Întrebare: Ce este răsplata în „această lume” și ce este răsplata în „lumea viitoare”?

Răspuns: Învățăm că nu există nimic în afară de lumini (Orot) și vase (Kelim). Răsplata în această lume constă în corectarea vaselor (Kelim), în timp ce în lumea viitoare ea constă în pregătirea acestora pentru împlinirea care vine după Machsom (barieră).

Este scris: „Mă voi umple de răsplata unei porunci în timpul vieții mele”. Ce înseamnă acest lucru? Există trei tipuri de răsplată: răsplata primită imediat, pe loc; răsplata primită în timpul parcurgerii treptelor spirituale; și răsplata primită după corectarea finală. Totul depinde de tipul de răsplată despre care vorbim.

Adevărata răsplată este primită în adevăratul Kli (vas) – dorința de a primi –, adică în „inima de piatră” (Lev HaEven), care va fi corectată abia la sfârșitul corectării.

În lumea noastră, răsplata înseamnă atingerea unei stări în care dorința „nu mă lasă să dorm”, când devin „bolnav de iubire”. În acest stadiu, nu vorbim încă despre dorința de Lişma (de dragul Creatorului), ci despre cea mai mare formă de Lo Lişma (de dragul propriului sine), prin care sar peste Machsom către cea mai mică treaptă de Lişma.

După Machsom, prima treaptă spirituală este numită ea însăși „răsplată și pedeapsă”: omul își examinează vasul (Kli) în funcție de propria simțire, iar fiecare acțiune efectuată cu intenția de a dărui îi aduce un rezultat imediat, numit răsplată. În prezent, noi încă nu putem spune că acesta este cazul nostru.

Astfel, de fiecare dată răsplata și pedeapsa se schimbă în funcție de înțelegerea omului. În realitate, el primește întotdeauna o răsplată, dar uneori aceasta este percepută ca o pedeapsă, în timp ce alteori este percepută cu adevărat ca o răsplată. Dar cine știe în ce caz percepția este corectă și în care nu? Ea este schimbătoare. Pentru noi, în starea actuală, înainte de Machsom, trebuie pur și simplu să credem că tot ceea ce primim este o răsplată. Într-adevăr, dacă omul își studiază și își organizează ziua astfel încât tot ceea ce face să fie orientat spre apropierea de scopul creației, atunci tot ce întâlnește pe parcurs contribuie la progresul său către acel scop. El dezvoltă deja o relație personală cu Creatorul, spre deosebire de relația generală, specifică restului umanității.

Care este diferența? Umanitatea primește totul într-o formă colectivă: la nivelul unei întregi națiuni, al unor grupuri sau al maselor. Nu este vorba despre un individ anume; mai degrabă, masele de oameni se ridică și cad împreună, iar modul în care sunt influențate sau doborâte colectiv, ca urmare a unui anumit eveniment, este vizibil. Pentru noi însă, acest lucru depășește nivelul general al maselor și devine personal. Aceasta se referă la impresii, la coborâri și urcări, precum și la natura relației.

În măsura în care aceste relații sunt orientate către Creator, ele ies din sfera guvernării generale și intră sub incidența providenței particulare – o relație personală cu Creatorul. Prin urmare, atât urcările, cât și coborârile omului servesc la avansarea sa către scop. Pe această bază, el ar trebui să simtă că tot ceea ce i se întâmplă este corect, indiferent de starea în care se află în acel moment.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →