Dacă un om se află într-o stare de coborâre  sau de ascensiune, depinde de modul în care el își evaluează condiția, fie în funcție de realitatea spirituală actuală, fie în funcție de propria atitudine față de acea stare. De exemplu, uit unde mă aflu și încep să-mi amintesc cum ieri am jucat cărți cu prietenii mei, am băut bere și m-am simțit bine și eram fericit. În acel moment, am considerat că acel timp a fost o ascensiune.

Apoi, dintr-o dată, „mă trezesc” și mă întreb: „La ce mă gândesc chiar acum? Unde sunt? În ce sunt cufundat?” În acel moment, încep să realizez că aceasta este de fapt o coborâre. În realitate, putem determina dacă suntem într-o ascensiune sau o coborâre doar în raport cu lumina înconjurătoare. Dacă vrem cu adevărat să evaluăm unde ne aflăm, acesta este singurul criteriu.

Omul poate sta aici pe un scaun, dar totuși el călătorește prin lume în interior. După cum se spune pe bună dreptate: „Omul este acolo unde sunt gândurile sale.”

Dar vorbim despre o situație în care de exemplu, omul este complet cufundat în studiu, dar se chinuie în interior, iar acesta nu este un gând corect. Sau se gândește la chestiuni legate de activitățile sale în cadrul grupului, și nici asta nu este corect. În timpul studiului, el și întregul grup ar trebui să simtă că sunt conectați la Creator prin materialul pe care îl studiază. Aceasta este cu adevărat starea spre care ar trebui să aspire omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →