Poporul lui Israel nu este format pur și simplu din indivizi obișnuiți care se conectează unii cu alții. Ei devin un popor, pentru că împreună se atașează de Moise.

Moise este numit „păstorul credincios”, adică emisarul Creatorului în popor. Iar conceptul de „popor al lui Israel” înseamnă că sunt conectați cu Moise.

Moise este calitatea lui Israel („Yaşar El” – direct către Creator), cel care arată calea. Ceilalți, ca o turmă, îl urmează pur și simplu, iar el îi conduce afară din Egipt.

Dar dacă fiecare dintre cei trei milioane de evrei care se aflau în Egipt la acea vreme s-ar fi conectat individual cu Moise, nu ar fi fost suficient? De ce a trebuit să se unească între ei pentru a se putea conecta la Moise, și prin el, la Creator? De ce unificarea lor a fost o condiție necesară?

Necesitatea de a se uni cu Moise înseamnă anularea egoismului, a iubirii de sine. Iar rezultatul acestui fapt este iubirea semenilor. Prin urmare, mai întâi oamenii se unesc între ei, adică își anulează egoismul, iubirea de sine și numai atunci sunt capabili să primească mesajul iubirii pentru Creator de la Moise, și prin Moise să se conecteze cu Creatorul.

Nu fiecare persoană trebuie să atingă nivelul lui Moise, ci fiecare trebuie să accepte munca de „a-și iubi aproapele” la nivelul potrivit poporului obișnuit al lui Israel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →