Pentru a aduce omul la starea finală în care Kli-ul său devine cât mai mare posibil, adică aspirația sa către Creator devine cu-adevărat imensă, Creatorul trebuie să o conducă printr-o mare varietate de stări. În fiecare dintre aceste stări, omul învață în esență diferența dintre starea Creatorului și starea opusă acesteia, sau dintre liumini și Kelim, dintre lumină și întuneric.

La urma urmei, numai prin existența unui lucru și a opusului său se poate învăța despre acel lucru și opusul său, precum și despre ambele și relația dintre ele.

Poate omul să facă asta? Creatorul este cel care o face. Omul trebuie doar să simtă și să realizeze în ce stare se află.

Creatorul influențează omul atât în ​​întuneric, cât și în lumină, așa cum se spune: atât în ​​exil, cât și în timpul răscumpărării. El intră în fiecare stare și face literalmente totul.

„Eu, Creatorul, locuiesc cu ei în mijlocul impurității lor. Merg cu ei în exil pentru a-i învăța ce este Galut (exilul, dispersarea). Și îi voi aduce la răscumpărare, scoțându-i din exil arătându-le cât de teribil este, astfel încât să-și dorească să-l părăsească. Și în măsura dorinței lor de a se elibera de opresiune și de a ieși din exil, îi voi scoate.”

Astfel, totul este făcut de Creator, omul trebuie doar să-și determine atitudinea față de acesta, acceptând tot ceea ce există și tot ceea ce i se întâmplă exact așa cum este, ajungând totodată la o stare de recunoștință atât pentru cea mai rea stare, cât și pentru cea mai bună, deoarece prin aceasta se conectează la scopul care este mai important pentru ea.

Ei înțeleg cât de necesară este starea lor adversă actuală pentru atingerea scopului și că nu există alte stări mai propice atingerii acestuia. Ei trebuie să realizeze acest lucru, să-l accepte și să-și dorească să rămână într-o astfel de stare, considerând-o o etapă de avansare către scop.

Totuși, întrucât a fi într-o stare opusă Creatorului nu corespunde dorinței Sale, trebuie să ne străduim să ne apropiem de Creator. Dar motivul pentru a face acest lucru nu ar trebui să fie că mă simt rău acum și vreau să mă simt mai bine. Trebuie să învățăm să discernem aceste diferențe pe măsură ce acumulăm treptat diverse stări și avansăm spre scop odată cu ele.

În fiecare stare, omul trebuie mai întâi să realizeze: „Sufăr”, și ulterior, „Creatorul suferă”. Din perspectiva scopului, această stare este benefică pentru om; totuși, din perspectiva scopului creației, este nefavorabilă pentru Creator, deoarece El a stabilit că scopul este adeziunea la El. Cu alte cuvinte, gradul de apropiere de Creator, gradul de avansare, este determinat de capacitatea ființei create de a dărui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →