în împlinirea dorinței de plăcere, există mai multe oportunități pentru dezvoltarea mentală și pentru implicarea personală a dorinței în acest proces.

Astfel, pentru a oferi acestei dorințe independență, este necesar să se pună 100% obstacole în fața ei în fiecare stare, și în diverse variații ale manifestării sale, pe toate căile care duc la împlinirea ei.

Numai aceste obstacole vor da dorinței de a primi o oportunitate de a analiza ceea ce vreau, de ce, cum ajung la împlinire, dacă asta este ceea ce vreau, dacă mă împlinește cu adevărat și ce este de preferat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →