Atunci când omul începe să studieze Cabala, el simte o sete arzătoare de spiritualitate. Tot restul pare complet nesemnificativ și nedemn de atenție. Omul simte că a găsit acel lucru prețios pe care l-a căutat întreaga viață.

Așadar, ce se întâmplă acum, când omul începe să se dedice Cabalei? După șase luni de studiu, constatăm că acesta nu era singurul lucru pe care și-l dorise de-a lungul vieții; există și altceva ce își dorește enorm, iar acest lucru devine acum evident.

De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece dorința de a primi crește. Omului îi sunt scoase în cale tot felul de tentații; este „ispitit” cu diverse momeli și se încearcă atragerea lui prin plăceri corporale variate. Acum, el se bucură de toate acestea mult mai mult decât o făcea în trecut. Acest fenomen apare în timpul stărilor de coborâre, nu al celor de ascensiune, deoarece este necesară extinderea „punctului din inimă” până când acesta devine un Kli (vas) de mărimea a zece Sfirot.

Aceasta este calea. Învățăm că lumina dă naștere vasului (Kli) și îl construiește. Același lucru se întâmplă și aici. Lumina înconjurătoare, acționând asupra punctului din inimă, construiește un vas din acesta, până când acesta se extinde la dimensiunea a zece Sfirot. Sarcina omului este să observe tot ceea ce face lumina cu el, să accepte acest proces, să perceapă corect această lucrare, să-și formeze o atitudine adecvată față de concepte precum „păcat” și „poruncă” și să nu se lase intimidat de sentimentul constant de îndepărtare care apare.

Treptat, omul își însușește noi definiții pentru ceea ce înseamnă păcat, încălcare și intenția de a dărui Creatorului. Acum, el acordă mai puțină importanță încălcărilor la nivel corporal și se concentrează mai mult asupra a ceea ce îi creează o conexiune cu Creatorul.

Prin urmare, omul se bucură atunci când vasele (Kelim) necorectate se trezesc și se ridică în interiorul său, considerând acest lucru o oportunitate de a le corecta sau, cel puțin, de a le cunoaște mai profund. Acesta este un semn că omul devine mai puternic și mai evoluat.

De fiecare dată când cade, omul ar trebui să fie recunoscător pentru faptul că a avut parte de revelarea, de către Creator, a unui alt vas necorectat în sufletul său. Iar acest lucru înseamnă că aparent, el a dobândit această oportunitate prin munca sa anterioară. Baal HaSulam scrie că, dacă Kli-ul (vasul) unui om nu i-a fost încă dezvăluit, cine poate ști când se va întâmpla acest lucru? Însă, dacă a fost deja dezvăluit, este un semn că în încarnarea actuală — adică în starea de acum, înainte de următorul ciclu de ascensiune și coborâre — omul respectiv va corecta acest Kli.

Prin urmare, este necesar să ne bucurăm de „păcatele” care ies la iveală și să ne străduim prin studiu, să identificăm rapid răul din ele — defectele și dorințele neîmplinite care ne separă de scop — și să ne raportăm la acestea astfel încât să poată servi scopului de a avansa către scopul propus.

Din  Lecția zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →