Percepţia noastră asupra coborârilor și ascensiunilor nu se aliniază cu starea reală a lucrurilor, ci mai degrabă cu ceea ce simte dorința de a primi. Când lumina mă influențează, experimentez o ascensiune, iar dacă nu, atunci o coborâre, și cad în depresie.

Adică, verific în funcție de cât de plin sau gol este stomacul meu sau cât de plin este buzunarul meu, pe baza vaselor (Kelim) mele de primire. Dar din punct de vedere spiritual, aceasta nu constituie nici o coborâre, nici o ascensiune.

Cum pot măsura cu adevărat ascensiunile și coborârile mele? Numai atunci când lumina nu strălucește asupra mea. Îl preamăresc pe Creator pe cont propriu și nu numai atunci când primesc de la El? Îl laud pentru că este mare în ochii mei? Îl pot preamări pe Creator cu 10%, cu 10 sau 20 de grame, sau poate sunt complet incapabil să fac asta. Aceasta este măsura.

Este imposibil să determini acest lucru în timp ce primești plăcere, deoarece lumina anulează Kli-ul (vasul). O astfel de măsurare este posibilă doar într-o stare de întuneric, atunci când îmi impun o restricție și spun că ceea ce se întâmplă nu contează. Principalul lucru este că nu vreau ca prezența sau absența luminii să mă influențeze. Vreau să mă raportez la Creator așa cum este El, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu mine.

Dacă sunt capabil să fac față stărilor de întuneric, atunci se poate spune că sunt cumva, într-o stare în care mențin restricția, nevrând ca lumina să strălucească asupra mea. Nu vreau să merg spre scopul creației prin intermediul combustibilului pe care mi-l dă Creatorul, deoarece atunci când El îmi dă lumină, merg, iar când El nu dă, nu merg. Vreau să avansez prin intermediul propriei mele lumini, într-o stare de întuneric, scopul este important pentru mine și acesta îmi servește drept combustibil.

Numai eu însumi pot dezvolta simțirea importanței scopului în mine și tocmai atunci când sunt în întuneric.

Aceasta se numește credință. Și dacă mă simt bine sau nu, depinde de faptul dacă pot merge mai departe cu lumina credinței. Dacă lumina credinței mă servește în loc de iluminarea care vine de Sus, atunci mă voi simți bine. Și dacă lumina credinței nu mă servește, sau este slabă, sau nu este suficientă, asta înseamnă că nu am atins încă starea descrisă mai sus.

Din Lecia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →