Din acest motiv, există o realitate în care omul se straduieşte asupra plăcerilor corporale și ulterior, el poate ieși într-o oarecare măsură din Țimţum și ascundere, căci poate deja alege și spune că primește această încântare și plăcere doar pentru că vrea să dăruiască (Rabaş, Articolul 33,  Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare).

Întrebare: Articolul spune că omul ar trebui să efectueze „exerciții” asupra plăcerilor corporale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Spunem că ar trebui să ne gândim la prieteni, la grup și la a dărui prietenilor, cu alte cuvinte, la a trăi prin dorințele lor și la a le aduce bucurie. Toate acestea nu sunt pentru a avea un timp plăcut, ci pentru a folosi acest lucru ca bază pentru a determina cât de departe suntem de fapt de dorința de a dărui și cât de mult detestăm însăși ideea.

De asemenea, este vorba despre a observa cum aș putea încerca să impun acțiuni aparent menite să dăruiască asupra mea și să încerc să trăiesc prin dorințe care sunt externe și străine de mine. Prin intermediul acestor exerciții, omul învață și descoperă cât de capabil este să facă acest lucru și cât de mult nu este. Deși acest lucru încă nu poate fi măsurat cu precizie, omul învață totuși pentru a înțelege unde se află.

Nu vorbim încă despre un om care dobândește efectiv capacitatea de a dărui. Fără îndoială, este incapabil să înceapă și să finalizeze o astfel de acțiune pe cont propriu. O începe doar pentru că trebuie să încerce să o realizeze singur. Dar când eșuează în ciuda eforturilor depuse, i se dezvăluie că Creatorul trebuie să fie participantul principal și cel care execută acțiunea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →